Jurnal
de pe Frontul de Est (66)
Col.
(r) Prof. univ. dr. Alesandru Duţu
14
Iulie 2024
13-16
iulie 1941. Bătălia pentru masivul Cornești și oraşul Chișinău
- Marele Cartier General: „Cheia strategică a
Basarabiei este în stăpânirea noastră. Bătălia pentru cucerirea și curățirea
masivului Corneștilor s-a terminat. Hotinul, Soroca, Orheiul și Chișinăul au
fost ocupate”.
- Iuliu Maniu: „Recunoștința țării pentru generalii,
ofițerii și soldații români, și pentru dvs. domnule general, comandantul de
căpetenie, va fi eternă”.
În iulie 1941, masivul deluros Corneşti constituia un
bastion de apărare pentru sovietici spre vest, sud şi nord, dar şi o foarte
bună bază de plecare de atac spre Prut şi spre flancul sudic al Armatei 11
germane. Importanţa sa era sporită de existenţa oraşului Chişinău, principal
centru istoric, economic şi politic al Basarabiei.
- Pentru cucerirea masivului s-a decis ca forţele
Corpului 54 armată german să treacă la ofensivă la 13 iulie, lovitura
principală executându-se pe direcţia Zahaicani-Orhei-Chişinău, cu diviziile 50
infanterie germană, 5 infanterie și 1 blindată române. Concomitent, Divizia 72
infanterie germană urma să atace pe direcţia Ungheni- Gara Bucovăţ (cu un
detaşament pe direcţia Corneşti-Călăraşi), iar Armata 4 română să treacă la
ofensivă, la 14 iulie, cu Divizia 15 infanterie din Corpul 3 armată, în partea
de sud a masivului.
- În conformitate cu această concepţie de luptă,
acţiunile militare au fost declanşate la 13 iulie, Divizia 50 infanterie
germană respingând trupele Diviziei 5 cavalerie sovietice și ocupând
localitățile Brăviceni și Breanova. Apoi s-a îndreptat spre nord de Orhei,
ajungând pe Nistru la 16 iulie, în zona Mărcăuți, Văscăuți.
- La rându-i, Divizia 5 infanterie română, după ce a
atacat forțele Diviziei 9 cavalerie sovietice (9 iulie) și a cucerit satele
Zgărdești și Mândrești a continuat înaintarea (în zilele de 13 și 14 iulie) pe
la sud de Orhei, spre sud-est, pe direcția Morozeni-Hârtopul-Zahaicani-Izbiceni,
ajungând în final pe Nistru, la Vadul lui Vodă.
- În acest timp, Divizia 72 infanterie germană a
atacat forțele Diviziei 95 infanterie sovietică, în lungul văii Bâcului, a
ocupat localitățile Bucovăț și Siliștea și s-a îndreptat spre Chișinău.
- La 14 iulie, generalul Erik Hansen, comandantul
Corpului 54 armată german, a ordonat introducerea în luptă a Diviziei 1
blindată română, pe aliniamentul Cobâlca, Camincea şi dezvoltarea ofensivei, în
spaţiul dintre Orhei şi valea Bâcului, spre Chişinău, pentru a elibera oraşul
şi a intercepta apoi comunicaţia Chişinău – Tighina, spre a ieşi în spatele
forţelor sovietice, care se opuneau Corpului 30 armată şi Diviziei 72
infanterie germane, şi a le bloca retragerea spre nord.
- Deplasându-se (15 iulie) pe mai multe itinerare,
marea unitate română a ajuns în seara zilei la 8 km nord de Chişinău, pe
aliniamentul nord Mihai Viteazul, Odaia lui Manoil, între unităţi ale
corpurilor 2 cavalerie şi 5 armată sovietice, fiind în situaţia de a fi atacată
în flanc şi spate. Pentru a contracara această posibilitate, generalul Ioan
Sion, comandantul Diviziei 1 blindate, a decis să continue înaintarea spre
Chişinău, constituind în acest scop două grupări tactice.
- Ofensiva a fost declanşată în zorii zilei de 16
iulie, în scurt timp tanchiştii căpitanului Grabinschi pătrunzând în Chişinău
(ora 8.30) şi trecând, fără sprijin de infanterie şi artilerie, la lichidarea
rezistenţelor opuse de inamic.
- Cu toate că au fost surprinse de rapiditatea
atacului, forțele sovietice au reușit să dinamiteze și să incendieze
principalele clădiri ale orașului (Primăria, cupola Mitropoliei, Gara centrală
etc.). „Orașul - rememora Octavian Petrișor, comandant de pluton în Regimentul
1 care de luptă -, era învăluit în fum și flăcări. Am înaintat până către
centrul Chișinăului observând dezastrul făcut de sovietici, clădirile
principale erau distruse. Nici lăcașele de cult n-au scăpat de urgia celor fără
credință în Dumnezeu. În retragere, trupele sovietice s-au năpustit asupra lor
jefuindu-le, profanându-le și incendiindu-le. Din frumoasa Catedrală din
centrul orașului nu mai rămăsese decât ruine fumegânde”.
- În timpul acţiunilor eliberatoare, sublocotenentul
Aurel Marinescu a înălţat (ora 9.00) pe turla bisericii „Sfânta Treime”
tricolorul românesc.
- Seara, în jurul ora 18.00, în oraş au pătruns şi
primele elemente ale Diviziei 72 infanterie germane.
- Imediat, generalul Erik Hansen a felicitat divizia
pentru „frumosul succes pe care l-a avut la cucerirea capitalei Basarabiei”,
dând asigurări că va raporta acest lucru și lui Ion Antonescu.
- La rându-i, generalul Joachim von Kortzfleisch,
comandantul Corpului 11 armată german, a transmis trupelor din subordine
(printr-un ordin de zi) mulțumirile sale călduroase și s-a închinat „cu
smerenie în fața morților și a răniților”, cerând ca faptele și jertfa lor
supremă să fie „exemplu și îndemn pentru misiunile viitoare”.
- Relevând semnificaţia momentului, ziarul „Universul”
consemna peste câteva zile: „Hotarele ciuntite acum un an au fost reîntregite
de ostaşul neînfricat al României. După Bucovina eliberată de sub jugul străin
acum două săptămâni, iată că, numai după alte câteva zile cealaltă provincie
robită - Basarabia a revenit la matcă”.
- Pentru celebrarea victoriei, din ordinul lui Ion
Antonescu, la 19 iulie 1941, la Patriarhie și la toate bisericile din țară au
fost oficiate Te-Deumuri „spre a mulțumi lui Dumnezeu că a ajutat armatei
române să reocupe Chișinăul și pentru realipirea Basarabiei”.
- „Cheia strategică a Basarabiei este în stăpânirea
noastră. Bătălia pentru cucerirea și curățirea masivului Corneștilor s-a
terminat. Hotinul, Soroca, Orheiul și Chișinăul au fost ocupate” - menționa și
Comunicatul nr. 5 al Cartierului General al Comandamentului româno-german.
- Evenimentul a fost sărbătorit în București și în
întreaga țară cu entuziasm și bucurie, populația participând la manifestările
organizate cu frenetică adeziune. Pe lozincile scrise pe pancarte imense se
putea citi: „Români, dreptatea învinge!”, „Nicio brazdă românească nu se
uită!”, „Patria e aurul nostru!”, „Pământul morților e viața noastră!”.
- Momentul a prilejuit lui Iuliu Maniu, preşedintele
Partidului Naţional-Ţărănesc, ocazia de a adresa un Memoriu generalului Ion
Antonescu în care sublinia: „În această luptă, întreaga națiune și toți fiii ei
trebuie să se înșire sub drapelul său, acolo unde cred că pot fi utili, în
serviciul voinței naționale unanime, de a ne păstra hotarele și a recâștiga
Basarabia, Bucovina și toate provinciile pierdute prin slăbiciunea unei
cârmuiri vinovate, impusă țării prin lovitura de stat. Întreaga națiune a fost
cuprinsă de nespusă bucurie, când a aflat că Cernăuții, Chișinăul și alte orașe
au fost eliberate de cotropitori. Vom încerca cu toții cea mai mare satisfacție
când vom afla în comunicate că reocuparea întregii Basarabii și Bucovine s-a
terminat. Bucuria și satisfacția noastră a tuturor românilor va fi fără margini
nu numai pentru că am câștigat două provincii frumoase și că am readus milioane
de suflete românești la vatra străbună, ci și pentru că jertfa sângelui scump
al armatei noastre glorioase a reparat rușinea pe care cârmuitorii inconștienți
de pe vremuri au adus-o țării noastre. Recunoștința țării pentru generalii,
ofițerii și soldații români, și pentru dvs. domnule general, comandantul de
căpetenie, va fi eternă”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu