Marian Ilie - "Importantă-i adunarea ca în '18, la Alba", sau cum se scrie istoria”

 

"Importantă-i adunarea ca în '18, la Alba", sau cum se scrie istoria”

 

Subiectul acestui  mesaj este un vers cheie din poemul meu Cea mai recenta Scrisoare (volumul Pandemicale si eurotriste, editat recent), spre a carui intelegere redau cateva fragmente din el, cu satisfactia ca nu m-am inselat cand l-am scris. Am luat dovada sambata, 1 Martie 2025, in Piata Universitatii si o atasez. 

Mentionez ca in  seara de 21 decembrie 1989, in jurul orei 19.00 ma flam in acelasi loc. Baricada se ridicase in dreptul celui de-al doilea stalp de deasupra umbrelei din fotografie. Din pacate, au urmat evenimente tragice, ceea ce acum, din fericire, nu s-a mai intamplat.

Evident, intre aceste doua momente iostorice deosebirea e enorma, ca numar de participanti si organizare si ca desfasurare. In ambele situatii scopul era acelasi - indepartarea unei guvernari,  cu deosebirea ca acum se stie ce se pune in loc, pe cand atunci nu; atunci in spatele manifestantilor se aflau "agenturili", acum un agent al schimbarii, pe care guvernantii se chinuie sa-l dovedeasca a fi prorus, el fiind in mod evident proamerican si intrunind sufragiile a peste jumatate din romani - in mod cert cel putin trei sferturi, daca ar fi sa poata vota toti cei din afara tarii.

Ma bucur sa constat astfel ca George Simion a inteles ca el insusi nu poate coagula un front suveranist serios si a cedat fraul celui venit din afara evantaiului partidelor suversniste (faramitate), asa cum i-am tot sugerat timp de trei ani prin posta electronica, dar si in poemul mentionat, sustinand el insusi un suveranist convins si convingator, cu multi alti sustinatori din afara AUR.

Personal n-am mizat pe Calin Georgescu, dar acum m-am convins, precum biblicul Toma, ca el este Omul. Il vrem sau nu-l vrem, tavalugul istoriei, venind de dincolo de Ocean i-a batatorit lui drumul. Cum sa nu fiu eurotrist, cand Europa noastra pare hotarata sa se sinucida, standu-i in cale...

 

~*~

 

Să fim înțeleși: românul își îndură penitența

Chiar dacă-i nemeritată, căci urăște violența

Iese anevoie-n stradă. Poți s-ajungi cu el departe

Însă nu cu ciomăgeală, cu incendii, geamuri sparte;

Ca să-ți faci bine-auzită de toți guvernanții jalba

Importantă-i adunarea ca în ’18, la Alba

Cu-ndelung strigăt din piepturi – zeci și chiar sute de mii

- De să tremure făptașii grelei noastre sărăcii

Doar la gândul că-o să vină grindina electorală

Când li se va cere-n urne să dea țării socoteală

………..

Nu-i ușor la guvernare pentru niște minți obeze

Mai ales când românașii nu vor să se vaccineze

Și pun șubreda alianță PSD/…NL/maghiară

Față de BigBrotherPharma în poziție precară

Iară pașaportul ăla de plimbat la frunză verde

Deranjează pe românul ce riscă slujba a-și pierde

Când în prejmă continentul dârdâie ca apucat

De-o cumplită isterie-ntr-un război nedeclarat

Nici de unii nici de alții, confruntând cu cerbicie

Neo-Euratlantida și post-velika Rusie

Și când peste toate astea vin facturile-ncărcate

Ca pricesne ale lumii globalisto-resetate

Ce vor împila forever țara și bietul popor

Conturând pustietate și neant în urma lor

După ani în care natul, mâncând soia și fasole

Ridicase-un edificiu precum Meșterul Manole

Țara ca o catedrală-n arealul gotic/getic

Sufletul din pieptul Anei lipsind zidului eretic

– Zău că în contextul ăsta e un chin a guverna

Cu Damocles, dând simbria legănându-și sabia…

…………

Îl invocă ei, românii, pe Vlad Țepeș, dar mai va!

Daca-ar fi să reînvie s-ar întoarce-n cripta sa

Văzând casele-oblonite cu drugi din cozi de topor

Și cum își înscăunează liderii acest popor

S-ar îmbolnăvi și Țepeș de sindromul de rasism

Văzând la românii noștri atâta pupincurism

Și atâta plecăciune la pârdalnicul Apus

Care-i trase și lui țeapa când la Matiaș s-a dus

- Ăla de-i era și rudă și părtaș contra la turci

Având Vaticanu-n spate și la suflet ceva zgârci

De invidie, că Țepeș ajunsese prea faimos

Cum, dar, să se recunoască decât ăsta mai prejos?!

Și în loc să-i dea, Corvinul, oști și armele promise

Puse gărzile pe dânsul mi-l luă și mi-l închise…

…………….

De-aia zic că Țepelușul mi s-ar tare întrista

Văzând ce-au făcut boierii băștinași din țara sa

Cred c-ar convoca îndată cel pârlit CSAT

Și ar da pricaz la meșteri să ascută țepele

Ar dispune, în ședință, cu aer voievodal

Să se-nfigă șir de țepe peste munți până-n Ardeal

Ca repere consacrate, toată lumea să le vadă

Și să știe că pe-acolo se va face-autostradă

………………..

Ehei, țara, biata țară își plânge soarta ingrată

Are-atâta bogăție, Doamne, dar e populată

De-un popor luat de ape și pierdut de viitură

Printre smârcuri și gorgane – ce cumplită tevatură!

De-aia bat eu, frate, drumuri taste cețuri vipii glod

Să găsesc un Prinț al Brazdei, să-l propun de Voievod

Unul drept, cinstit și harnic, priceput în cele toate

Să ne scape de duhoarea cea stătută din cetate

– Unul mai curat ca apa de sub stâncă șipotind

Care să nu poarte-n fesu-i interese de partid

(Deh meteahna noastră veche, chestia asta cu fesul!)

Să ne prosternăm la dânsul să strigăm: iată Alesul

S-auzim, din evanghelii drept cetire „Ecce homo”

Ioan însuși să întrebe: Tu ce zici de ăsta, Tomo?”

Iară Toma să se-arate și să-l auzim grăind:

“Da, l-am pipăit, el este – mai fiindcă nefiind”

 

~*~

MARIAN ILIE