Satanizarea
olimpismului
Cozmin
Gușă
Urmărind ceremonia Olimpiadei am priceput două
treburi: decăderea ireversibilă a lumii euroatlantice, respectiv că cei ca mine
am devenit ''minoritari''!
În timpul vieții mele am urmărit fiecare Olimpiadă,
începând cu cea de la Moscova din 1980, iar la două dintre ele, ''Londra 2012''
și ''Rio 2016'', am participat ca spectator și suporter, chiar din tribune.
Ceremoniile de deschidere sunt unice deoarece, pe fondul prezentării și
defilării loturilor de sportivi olimpici, fiecare țară gazdă își prezintă lumii
moștenirea istorică și tradițiile culturale, spectacole complexe și de neratat
pentru cetățenii planetei, mai ales pentru cei interesați de evoluția lumii.
Nici aseară, urmărind ceremonia de la Paris,
așteptările legate de a pricepe ceva în plus nu mi-au fost înșelate, numai că
concluziile mele sunt acum despre involuția lumii și anormalitate, desigur că
din unghiul din care privesc eu treburile. Ce-am văzut eu? Majoritatea
figurilor artiștilor, dansatorilor și animatorilor ce-au participat la
spectacol au fost pocite cu tentă satanistă, la mulți nici n-a fost nevoie însă
de modificări, multe personaje erau deja femei cu barbă sau bărbați cu țâțe și
fără penis. Ca să fie siguri că se pricepe blasfemia anticreștină a întregii
manifestări, regizorii au recreat scena ''Cinei cea de taină'', cu șefă de
ceremonii o ''digeiță'' dizgrațioasă, o huidumă de vreo 150 de kile, ce mixa o
muzică greu digerabilă de la baza podiumului unde defilau prezentatori de modă,
majoritar transgenderi. Desigur că s-au prezentat și superbele clădiri istorice
ale Parisului, catedrale, biblioteci, muzee, etc., dar de către niște actori
deghizați în clovni, ce-au avut de fapt rolul să batjocorească vechea cultură
franceză, mergând până la distrugerea cărților din superbele biblioteci
pariziene. Celebrele melodii franțuzești au fost și ele modificate prin
electronizare, de le puteai recunoaște doar pentru că prezentatorii le
denumeau, noroc cu momentul final al lui Celine Dion, care ne-a reamintit ce
înseamnă muzica frumoasă și ritmurile pe care noi le credeam nemuritoare. Sunt
multe alte detalii scabroase ale ceremoniei de deschidere, toate au contribuit
ca să confere evenimentului acea notă de transumanism, cu o puternică tentă de
tip satanist.
În acest fel am priceput și mai bine ceea ce ziceam în
titlu, anume că lumea noastră euroatlantică se află într-o decădere
ireversibilă din punct de vedere moral și cultural, desigur că va urma și
prăbușirea economică teribilă, nu ai cum să menții echilibrul prin lideri
politici ce girează organizarea unor asemenea manifestări de anormalitate. Și
da, alături de mulți alții dintre cei ce citiți ce scriu eu aici, cred că de
fapt am ajuns să fim minoritari într-o lume ce aplaudă și plătește pentru
asemenea spectacole (vedeți și festivalurile similare de uriaș succes din
România!), unde se cultivă LGBT-ismul, transgenderismul, satanismul,
drogangeala, într-un cuvânt tot ceea ce noi, ceilalți, ce încă ne considerăm în
mod fals c-am fi majoritari, zicem că e anormalitate. Nu mai e!
Anormali vom fi etichetați noi, și asta cât de curând.
Și niște detalii despre organizarea din Satul Olimpic:
apa pentru spălat și dușuri este puțină, ca să nu se facă risipă, camerele
sportivilor și autobuzele ce-i cară la competiții și antrenamente n-au aer
condiționat, ca să nu se influențeze negativ clima, dar sportivii sunt epuizați
de nesomn și transpirație, mobilierul din camerele minuscule este din materiale
reciclabile, iar paturile din carton presat, ce s-au rupt în prima noapte cu
sportivii de la categoriile mari de greutate.
Mai zic doar că Dumnezeu le-a dat un semn acestor
organizatori cu gândire satanistă, a turnat o ploaie zdravănă pe toată durata
de patru ore a acestei ceremonii de coșmar. Dar nu vor pricepe nimic, fiți
convinși, liderii de doi bani ai lumii euroatlantice își vor continua neabătuți
acest marș al anormalității și ne vor mâna exact în prăpastie, acolo unde ajung
oile nătânge ce-și urmează berbecii dobitoci!
Cozmin Gușă
Sursa: MARIAN ILIE
De peste trei decenii Lumea a luat-o in jos si numai
orbii nu vad iar prostii nu inteleg sensul si rostul evenimentelor la care
suntem martori. Nu ne vine sa credem ca tocmai Occidentul, in virtutile caruia
romanii cred de vreo doua secole, tocmai el a schimbat de drum, cum zic
marinarii, si duce dupa sine Lumea catre un haos greu de imaginat. Pentru ca
lumea sa priceapa incotro e dusa era nevoie de un thriller al filmului de
anticipatie ce tocmai se toarna, iar Jocurile Olimpice deschise ieri la Paris au
oferit un bun prilej promotional.
N-am urmarit deschiderea, am cules doar cateva opinii,
dintre care cea mai elocventa mi se pare a fi cea a lui Cozmin Gusa, pe care o
redau mai sus (in captura de pe WhatsApp), atasand totodata poemul meu
"Aud America", publicat in volumul "A doua Scrisoarea III"
(Editura Semne, Bucuresti, 2010). Nu anticipam, ci pur si simplu simteam
scufundarea...
Aud
America
Moto:
I hear America singing (Walt Whitman)
~*~
I
hear America sinking - Aud
nu
cum cântă ci cum se scufundă
America-n
sufletul meu - continentul
acela
mustos nu-şi mai are contur
sufletul
meu de ţăran preistoric
şi
postacademic şi post
zis
de veghe în prea frământată
Curbura
Carpaţilor da
işi
trăieşte lucid singuratic
amărăciunea...
Auzeam
cum cânta - ascultam
Vocea
ei cu bunicul şi tata
între
munţi de păpuşi de tutun
împregnat
clandestin cu năduf
şi
cu sevele gliei ce-şi dete feciorii
şi
fete şi aur şi grâne şi tot
aşteptând
izbăvirea istorică
întâia
şi cea de pe urmă venire a lor
adulaţii
râşi-plânşi de dincolo
de
hârâitul radioului vechi
şi
de pânza ecranelor...
Se
trăia scorburos devenirea la noi
se
lua şi se da se preda se-nvăţa
se
iubea şi ura creştineşte pe stânga
acolo
în trup unde inima bate
clamând
izbăvirea de foste orori
inventate
himere fantome mustind
ca
de vin botezat cu aghiasmă
trecutul
un râu de suplicii o teamă
cumva
programată genetic
să
doară...
Democraţia
ah democraţia
acel
postulat cu puterea popoarelor
teribilei
lor neputinţe robite
şi
spaimei că moartea-i cumva
altceva
decât moartea cea moarte
poveşti
despre lei săritori de bariere
şi
bieţi căţelandri târându-se-nvinşi
pe
sub dedesubtul istoriei...
Am
iubit am urât şi-am iertat
repetând
fără noimă păcatul istoric
al
facerii şi desfacerii ginţilor
Doamne
şi cum aşteptam
odorând
cu miros tăietor de tămâie
braţele
anticei Cruci Cardinale
ultima
mare descindere dintru vastul
tărâm
al dreptei Tale făgăduinţe...
Am
ajuns să urâm şi-am ucis
însuşi
mitul iubirii miracolul
frântei
din noi Înnălţări
retrăim
dară pilda cea tristă
a
iarăşi clădirii şi-apoi dărâmării
cu
simţuri ciulite ocult spre
Acolo
- nu cum cântă aud ci
cum
se scufundă odată cu mine
cu
tot cu legendele ei
se
scufundă America...
Să
fi fost după inima mea
eu
nu dărâmam plânsul
Zid
al Berlinului Doamne
tocmeam
meşteri mari
să-l
străpungă cu porţi
să
graveze în lemnul cu fibră
vibrând
de durerea Pământului
un
tandru discurs planetar
dedicat
aşteptării...
~*~
MARIAN
ILIE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu