UN
VOLUM DE ESENȚĂ SPECIALĂ
Oferită degustătorilor de poezie, sub titlul „ZILE LA
MARGINEA ZĂRII” (Editura eLiteratura-2023) poeta Lidia Lazu. Originalitatea constă
nu doar în artificiul preluat în această introducere-titlul – începutul primei
fraze a textului, în cazul poemelor, titlul fiind primul vers, cât în luciditatea
prin care descoperă sensuri noi unor stări de lucruri aparent comune. „Un pui
de sălbăticiune/ori un puișor de pasăre/nu mai este recunoscut de ai lui/dacă
mul l-a atins/l-a mângâiat / l-a îngrijit/el devine un renegat”-remarcă poeta sugerând
situația în care insul protejat de o forță superioară este propulsat într-o
zonă spirituală care-l face să devină respins de lumea în care-și începuse existența.
Tema valorilor care-și refuză gloria, preferând
anonimatul în care să se bucure” de un har doar al lui”, se regăsește în poemul
„Calul meu”. Lumea animală precum și cea vegetală emană o forță capabilă de
coparticipare la trăirile umane: astfel, magnoliile” parcă se luau la întrecere
/ să nerăsplătească/curajul de a le vizita/pe o vreme câinoasă (Florile
primăverii), salcia, „o harpă uriașă” asociată cu”... cele două soliste
albe/care vrăjeau soarele” sunt întru slava „celui fără început/și veșnic viu” (Salcia
clătinată de vânt).
Emoțiile intense evoluează întro lume palpabilă,
domestică, reînviind imagini dătătoare de optimism, de „starea noastră
bună/care picase din cer/și pe noi ne sălta mult/deasupra închipuirii și ne răsfăța”
(Casa noastră). Cântecul „celor plecați prea devreme/al acelora care nu au avut
timp / să se ticăloșească” reprezintă nu doar purificarea spirituală, dar și
acceptarea fără spaimă a necunoscutului, a ceea ce se situează dincolo de
percepția noastră, a ceea ce, metaforic, este reprezentat „printr-o chemare/spre
ceva ce nu are/nici formă nici culoare/un fel de alean/un fel de închinare” (Nu
mam oprit). Volumul oferă un amplu evantai de viziuni asupra incandescenței
trăirilor care, proiectate în cotidian, dau o culoare aparte rutinei, realizând
o simetrie perfectă între lumea interioară și cea exterioară, dezvăluind stări,
semnificații, concentrate într-o lirică robustă, pe alocuri, autoironică, nostalgică,
invitând la o aprofundare a poeziei Lidiei Lazu, poezie insuficient explorată.
CARMEN FOCȘA
Sursa: Revista Plumb, iulie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu