ARTA
DE A SURPRINDE ȘI DĂRUI
ECOURILE
LECTURII RODICA DASCĂLU
Motto: „Fiecare carte pare că închide în ea un suflet.
Și, cum o atingi cu ochii și cu mintea, sufletul ți se deschide ca un prieten bun.”
Maxim Gorki
Scriitoarea Vasilica Grigoraș ne-a obișnuit cu ritmul
alert al publicării volumelor sale, cu bogăția tematică a acestora,
îndemnându-ne, prin tot ceea ce creează pe tărâm literar, să citim. „Lectura
este o necesitate a omului, este oxigenul rațiunii, dar și jocul care ne
delectează”.
Voi încerca să cuprind în rândurile ce urmează câteva
impresii, imagini, sunete, nuanțe și culori.
Le-am surprins citind cartea Vasilicăi
GrigorașECOURILE LECTURII, publicată recent la Editura PIM din Iași.
Volumul are două capitole distincte: Cronici de întâmpinare
și Articole-/Eseuri. În acest ultim capitol fiind prezente și alte două repere:
Bibliografie și Referințe critice.
Autoarea se află la al cincilea volum ce adună între
copertele sale creații literare de acest gen: cronici, recenzii, eseuri, medalioane.
Titlurile celorlalte cărți scrise cu rigoare și talent acoperind o amplă gamă
tematică sunt: Izvoare nesecate: Însemnări despre oameni și cărți (2016),
Seninul din inima cărților (2019), Tâlcuiri la firul slovei (2020), Nectarul
cuvântului scris (2021), toate aceste culegeri de texte fiind publicate la
Editura PIM din Iași. Scriitorul Ion Manea, critic literar și publicist
gălățean, menționează în prefața „Povestea cărților”, referindu-se la cărțile
enumerate: „titluri ce s-ar putea încadra în ceea ce am numi critică literară
de interior, scrisă chiar de scriitori, pentru a proceda la o fermă și necesară
separare de cea din exterior, care îi revine, fără nicio îndoială, criticilor literari
de profesie, celor care, singurii, sunt chemați să repereze, să determine și să
ierarhizeze valorile.”
Numărul impresionant de cărți scrise, douăzeci și opt
de volume, prin intermediul cărora abordează multiple genuri literare: proză,
poezie, jurnal, literatură pentru copii, genuri și specii literare de
inspirație japoneză, articole din zona publicistică, îi conferă autoarei
calitatea de a interpreta și analiza cărțile altor scriitori, colegi de
breaslă, pe care i-a întâlnit în realitate sau doar i-a cunoscut în mediul
virtual. Adăugând și formarea sa universitară, Vasilica Grigoraș fiind absolventă
a Facultății de Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, plus
experiența de bibliotecară, timp de aproape treizeci de ani, la Biblioteca
Județeană „Nicolae Milescu Spătarul”, din Vaslui, vom înțelege chemarea și
orientarea sa definitorie spre universul mirific al cărților. Personal, îi admir
harul surprinderii și descifrării, în cunoștință de cauză, a adâncimii
creativității celorlalți pentru aflarea esenței, a principalilor vectori
purtători de mesaj către inima cititorilor.
„Fiecare dintre noi are o chemare şi un dar. Iar a-ţi cunoaşte
darul înseamnă a-ţi cunoaşte sensul vieţii; a şti pentru ce trăieşti şi pentru
ce te jertfeşti”, obișnuia să spună părintele Constantin Galeriu.
Împlinindu-și menirea, Vasilica Grigoraș deschide
drumul cărților, pe care le-a primit sau în posesia cărora a ajuns într-un fel
sau altul, pentru ca acestea să ajungă la destinație.
Coperta, în tonuri de albastru, având imaginea unui
pom al vieții, pe ramurile căruia sunt cărți ce se transformă în fluturi în momentul
când sunt citite, mi-a insuflat o stare de reflecție, sugerându-mi zborul
interior spre infinite lumi posibile.
De la această percepție până la reamintirea unui citat
al scriitorului Mircea Cărtărescu nu a fost decât un pas: „Cărțile sunt
asemenea unor fluturi. De obicei stau cu aripile lipite, așa cum se odihnesc
fluturii pe câte-o frunză, când își desfășoară trompa filiformă ca să soarbă
apa dintr-un bob de rouă. Când deschizi o carte, ea zboară.
Și tu odată cu ea, ca și când ai călări pe gâtul cu
pene fine al unui fluture uriaș. Dar cartea nu are o singură pereche de aripi,
ci sute, ca un semn că ea te poate duce nu doar din floare-n floare în această
lume glorioasă, ci în sute de lumi locuite” (Care-i faza cu cititul, Liviu
Papadima (coord.), A patra inimă, Ed. Arthur, 2013).
Scriitorii comentați în volumul „Ecourile lecturii”
sunt: Nicolae Mătcaș, Theodor Damian, Marcel Miron, Valentina Teclici, Ionel N.
Marin, Ghiță Nazare, Ilie Serediuc, Lilioara Macovei, Ben Todică, Ioan Popoiu,
Petre Iosub, Constantin Sârghiuță, Dumitru V. Marin, Fenia Driva, Marin Beșcucă,
Nicoleta Marinescu și subsemnata. Mulți autori dintre cei menționați conduc
colegiile de redacție, în calitate de redactorișefi, ale unor reviste și
publicații de prestigiu, din țară și din străinătate, contribuind astfel la o mai
bună informare cu privire la tendințele fenomenului literar contemporan.
Citind ECOURILE LECTURII am urmărit cu atenție
raționamentul autoarei evidențiind câteva răspunsuri la întrebarea despre
beneficiile cititorului prin lectura cărților.
Spunea scriitorul Nicolae Manolescu, eminentul critic
literar, încercând să răspundă întrebării de mai sus: „În ce mă privește, mă număr
printre cei care nu pot trăi fără cărți. Sunt un vicios al lecturii.
Am nevoie să citesc așa cum am nevoie să mânânc și să
beau.
Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de
indispensabilă ca și aceea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi
pierdută” (Cititul și scrisul, Ed. Polirom, 2002).
Când deschizi o carte apare miracolul, parcă ar vrea
să ne spună Vasilica Grigoraș. Devii personajul mai multor experiențe, călătorești
în locuri unde nici cu gândul nu ai fi îndrăznit să ajungi, înveți să faci
conexiuni, realizezi introspecții. Se întâmplă ca rutina existenței, monotonia
și cenușiul ei să se întrerupă brusc, prin parcurgerea unei situații limită, a
unei crize majore. De fapt, e semnalul care te atenționează asupra unui aspect.
Trăind ancorat în planul material, fără a te observa și a-ți pune întrebări, te
îndepărtezi de fluxul autentic al vieții. Vei merge alături cu drumul.
Poziție în care universul nu îți va mai fi sprijin în
atingerea scopurilor tale. Lectura, arta, cultura în general devin un ajutor
important pentru găsirea soluțiilor potrivite, de supraviețuire, în caz de
încercări. Prin fiecare recenzie scrisă Vasilica Grigoraș ne invită să vedem în
literatură o soluție de salvare a lumii în care trăim.
„Așadar, este mare nevoie de voință și dragoste pentru
a ne îmbrăca în seninul cunoașterii prin toate fațetele artei de a citi – arta
de a gândi, arta de a ne comporta, arta de a ne descoperi și dezvolta, arta de
a evolua…”, subliniază autoarea în eseul cuprins în cel de-al doilea capitol al
cărții, intitulat LECTURA - FARUL DIN MAREA CUNOAȘTERII. Vasilica Grigoraș
insistă asupra conceptului că „Deprinderea de a citi are nevoie de o perioadă
de inițiere, de mentori, modele și instrumente adecvate.
E nevoie și de efort. Interesul pentru cultură se
cultivă treptat, cu blândețe, tact, seriozitate, și de ce nu, prin exemplu
personal.”
Fiecare citește în felul său, uneori rămânem la
nivelul exterior al paginii fără să realizăm că textul, cuvintele au o
semnificație profundă, fiindu-ne mijloc de a vedea dincolo, punte nevăzută, pentru
a traversa un râu vijelios spre atingerea unui alt țărm. A unui teritoriu
nestrăbătut încă, plin de provocări.
Poate cel mai important avantaj pentru un om care
citește este acela că începe să detecteze imediat ce e bine și ce e rău, chiar dacă
acestea sunt bine ascunse în spatele unei cortine. Omul nu mai poate fi
manipulat ușor deoarece i se deschid ochii interiori și începe să înțeleagă
cine este, de unde vine și încotro se îndreaptă.
Lipsa lecturii îi interzice accesul la memoria
personală și colectivă, la obiceiuri și tradiții, la înțelegerea evoluției
firești în contextul familiei, societății.
Tema beneficiilor lecturii este amplă. Întâlnirea cu o
carte poate fi una transformatoare, o carte îți poate schimba viața.
Sunt sigură că întâlnirea dintre Vasilica Grigoraș și
scriitorii ale căror cărți le-a interpretat s-a materializat într-un mănunchi
de emoții, lăsând urme vii, de neșters, în ambele direcții.
Prin cartea ECOURILE LECTURII, autoarea ne sugerează ideea
că aceste frânturi de viață, purtătoare de mesaj, cărțile, sunt precum oamenii.
Se ivesc în viața ta când ai cea mai mare nevoie de
ele, iar întâlnirea cărților cu tine, cititorul însetat de adevăr, nu
reprezintă o simplă întâmplare.
Prin cronicile de întâmpinare cuprinse în acest volum,
ECOURILE LECTURII, întrezărim tonul binevoitor, apreciativ asupra cărților
citite, autoarea având grijă parcă să insufle încredere celor care au pornit pe
acest sinuos drum al creativității. Indiferent din ce zonă vine scriitorul,
indiferent de genul literar abordat, Vasilica Grigoraș găsește instrumentele specifice
potrivite unei analize estetice minuțioase. Aș îndrăzni să spun că avem bucuria
de a citi tot atâtea eseuri câte cărți recenzate sunt prezente în volum.
Vizualizând complexul proces de creație, cartea devine
o îngemănare a energiilor ce vin din partea autorului, sau autorilor, după cum
e cazul, scriitorului care scrie prefața, editorului, criticilor literari.
Totul se conjugă, iar delicata împletitură rezultată
își începe drumul. Iar Vasilica Grigoraș contribuie din plin, prin autoritatea consolidată
pe care o are în domeniu, ca acest drum să fie luminos, să deschidă mintea și
sufletul cititorului.
ARTA DE A SURPRINDE ȘI DĂRUI ECOURILE LECTURII RODICA DASCĂLU
Sursa: Revista Plumb, iulie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu