MANECHIN - CU
SPIN DIVIN I
Meschin
Manechin
Arlechin
De-un
excavator – lovit în plin...
Nu
mai vorbiți
Nu
mai fugiți
Că
tot orbiți :
De
PEREGRINI sunteți păziți...
Îmbrăcați -
dezbrăcați
Ne
lăsăm a fi turbați :
Pari
de Lemn
Cu-al
Morții SEMN !
Nemișcați
Proclamați
Nu
pentru ce suntem noi :
Pentru
ce face CRIMA - apoi !
...Un
POPĂ-ZEU :
Beznă
mereu
Atârnă
greu
Chiar
de nu săgetași vreun Leu...
Margini
târzii
De Fantezii
Bufniți
zurlii...
...Întreabă-te
! –
...apoi - poruncește-ți -
mereu
Ca
orișicare-ADEVĂRAT ZEU :
”ȘTII
?... – ...ATUNCI SĂ SCRII !”
...Și -
degrabă - urcă la STRĂMOȘI - la
”VIȚA-DE-VII” [1] !
----------------------------------
[1] - VIȚA-DE VIE - Legendele
românești spun că ”VIA a refuzat Împărăția Florilor, dorind să rodească
struguri, din care să facă oamenii VIN, pentru ospețe și alte ceremonii
familiale, pentru petreceri, pentru leacuri etc.”. Semnificativă pentru
trecutul îndelungat al viței de vie în țara noastră este și legenda cu TUFA
DĂTĂTOARE DE PUTERE, unde se întrezărește atitudinea lui Buerebuistas față de
VIȚA DE VIE și de VIN. Astfel, se spune că un împărat, umblând prin împărăție,
a văzut că ”atâtea pricini și nevoi dintre oamenii lui nu se pot curma decât cu
stârpirea viței de vie, care dă vinul tulburător de minte”. Mai departe,
legenda spune că ”împăratul a poruncit dară ca oamenii să scoată din pământ
copăcelul acela blestemat, ca niciun fir de leac să nu se mai găsească. Împăratul
a murit și altul s-a ridicat în scaun, și apoi alții, unul după altul, viind și
stăpânind norodul acela de oameni, care slăbia tot mai mult și se zgârjia tot
mai degrabă. Odată, un crai din țara aceea plecă în codri după sălbăticiuni.
Și-mpușcă și-mpușcă, până când dă de un urs. S-a luat după el și l-a gonit,
până ce a ajuns la un schit. Acolo trăia un călugăr bătrân-bătrân, de când tata
Noe. Cum aude gălăgie, iese din chilie, cum vede ursul și pe cei ce-l fugăreau,
se dezbracă de haina călugărească, își suflecă mânecile, iese înaintea namilei,
îl prinde de urechi, că începuse să tremure ca un pui de iepure. S-a minunat împăratul
și l-a întrebat cum de-a îndrăznit să pună mâna pe urs. De unde are atâta
putere în trup? Acesta i-a arătat chilia și i-a spus că de mâncat nu mai poate
mânca, fiindcă i s-au tocit toți dinții până la rădăcină, dar are o tufă
dătătoare de putere, face struguri la vremea de toamnă. Prisosul îl strânge și
îl pune în pod, de are tot anul. Împăratul s-a uitat la tufă și vede că nu-i
altceva fără numai UN BUTUC DE VIE. Când a venit la vale, a dat poruncă tare:
De astăzi înainte, TUFA DE VIE SĂ AIBĂ SLOBOZENIE, SĂ CREASCĂ PESTE TOT
CUPRINSUL ÎMPĂRĂȚIEI, ÎMPĂRTĂȘINDU-SE ORIȘICINE DIN DARURILE EI, DAR NUMAI
ATÂT, CA SĂ FIE VOINIC DE-A APUCA ȘI ȚINE URSUL DE URECHE” (cf. ADRIAN
BUCURESCU - ”Tradiții traco-române : VIȚA-DE-VIE și
VINUL”).
La țară, și astăzi, în zona de deal-câmpie, când un
gospodar înalță o casă, ”trage” (cultivă), ÎN PARALEL CU RIDICAREA CASEI, și
câteva rânduri de VIȚĂ-DE-VIE - ”PENTRU BINELE VIITOR, AL CASEI CE-O
ÎNĂLȚĂM - DAR ȘI PENTRU LUMINAREA ȘI VESELIREA SUFLETELOR OAMENILOR, CE S-OR NAȘTE ÎNTR-ÎNSA”.
VIȚA-DE-VIE este ADEVĂRATA TEMELIE (a CASEI și a
VIEȚII) : este DUHUL LUI IISUS HRISTOS !
ADRIAN BOTEZ
Din cartea: MANECHIN - CU
SPIN DIVIN (...îndoit cu VIN...)
Editura RAFET, Rm. Sărat 2024 Toate drepturile aparţin
autorului !
Copyright : Adrian Botez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu