Scrisoare
pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXII(2022), nr. 480(16 – 31 Octombrie)
Dragii mei enoriași!
Cioburi colorate. Când europenii au descoperit continentul american și
l-au ocupat, au găsit acolo o populație băștinașă simplă, primitivă, străină de
toate patimile, năravurile și ,,valorile civilizației”. Oamenii de acolo trăiau
ca-n ,,sânul lui Avraam”. Erau mulțumiți cu ceea ce le ofereau pământul, apele
și pădurile lor, nu jinduiau după teritoriile și bunurile altora. Aveau aur
mult, pe care-l adunau de pe văile apelor. Aveau reguli de comportare simple,
bazate pe respect față de oameni și de proprietățile lor. Erau niște oameni cu
adevărat fericiți, trăitori în mijlocul naturii. Erau încrezători în noii
veniți și-i considerau prieteni și frați.
S-au dus europenii
peste ei, fie că au fost englezi, fie spanioli sau alte nații. Nu i-au înțeles,
nu i-au respectat. Dimpotrivă. Au profitat de naivitatea lor. Fiindcă oamenii
aceia nu cunoșteau valoarea aurului, europenii au recurs la înșelătorii și
viclenii, ca să le răpească cantități uriașe. Le-au oferit cioburi de sticlă
colorată în schimbul aurului. Localnicii nu cunoșteau sticla și au socotit
acele cioburi ceva de mare preț. Au scos din toate cotloanele grămezi de aur și l-au dat europenilor,
fiindcă aceștia își făceau reclamă la cioburi. După ce i-au stors de aur, i-au
trecut prin foc și sabie. Au mai rămas azi din acele populații băștinașe
grupuri mici, izolate, ascunse prin păduri mari sau în rezervații naturale, ca
niște piese de muzeu.
De multe ori am avut
prilejul să mă gândesc la drama acelor oameni în ultimele decenii. Ceva mă face
să-i asemăn cu unele popoare europene din vremea noastră și, de ce nu, cu noi,
românii. Mai bine de o jumătate de veac am jinduit după Occident și valorile
lui. Ne-am dus cu capul plecat și cu căciula în mână, atunci când am avut
posibilitatea, și am rugat Apusul să ne primească în marea lui ,,familie”.
Credeam că l-am prins pe Dumnezeu de picior, când ne-am văzut intrați în
structurile lui, fie că a fost vorba de Uniunea Europeană, de NATO, de
parteneriatul strategic cu S. U. A. Am fost convinși că vom fi tratați cu
respect, pe picior de egalitate. Ne-am angajat că vom respecta valorile altora,
sperând că și ceilalți vor avea aceeași atitudine față de ale noastre. Trec
anii și, din păcate, constatăm că nu este așa!
Ne-au distrus
fabricile, uzinele și combinatele, ,,mormanele de fier vechi”, cu care
produceam mărfuri pe care le vindeam în lumea întreagă, asigurându-ne că ne vor
aduce aparatură performantă, de ,,ultimă oră”. Azi importăm și ace cu gămălie
de cine știe unde! Prelucram lemnul din pădurile noastre și făceam mobilă
căutată în multe țări. Ne-au bărbierit munții de păduri și-au cărat lemnul zi
și noapte peste hotare ca să-l prelucreze ei! Construiam sonde pentru extracția
petrolului și rafinării în țările din Orientul Apropiat; astăzi cumpărăm
benzină și motorină de la țări care n-au strop de petrol în pământul lor, dar
iau petrolul nostru pe prețuri de nimic. Avem gaze în pământ și în mare, dar le
exploatează țări și firme străine, iar noi importăm gaze de aiurea. Aveam
agricultură performantă, eram ,,grânarul” Europei. Aveam podgorii și plantații
de pomi, exportam zarzavaturi. La ferma de la Bârda, spre exemplu, ședeau la
rând TIR-urile din multe țări europene, inclusiv din Suedia, să încarce mere,
pere, prune, cireșe. De mai bine de treizeci de ani plantația a rămas a
nimănui, teren de pășunat, apoi pepinieră de mărăcini, pârjolită cel puțin o
dată pe an. În piețe și magazine găsești mere din Italia, din Polonia, struguri
din Africa de Sud, fasole din Egipt, usturoi din Turcia etc. Numai de la noi
nimic! Aveam animale, atât în mediul privat, cât și în cel de stat. La Berecsău
în Banat aveam cel mai mare abator din Europa cu ferme proprii. Ne-au adus
,,prietenii” pesta porcină și milioane de porci i-am distrus. Cumpărăm carne de la ei. Acolo nu e pestă! Am avut
păsări în ferme și la particulari. Ne-au adus pesta aviară și ne-au distrus tot
ce aveam. Cumpărăm de la ei. La ei nu e pestă!
Ne disprețuiesc
familiile noastre formate din bărbat și femeie, așa cum ne-am pomenit din
moși-strămoși, cum a lăsat Dumnezeu rânduit și ne impun ,,familii” formate din
bărbați sau din femei. În acte copiii nu mai au ,,tată” și ,,mamă”, ci
,,părinte 1” și ,,părinte 2” sau, așa cum am văzut noile certificate, nu mai au
sărmanii nici tată, nici mamă!
Eram un popor cu
bun-simț și bună-cuviință, cu rușine și respect față de oameni, cu frică de
Dumnezeu. Aiurea! De la grădiniță trebuie învățați copiii curvăsăritul de
performanță! Aveam religia noastră și credința noastră cu toate valorile ei. Pe
toate căile trebuie subminată, compromisă, batjocorită, ca ceva învechit,
depășit, periculos. Aveam sărbătorile noastre și tradițiile legate de ele. Nu
mai avem voie să vorbim de Crăciun și de Paști, ci doar de ,,sărbători de
iarnă”, de ,,sărbătoarea iepurașului”, ca să nu se simtă jicniți cei de altă
credință! Avem însă datoria să facem reclamă,
să promovăm în școli Halowenul, o ,,sărbătoare” dedicată diavolului și
slugilor lui. Portul nostru național, tradițional, atât de frumos, trebuie
aruncat la coș. E la modă minijupul, cracii goi, cerceii la buric, la nas,
tatuajele cât mai trăsnite. Horele și doinele noastre trebuie uitate. ,,Muzica
nouă”, trebuie să le ia locul. Musai! Bubuiturile, țipetele, scălâmbăielile cât
mai dezmățate, atmosfera de infern, asigură distracția tinerilor noștri
moderniști. Ne impun să ne abandonăm hrana obișnuită și să mâncăm lăcuste,
viermi, țânțari și alte gângănii! Exemplele pot continua!
Mă întreb și vă
întreb? Nu cumva dăm și noi aurul și Apusul ne dă cioburi de sticlă
colorată?
*
Cuvinte părintești. Redăm mai jos câteva texte din Sfinții Părinți privind
Bârfirea, un obicei și o patimă tare
iubit și practicată de mulți dintre noi:
,,Bârfirea
aduce azi încântarea şi fericirea urechilor. Este o trufie şi o deşertăciune de
nesuferit în bârfitori. Căci, de ce pun în socoteală vecinului defecte şi
vicii, dacă nu pentru a fi băgate în seamă ale lor, ca ei să treacă,
dimpotrivă, drept oameni cu conştiinţă iubitoare şi gingaşă?!(SF. EFREM
SIRUL); ,,Nu bârfi pe alţii, nici nu te
crede sfânt, dacă sfâşii pe alţii cu clevetirile tale, căci adesea se întâmplă
ca noi să blamăm la alţii tocmai ceea ce înşine facem şi să ne înrăim acuzând
propriile noastre vicii.”(FER. IERONIM); ,,Fereşte-te ca nu cumva limba sau urechea ta să fie plină de puroi,
adică nici să bârfeşti pe alţii, nici să asculţi pe altul bârfind... Fereşte-te
de clevetire, controlează-ţi vorba. Să ştii că pentru toţi ceea ce spui despre
alţii te judecă propria-ţi conştiinţă, care te va găsi vinovat tocmai de cele
ce tu acuzi pe alţii. Nu încerca să te dezvinovăţeşti, motivând că tu nu spui
decât cele ce auzi de la alţii, căci nimeni nu vorbeşte ceea ce nu-i place, iar
clevetitorul când va vedea, că tu nu vrei să-l asculţi, va înceta de a mai
bârfi. „Nu te amesteca, zice Solomon, printre bârfitori, căci curând va veni
pieirea lor şi a celor ce sunt împreună cu ei“ (Proverbe, 20, 4; 21, 22), desigur pieirea şi a celor ce clevetesc
şi a celor ce-şi pleacă urechea lor la clevetirea altora.”(FER. IERONIM);
,,Să ne ferim de bârfe, de vorbe de
ruşine, de hulă şi să nu blestemăm nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele.”(SF.
IOAN GURĂ DE AUR); ,,Nu primi bârfirea
împotriva părintelui tău, nici nu-l încuraja pe cel ce-l necinsteşte pe el, ca
să nu se mânie Domnul pentru faptele tale şi să te stârpească din pământul celor
vii(…). Închide gura celui ce
bârfeşte la urechile tale, ca să nu săvârşeşti păcat îndoit împreună cu acela,
pe tine obişnuindu-te cu patima pierzătoare, iar pe acela de a flecari
împotriva aproapelui”(SF. MAXIM MĂRTURISITORUL).
*
Un lung tren ne pare viața….! Redăm mai jos o poezie a poetului Traian Dorz
cu acest titlu, care ne citește gândurile și temerile din toată vremea și din
toate locurile:
,,Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit și când.
Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;
Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut....!
Iar durerile sunt stații lungi, de nu se mai sfârșesc
Și în ciuda noastră parcă tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă la vreo țintă ce-o dorim.
Ne trec zilele și anii, clipe scumpe și dureri,
Noi trăim hrăniți de visuri și-nsetați după plăceri.
Mulți copii voioși se urcă, câți în drum n-am întâlnit!...
Iar câte-un bătrân coboară trist, și frânt, și istovit!
Vine odată însă vremea să ne coborâm și noi!
Ce n-am da, atunci, o clipă să ne-ntoarcem înapoi?
Dar, pe când, privind în urmă, plângem timpul ce-a trecut,
Sună-n Gara Veșniciei: am trăit și n-am știut!...”
*
In memoriam: Prof. Olga Buzatu. N-am crezut că va veni vremea, când despre Doamna Olga se va vorbi la trecut, ca
despre cineva care a plecat dintre noi. Și, totuși, iată că a venit și acel
timp! Nu credeam că acel zâmbet aproape permanent, acea bunătate maternă se va
stinge într-o zi.
Așa am cunoscut-o cu
mai bine de șaizeci de ani în urmă. Venise cu familia în Malovăț de mai mulți
ani. Se stabiliseră acolo, se obișnuiseră cu oamenii. Îi cunoșteau pe toți și
erau cunoscuți și iubiți. Participau nestingheriți la clipe de bucurie și de
durere ale localnicilor, învățau, cununau, moșeau, petreceau, într-un cuvânt se
înfrățiseră cu oamenii satului, parcă ar
fi fost de acolo de când lumea.
Veniseră de prin
Gorj, dar nimeni nu-i socotea venetici, ba, dimpotrivă, erau de-ai noștri.
Organizau serbări, piese de teatru sătesc, încercau să facă viața mai frumoasă,
încercau, pe cât le era posibil, să trezească interesul față de cultură.
La școală Domnul
Nicolae Buzatu era director. Doamna Olga mi-a predat Geografia și Botanica. La
orele domniei – sale se învăța carte. Nu bătea pe nimeni, nu dădea note rele,
dimpotrivă. Avea însă un fel de a fi, un anumit tact pedagogic, care-l făcea pe
cel leneș să învețe și pe cel mai zurbagiu să se potolească. Ne iubea pe toți
și se bucura când intra în clasă. Ne era dragă și o doream tot veselă și
zâmbitoare. Dacă vreunul nu învăța sau nu era disciplinat, Doamna Olga se
întrista. Tristețea dumneaei era mai dureroasă decât o palmă pe obraz. Erau
prea frumoase orele acelea, ca să le profanăm prin lene, indisciplină sau alte
copilării. Era vreme de învățat, era vreme de glumit la orele dânsei.
Geografia era un
obiect destul de greu, dar cu Doamna Olga era ușor și frumos. Când vedea că ne
poticnim la urcuș, organiza concursuri pe clase. Ne aducea tot felul de broșuri
și reviste, cu care ne răsplătea răspunsurile bune. Multe din întrebările și
răspunsurile de la acele concursuri îmi mai stăruie și azi în amintire, iar în
biblioteca mea mai întâlnesc și azi broșuri de la Doamna Olga.
În clasele de liceu
și seminar puține cunoștințe mi-au trebuit să mai adaug la geografie față de
cele ce-mi rămăseseră de la Doamna Olga. Am călătorit, mai târziu, țara în lung
și-n lat, dar o mare parte din bucuria călătoriilor am filtrat-o prin sufletul
elevului cu lecția învățată la orele de geografie.
La o oră de Botanică
ne-a vorbit despre toporași (tămâioare) și ne-a precizat, printre altele, că
din această floare se extrag parfumuri foarte scumpe. Atunci, privind undeva în
zare, peste noi și peste ani, ne-a spus:
,,- Poate într-o bună
zi și dintre voi se vor ridica doamne, care vor folosi parfum de toporași, sau
domni, ale căror soții se vor parfuma astfel! Atunci veți trece pe lângă mine,
care voi fi o băbuță urâtă, cocoșată și zgâită, și vă veți face că nu mă mai
cunoașteți!”
Nu știu dacă dintre
numeroasele generații de elevi și eleve ale dumneaei a folosit vreunul sau
vreuna parfum de toporași, dar știu că aproape niciunul n-a văzut-o pe Doamna
Olga bătrână, cocoșată și zgâită. S-a retras demult din văzul lumii, sfioasă și
tăcută și a așteptat în liniște și suferință momentul marii treceri. A vrut să
ne lase imaginea sa de altădată neclintită în memorie, imaginea de pe când era
tânără, frumoasă, zâmbitoare. A trebuit să aflăm din ziare că a vrut să plece
dintre noi. N-a reușit să ne părăsească pe deplin, căci o bună parte din ființa
Domniei-sale a rămas risipită în miile de suflete ale foștilor săi elevi.
Vă mulțumim pentru
tot și pentru toate și vă sărutăm memoria, Doamnă! Dumnezeu să vă așeze printre
florile pe care le-ați iubit atât!
*
File
de jurnal – 2 ian. 1984. ,,Am umblat în Malovăț cu Botezul. Am făcut mai
bine de jumătate satul. A mers bine, în sensul că am fost primiți omenește de
enoriași, cu voie bună și-ntr-o atmosferă creștinească. Vremea a fost
minunată(…).
Am găsit familia
Focșan într-o stare jalnică. Doi bătrâni, unul de 78 ani, altul de 74 ani,
susținători a trei copii la școală. Tatăl copiilor a murit acum doi ani, iar
mama lor a fugit cu unul de pe la Giurgiu. Cei trei nepoți sunt la școală. Cea
mai mare e în clasa a X-a la liceul de la Halânga. Nu au ce mânca, nu au ce
îmbrăca. Doar moșul are 70 lei pensie de la C. A. P., singurul lor venit. O
sărăcie înfricoșătoare! Fata cea mare e frumușică și destul de curățică. În
timp ce bătrânii îmi povesteau de necazurile lor, ea plângea. Abia atunci am
înțeles că fata aceea e în pragul deznădejdii(…). Am hotărât să le dau un
ajutor din partea parohiei.
Valică E. Popescu mi-a povestit că tatăl său, Eugen,
era în spital, când l-au executat pe mareșalul Ion Antonescu. Au chemat pe toți
cei care au vrut să asiste sau a putut să iasă. S-a dus și Eugen Popescu în
curte. Acolo l-au pus pe Antonescu la zid și au ordonat foc. Nimeni n-a tras în
el, ci pe alături. Atunci s-a întors mareșalul spre pluton și a strigat: ,, -
Soldați, așa v-am învățați eu să trageți?” S-a întors din nou cu fața la zid și
plutonul l-a ciuruit cu gloanțele.
Același Valică Popescu mi-a spus că la Dudașul
Schelei s-a descoperit astă-vară un tezaur de câteva kilograme de aur. Se pare
că ar fi fost de pe vremea lui Mircea cel Bătrân. Multe piese de aur au fost
luate și vândute de țigani. Fibule și bijuterii în stare originală sau
prelucrată erau vândute la prețuri derizorii față de valoarea lor normală. Un
ghiul cu însemnele lui Mircea cel Bătrân a fost vândut unei inginere cu 3.000
lei, în timp ce el valora cel puțin 48.000 lei. Acum a intrat securitatea și
muzeul județean pe fir și fac săpături și cercetări minuțioase în zonă.
Unchiu-meu Sandrică mi-a povestit că-l aleseseră pe
un muncitor din Șantierul Naval din Severin președinte de sindicat. Era un om
foarte cunoscut de muncitori. Când l-au propus unii, ceilalți au început să
aplaude. El s-a ridicat și a spus: ,,- Vă mulțumesc din inimă pentru aplauze și
mă întreb cum aș putea să vă dau înapoi palmele astea, fiindcă m-ați ales. Nu
pot să primesc!”
*
Ajutoare și donații. În această perioadă parohia noastră a primit câteva
ajutoare și donații, astfel: Doamna Dr.
Ionescu Mihaela-Aritina de la Curtea de Argeș a mai achitat 1.300 lei, totalizând până acum un
acont de 3.319 lei pentru cartea ce
urmează să v-o donăm; Domnul Arhit.
Nicolescu Horia-Mihai din București: 500
lei; Domnul Șeitan Nicolae din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: 300 lei; Domnul Brândușoiu Claudiu din
Tr. Severin și Doamna Michescu Elena din
București, fiică a satului Malovăț și Doamna
Trocan Maria din Lugoj, fiică a satului Bârda: câte 200 lei; Doamna Mârza Simona-Mihaela din București, fiică a satului
Malovăț: 100 lei;
Domnul Borcilă Dumitru din Malovăț a mai adăugat 100 lei la contribuția de cult, totalizând până acum: 245 lei; Domnul Horodnic Teodor din
Bârda a mai adăugat 100 lei pentru
contribuția de cult, totalizând până acum: 250
lei; Doamna Băleanu Ioana din Malovăț a mai adăugat 100 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum: 250 lei; Domnul Motreanu Petre din
Malovăț a mai adăugat 100 lei pentru
contribuția de cult, totalizând până acum 200
lei; Domnul Trocan Mihai din Malovăț a dat prima sa contribuție de cult: 100 lei;
Dumnezeu să le
răsplătească tuturor!
Reamintim că până la 30 noiembrie se mai primește
contribuția de cult pe 2022.
*
În cursul lunii octombrie am donat pâine
credincioșilor participanți la slujbe în duminici și sărbători, astfel: 2
Oct.(Malovăț): 177 pâini; 9
Oct.(Bârda): 117 pâini; 14
Oct.(Malovăț): 137 pâini; 16
Oct.(Malovăț): 203 pâini; 23
Oct.(Bârda): 122 pâini; 26
Oct.(Bârda): 83 pâini; 30
Oct.(Malovăț): 300 pâini. Așadar, în
luna Octombrie s-au donat 1.139 pâini. Copiilor
li s-au donat ciocolate.
Totodată, s-a vândut pâine la prețul de
achiziție de 1,30 lei/buc. astfel: 2 Oct.(Malovăț): 623 pâini; 9 Oct.(Bârda): 883
pâini; 14 Oct.(Malovăț): 163 pâini; 16
Oct.(Malovăț): 397 pâini; 23
Oct.(Bârda): 668 pâini; 26
Oct.(Bârda): 127 pâini; 30
Oct.(Malovăț): 500 pâini. Așadar, în
luna Octombrie s-au vândut la prețul de achiziție: 3.361 pâini.
*
Plăți. În cursul lunii octombrie a efectuat câteva cheltuieli mai mari,
astfel: 10.790 lei tipografiei
pentru cărți; 5.850 lei pentru cele 4.500 pâini donate și vândute în luna
octombrie; 855 lei protoieriei
pentru icoane; 800 lei firmei de
catering pentru cele 40 porții de mâncare pentru azilul de la Ilovăț; 700 lei impozit; 400 lei poștei pentru
timbre; 307 lei poștei pentru colete; 236 lei pentru sucul, apa și
prăjiturile donate azilului de la Ilovăț; 126
lei pentru internet; 118 lei
toner pentru imprimantă; 106 lei pentru
internet; 60 lei pentru un cartuș de
imprimantă și altele mai mici.
*
Excursii-pelerinaje. În ziua de luni, 14 Noiembrie, organizăm o
excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr.
Severin – Bârda – Malovăț – Motru - Tg. Jiu - Mănăstirea Vișina - Mănăstirea
Lainici – Petroșani – Hațeg - Mănăstirea Prislop - Mormântul Părintelui Arsenie
Boca - Cetatea Sarmisegetuza - Caransebeș(catedrala) – Mănăstirea Teiș -
Mănăstirea Piatra Scrisă – Orșova - Tr. Severin – Malovăț - Bârda. Costul
este de 60 lei/pers. Așteptăm
înscrieri.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai
publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 479, în ,,Armonii Culturale”, 24 oct. 2022, ediție
on-line(https://armoniiculturale. ro);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”,
Baia Mare(MM), 24 oct. 2022, ediție și
on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
In memoriam: Teofil Pârâian, în ,,Armonii Culturale”, Adjud, 24 oct.
2022, ediție on-line (https://armoniiculturale.ro);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”,
Baia Mare, 29 oct. 2022, ediție on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); El, Poetul(Nichita Stănescu), în ,,Națiunea”, București, 24 oct. 2022,
ediție on-line(https://ziarulnatiunea.ro); Islamizarea
Europei, în ,,Obiectiv mehedințean”,
Tr. Severin, an. XXIV(2022), nr. 1152(27 oct.), p. 12; In memoriam: Tudor Arghezi, în ,,Observatorul”,
Toronto(Canada), 28 oct. 2022, ediție și on-line(http://www. observatorul.com); In
memoriam: Marcel Dulgheru, în ,,Armonii
Culturale”, Adjud, 30 oct. 2022, ediția on-line(https://armoniiculturale.ro);
In memoriam: Theodor Costescu, în ,,Armonii Culturale”, Adjud, 1 nov. 2022, ediție on-line (https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Demolatorii, în ,,Națiunea”, București, 2 nov. 2022, ediție on-line(https://ziarulnatiunea.ro); Aspecte politico-sociale în proverbe, în
,,Răstimp”, Tr. Severin, an.
XXV(2022), nr. 3-4(101-102), pp. 22-30; Sfânta
Cuvioasa Teofana Basarab în contextul politic și cultural al sud-estului
european medieval, în vol. Obârșia
Neamului Românesc, Craiova, Editura ,,Cornul Abundenței”, 2022, pp. 81- 87;
Privilegiații, în vol. Omagiu Părintelui Prot. Vasile Irimia, Iași,
Editura Vasiliana, 2022, pp. 19-48; Unghiile
pe post de gheare, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIV (2022), nr. 1153(3 nov.), p. 12.
Parohia noastră a mai
publicat o tranșă din cărțile preotului Dvs., Viața Cuvioasei Teofana Basarab și Folclor
din Mehedinți, ediția a II-a.
Exemplarele din prima
carte, în număr de 50 au fost donate participanților la simpozionul de la Vidin
și au fost achitat de către Părintele
Arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Sf. Mănăstiri Lainici.
Cea de-a doua carte,
cu un tiraj de 350 exemplare,
achitate de către Doamna Dr.
Mihaela-Aritina Ionescu de la Curtea de Argeș, urmează a fi donate familiilor din parohie, care vor s-o
primească și persoanelor din afara parohiei, care au ajutat parohia noastră cu
cel puțin 100 lei în perioada 1 Dec. 2021 – 30 Nov. 2022.
Cartea
de față cuprinde rodul unor căutări de peste patruzeci de ani, rodul unor
călătorii prin satele din nordul județului Mehedinți, rodul unor numeroase
discuții și contacte cu mulți români care astăzi se odihnesc sub glie. Unii
dintre ei au fost din satele Parohiei Malovăț, alții din alte sate răspândite
până la marginea cea mai nordică a județului.
Cartea de față cuprinde
fărâme de suflet românesc presărate în nenumăratele cântece bătrânești. Cu
aceste cântece și-au trecut bătrânii noștri bucuriile și necazurile,
sărbătorile și nenorocirile. Cu ele au mers la horă, la nuntă și la nedeie, cu
ele au mers la muncă și pe front, la drum și în surghiun. Cântecele acestea au
fost ca niște spovedanii de taină, prin care doinitorii și nu numai ei și-au
exprimat iubirile și trăirile, speranțele și durerile.
Mulți dintre cei care
ne-au împărtășit aceste perle de simțire și de limbă românească erau necunoscători de carte,
neșcoliți și cu atât mai valoroase au fost creațiile pe care ni le-au
împărtășit, fiindcă n-au fost poluate de creațiile culte. Unii erau cunoscuți
în comunitate de lăutari sau cântăreți, alții păstrau cântecele drept secrete
ale sufletului lor. Unii își câștigau existența cu aceste cântece, alții le
cântau doar din plăcerea și bucuria de a le cânta. Îmi amintesc că eram copil
și seara târziu trecea prin sat Aurel Gheran din Bârda cântând. Și câinii se
opreau din lătrat ca să-l asculte. Mai târziu, taica Nicolae Tărăbâc din
Malovăț, cel care a trudit paisprezece ani în gerurile Siberiei, mi-a
destăinuit multe dintre cântecele lui de suflet cu care își trecuse mai ușor
necazurile, suferințele, deznădejdile și
dorul. Cântecul îi fusese prieten și medicament. Când fiul său, Grigore
Tărăbâc, a citit acele cântece, a rămas foarte surprins, fiindcă… nu-l auzise
niciodată pe tatăl său cântând acasă!
În cartea de față sunt
multe descrieri de datini și obiceiuri străvechi.
Cartea de față este un apel
către toate generațiile prezente și viitoare de a iubi, de a păstra, de a-și
însuși, de a transmite mai departe zestrea aceasta spirituală a Neamului
Românesc.
Dumnezeu să-i răsplătească
Doamnei Dr. Ionescu această jertfă, căci fără donația dânsei nu am fi reușit să
facem investiția și să derulăm această acțiune.
*
Simpozioane. I. În ziua de 29 oct., preotul Dvs. a participat la Simpozionul Internațional de
la Vidin, dedicat Cuvioasei Teofana
Basarab.
Simpozionul a fost
organizat de către Asociația Vlahilor/Românilor din Bulgaria și Casa de Cultură
,,Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab” din Vidin. Sufletul acestei manifestări a
fost Domnul Dr. Ivo Gheorghiev, președintele
asociației amintite. Au participat
50 persoane din Bulgaria, România, Republica Moldova, Serbia și Albania. Au
fost reprezentanți de la Universitatea din Craiova, Universitatea București,
Academia Română, Senatul României, Senatul Republicii Moldova, Institutul de
Lingvistică din București. Printre aceștia a fost și preotul Dvs. El a fost cum
a fost, dar ceilalți au fost oameni ca lumea.
Participanții au
prezentat diferite comunicări legate de secolul al XIV-lea în Principatele
Române, în Bulgaria și în Peninsula Balcanică. Preotul Dvs. a prezentat
comunicarea Sfânta Cuvioasa Teofana
Basarab – personalitate proeminentă a relațiilor româno-bulgare medievale. A vorbit liber, deși avea textul
scris. Comunicarea s-a bucurat de mare succes, fiind cea mai legată de tema
generală a simpozionului. Au fost prezentate filme adecvate.
Precizăm că în ziua
premergătoare, adică ziua de prăznuire a Sfintei Cuvioasei Teofana Basarab,
mitropolitul Vidinului a oficiat în catedrala mitropolitană din Vidin slujbă
dedicată sfintei. Gestul acesta marchează o schimbare de atitudine radicală
față de anii trecuți. Au asistat participanții la simpozion care au ajuns acolo
cu o zi mai devreme. Aceiași participanți au mers apoi la Albotina și au
comemorat-o acolo.
Ideea înființării
unei mănăstiri ortodoxe românești dedicată Cuvioasei Teofana Basarab propusă de
preotul Dvs. a fost receptată cu bucurie și interes. Cei prezenți la simpozion
au constituit un Comitet de inițiativă, cu aderare și angajament sub semnătură,
asigurând că vor face tot ce depinde de fiecare în parte și de toți laolaltă ca
să realizeze acest proiect.
II. În ziua de 30
Oct., preotul Dvs. a participat la Simpozionul
Țara Severinului. Oameni, fapte, locuri
de la Tr. Severin. A fost prima ediție a acestui simpozion organizat de
Episcopia Severinului și Strehaei, inițiativa aparținându-i Preasfințitului Episcop Nicodim. Au
participat invitați din țară, dar și din Ungaria, ierarhi, profesori,
intelectuali, preoții din Mehedinți. Comunicările susținute de către
participanți au fost de înalt nivel și ele au fost dedicate unor personalități
istorice din Mehedinți și din țară. Preotul Dvs. a prezentat comunicarea Canonizarea Cuvioasei Teofana Basarab –
moment liturgic și istoric de referință. Comunicarea a fost ascultată cu
interes de participanți, tocmai pentru noutatea și actualitatea temei abordate.
Preotul a vorbit liber, deși avea textul pregătit. Textul urmează a fi publicat
în volum.
În ziua precedentă,
29 octombrie, Preasfințitul Episcop
Nicodim, împreună cu alți patru ierarhi, au pus piatra fundamentală pentru
prima biserică închinată Sfintei Cuvioasei Teofana Basarab la Strehaia.
*
Zâmbete. ☺La schimbarea orei, într-o autogară se anunță la
difuzor: ,,Autobuzul de ora șapte pleacă la ora opt după ora nouă! Ați
înțeles?” ☺ ,,- Doamnă, vă dau o
amendă de 100 lei pentru insultarea unui agent de circulație!” ,,- Dă-mi de
300, că n-am terminat!” ☺,,- Ce face găina după ce a ouat ?” ,,- Publicitate
!” ☺Când mă duc la şef,/Îl găsesc cu chef;/Când mă duc la chef,/Îl
găsesc pe şef”; ☺,,Oare nu-ţi
mai aminteşti,/Vorba din bătrâni lăsată?/ Din beţie te trezeşti,/ Din prostie
niciodată(Păstorel Teodoreanu).
*
Botezuri. Cununii. Înmormântări. În ziua de 22 oct. am oficiat Taina Sf. Botez
pentru Guran Iasmina-Beatrice, fiica
Domnului Guran Nicolae-Ion și a Doamnei Guran Doinița-Anișoara din
Malovăț. Să le trăiască! În ziua de 22 oct. am oficiat Taina Sfintei Cununii
pentru Domnul Cârjoi Cosmin-Gabriel din
Deveselu și Domnișoara Iorgovan
Mădălina-Gheorghița din Malovăț, în ziua de 29 oct. pentru Domnul Coman Cătălin din Malovăț și Domnișoara Negrescu Ionela-Luminița din
Negrești, iar în ziua de 30 oct. pentru Domnul
Borugă Mihai și Doamna Trocan Ionela
Nicoleta-Mihaela din Malovăț. Dumnezeu să le ajute! În ziua de 16 oct. am
oficiat slujba înmormântării pentru Șeitan
Elisabeta(70 ani) din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț. Dumnezeu s-o
ierte!
*
Anunț. Sâmbătă, 19 noiembrie,
preotul Dvs. nu va fi în parohie. Îi rugăm pe cei ce ar voi să oficieze anumite
servicii în acea zi să le reprogrameze. În cazul în care va fi imposibilă
reprogramarea, să anunțe din timp pentru a găsi un alt preot care să-l
înlocuiască pe al Dvs. Vă mulțumim pentru înțelegere!
*
Program. În cursul lunii
Noiembrie avem următorul program de slujbe: 5 Nov.(Malovăț - Bârda); 6
Nov. (Bârda); 8 Nov.(Pomeniri
dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 12
Nov.(Bârda-Malovăț); 13 Nov.(Malovăț);
19 Nov.(Malovăț-Bârda); 20 Nov.(Bârda); 21 Nov.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, a ora 12); 26 Nov.(Bârda-Malovăț); 27 Nov.(Malovăț); 30 Nov. (pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea
Dumnezeu!
Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu