Mircea Dorin Istrate - Joia Mare cea de rău prevestitoare

 

Mircea Dorin Istrate

 

Joia Mare

cea de rău prevestitoare

 

 

~*~

 

 Cina cea de taină

 

Lucitoare stele-n ceruri și luceferi înroiți,

Diademe-s rotitoare pentru frunțile de sfinți,

Ce-n bisericuța mică, pironiți spre veșnicire,

Ne-amintesc că-n a lor viață, fost-au munte de iubire.

 

Ziduri vechi, cu mici ferestre cern a zilei prealumină

Și-apoi razele de aur pe altar mi le închină,

Fie-n CINA CEA DE TAINĂ sfinții bine luminați,

Să se vadă că-ntr-u Domnul, toți mi-au fost, ca niște frați.

*

Cu pocalu-n mâna draptă, Domnul, cina mi-o-ncinstește

Și-n prevestitoare vorbe, El, le dă cumplita veste,

Că muri-va, prin trădare, pe o cruce pironit,

Dar ierta-ne-o, să ne-arate cât de mult El, ne-a iubit.

**

Un moșneag, cu barba sură și cu pletele-i albite,

De un veac aicea preot, peste vremi neîmblânzite,

Cu-a lui vorbă liniștită, de cum spus-au ceia sfinți,

Gânduri mari și înțelepte pune-n inimi, la smeriți.

 

Toți promit în gândul tainic, cuvenita îndreptare,

Toți în rugă lăcrimată mi se roagă de iertare,

Așteptând de la Măritul gândul lor să-l împlinească

Ca să stea, până la urmă, toți sub pronia cerească.

 

Iar când clopotul din turlă bate crucea ăstei zile,

Slujba-i gata, iar creștinii mulțumesc că orișicine

A vorbit de-acum cu Domnul în cea zi de sărbătoare,

Vor simții de-acum o vreme, mâna Lui, ocrotitoare.

 

Apoi iar, ca păcătoșii, face-or fapte nedorite

Și de Domnul iar uita-vor zile multe-nșiruite,

Că așa-i umana fire, încă nu-i destul de coaptă

Ca s-audă-n ori ce clipă, blânda cerurilor șoaptă.

 

***

 

 

Vinerea neagră

 

Urcând Golgota

motto

De greutatea crucii gârbovit

Și sub povara ei umilitoare,

De ura celor mulți, El, hăituit,

Cară păcatul lumii trădătoare.

 

L-ați pus pe El, cel BLÂND și PREACURAT

Cel IERTĂTOR și fără de PĂCAT

Pe care într-o clipă l-ați TRĂDAT

Să fie cel din urmă VINOVAT

Și, Ridicat ca un tâlhar pe CRUCE

O altă zi nicicum să n-o apuce,

Că voi n-ați înțeles cum URA duce

La MOARTE și RĂZBOAIE uitând de PACEA dulce.

 

El, v-a-ndemnat să-mi fiți toți IERTĂTORI

Și BUNI cu ceilați, chiar de-s TRĂDĂTORI,

C-acestea-s ale inimii COMORI,

De vreți să fiți în rai, VEȘNICITORI,

Da-n loc de LAUR, voi i-ați pus pe frunte

Coroana cea de SPINI, ca să înfrunte

Batjocura și vorbe grele multe

Pe al GOLGOTEI drum, până la MUNTE.

*

El v-a iertat și-a spus că ia cu SINE

A voastre RĂUTĂȚI, PĂCATE, VINE,

Ca de acuma-n colo, orișicine,

Ce va trăii sub LEGILE CREȘTINE

Să fie-n RAIUL sfânt, mereu cu TINE.

 

Tu, iartă-ne Mărite, că-n vremi te-am c-am uitat

Și-ajuns-am azi robiții la dulcele păcat,

De-aceea dă-ne Doamne nevoi și suferință,

Să revenim la sfânta cea credință,

Ce ne-a ținu ființa ne-ntinată

Ca să răzbim vecia, ce ni-i dată.

**

Și când îi crede Doamne că-i de-ajuns,

La timpul ăsta fă-i atunci apus,

Și-un altul dă-ne fie-ne sortit,

Cu pace, bunăstare, fericit,

Să fie-al vieții lumii, împlinit.

 

***

 

 

     Gândul lui Hristos pe cruce

 

 

Stă Iisus pe Sfânta Cruce, pironit în patru cuie

Şi-n durerea lui carnală rugă către Domnul suie:

-Iertător să fii cu ceia ce aicea m-au adus

Lepărtându-se de Mine, laşi cum alţi-n lume nu-s.

 

N-au avut în ei credinţă ca să vreie să îmi moară

Pentru Tine, pentru Mine, pentru cei ce-i înconjoară,

Pentru neam, pentru dreptate, pentru încă cea iubire

Ce s-ompartă tuturora, ca pe-o sfântă dăruire.

 

De-asta crucea Mea e greuă, că în ea sunt adunate

Ale voastre cruci făcute din o mie de păcate,

Eu le-adun , le iau cu mine şi le duc dinspre lumesc

Ca iertate toate fie, de Părintele Ceresc.

 

Astăzi mor, ca să mă leapăd de ce-n Mine-i pământesc

Şi să-nviu pentru vecie Nemurit Dumnezeiesc,

Să v-arăt, că dacă sfatul ce într-una vi l-am dat

Mi-l urmaţi îndeaproape, veţi avea de câştigat,

 

Lumea-ntreagă, veşnicia, raiul cu-ale sale toate,

Necuprinsa-mpărăţie şi-ncă multe nevisate,

Toate ale voastre fi-vor pentr-o boabă de credinţă,

Ce-i mai tare decât moartea şi v-aduce biruinţă.

*

Toţi nemerniciţii lumii, păcătoşii, fiecare

Care-mi staţi la talpa crucii într-o rugă de iertare,

Mântuiţi veţi fi de-apururi dacă-n voi aveţi voinţă

Să vă lepădaţi păcatul şi-n cel loc puneţi credinţă.

 

Cu nimicul ăsta mare veţi schimba întreaga lume,

Va pieri pe veci păcatul şi de-mi faceţi fapte bune

Rai va fi pământul ăsta, iară voi, cei trecători,

Veţi pleca spre judecată, nimănui să-i fiţi datori.

**

Asta zise-n gând Iisusul, pironit de noi pe cruce

Şi-n durerea-i fără margini, crede-n clipa ce s-o-apuce

Când aici, cum a mai fost-a, fi-va Raiul de-nceput,

Unde toţi, cândva, odată, am trăit şi-am încăput.

 

***

 

 

 

Și noi am fost ca Iuda,

nemernici trădători

 

Iisuse dragă, trădători

Am fost ca Iuda toți de-o seamă,

Atunci, n-avut-am tată, mamă,

Și-n chin, ca vieții să Dai vamă

Lăsatu-te-am cu toți să mori

Ca orice om, ce-i este teamă,

Ca un proscris să dai Tu seamă

La moarte-n chinuri, și-n răcori.

 

N-a mai păsat, că înainte,

Prin mari minuni ne-ai arătat,

Că Tu ești fiu de Împărat,

Și chiar de-atâtea-i îndurat

Mi-ai tot cerut l-al Tău Părinte,

Pe toți ne ierte de păcat,

Și-așa te dus-ai împăcat,

Spre moarte, să re-nvii, Mărite.

*

Noi, trădători am fost cu toții,

Că n-am sărit să te-apărăm,

Măcar speranțe să îți dăm

C-am înțeles să ne-adăpăm

Din spusa Ta în fața morții

Și urma Ta să o călcăm

Și-n umbra Ta mereu să stăm,

În veacuri ce-or veni, cu toții.

**

Acum, la mii de ani de-atunci,

Când spusa Ta în greu și-n chin,

În mari dureri și-ntr-un suspin

Din ’naltul sfintei Tale cruci,

Vedem, că încă ne ferim

Ca între noi, să ne iubim,

Și oameni cum ai vrut să fim,

Urmând îndemnul Tău, de-atunci

 

***

2.05.2024

Mircea Dorin Istrate