"Importantă-i
adunarea ca în '18, la Alba", sau cum se scrie istoria”
Subiectul acestui mesaj este un vers cheie din
poemul meu Cea mai recenta Scrisoare (volumul Pandemicale
si eurotriste, editat recent), spre a carui intelegere redau cateva
fragmente din el, cu satisfactia ca nu m-am inselat cand l-am scris. Am luat
dovada sambata, 1 Martie 2025, in Piata Universitatii si o atasez.
Mentionez ca in seara de 21 decembrie 1989, in
jurul orei 19.00 ma flam in acelasi loc. Baricada se ridicase in dreptul celui
de-al doilea stalp de deasupra umbrelei din fotografie. Din pacate, au urmat
evenimente tragice, ceea ce acum, din fericire, nu s-a mai intamplat.
Evident, intre aceste doua momente iostorice
deosebirea e enorma, ca numar de participanti si organizare si ca desfasurare.
In ambele situatii scopul era acelasi - indepartarea unei guvernari, cu
deosebirea ca acum se stie ce se pune in loc, pe cand atunci nu; atunci in
spatele manifestantilor se aflau "agenturili", acum un agent al
schimbarii, pe care guvernantii se chinuie sa-l dovedeasca a fi prorus, el
fiind in mod evident proamerican si intrunind sufragiile a peste jumatate din
romani - in mod cert cel putin trei sferturi, daca ar fi sa poata vota toti cei
din afara tarii.
Ma bucur sa constat astfel ca George Simion a inteles
ca el insusi nu poate coagula un front suveranist serios si a cedat fraul celui
venit din afara evantaiului partidelor suversniste (faramitate), asa cum i-am
tot sugerat timp de trei ani prin posta electronica, dar si in poemul
mentionat, sustinand el insusi un suveranist convins si convingator, cu multi
alti sustinatori din afara AUR.
Personal n-am mizat pe Calin Georgescu, dar acum m-am
convins, precum biblicul Toma, ca el este Omul. Il vrem sau nu-l vrem,
tavalugul istoriei, venind de dincolo de Ocean i-a batatorit lui drumul. Cum sa
nu fiu eurotrist, cand Europa noastra pare hotarata sa se sinucida, standu-i in
cale...
~*~
Să
fim înțeleși: românul își îndură penitența
Chiar
dacă-i nemeritată, căci urăște violența
Iese
anevoie-n stradă. Poți s-ajungi cu el departe
Însă
nu cu ciomăgeală, cu incendii, geamuri sparte;
Ca
să-ți faci bine-auzită de toți guvernanții jalba
Importantă-i
adunarea ca în ’18, la Alba
Cu-ndelung
strigăt din piepturi – zeci și chiar sute de mii
-
De să tremure făptașii grelei noastre sărăcii
Doar
la gândul că-o să vină grindina electorală
Când
li se va cere-n urne să dea țării socoteală
………..
Nu-i
ușor la guvernare pentru niște minți obeze
Mai
ales când românașii nu vor să se vaccineze
Și
pun șubreda alianță PSD/…NL/maghiară
Față
de BigBrotherPharma în poziție precară
Iară
pașaportul ăla de plimbat la frunză verde
Deranjează
pe românul ce riscă slujba a-și pierde
Când
în prejmă continentul dârdâie ca apucat
De-o
cumplită isterie-ntr-un război nedeclarat
Nici
de unii nici de alții, confruntând cu cerbicie
Neo-Euratlantida
și post-velika Rusie
Și
când peste toate astea vin facturile-ncărcate
Ca
pricesne ale lumii globalisto-resetate
Ce
vor împila forever țara și bietul popor
Conturând
pustietate și neant în urma lor
După
ani în care natul, mâncând soia și fasole
Ridicase-un
edificiu precum Meșterul Manole
Țara
ca o catedrală-n arealul gotic/getic
Sufletul
din pieptul Anei lipsind zidului eretic
–
Zău că în contextul ăsta e un chin a guverna
Cu
Damocles, dând simbria legănându-și sabia…
…………
Îl
invocă ei, românii, pe Vlad Țepeș, dar mai va!
Daca-ar
fi să reînvie s-ar întoarce-n cripta sa
Văzând
casele-oblonite cu drugi din cozi de topor
Și
cum își înscăunează liderii acest popor
S-ar
îmbolnăvi și Țepeș de sindromul de rasism
Văzând
la românii noștri atâta pupincurism
Și
atâta plecăciune la pârdalnicul Apus
Care-i
trase și lui țeapa când la Matiaș s-a dus
-
Ăla de-i era și rudă și părtaș contra la turci
Având
Vaticanu-n spate și la suflet ceva zgârci
De
invidie, că Țepeș ajunsese prea faimos
Cum,
dar, să se recunoască decât ăsta mai prejos?!
Și
în loc să-i dea, Corvinul, oști și armele promise
Puse
gărzile pe dânsul mi-l luă și mi-l închise…
…………….
De-aia
zic că Țepelușul mi s-ar tare întrista
Văzând
ce-au făcut boierii băștinași din țara sa
Cred
c-ar convoca îndată cel pârlit CSAT
Și
ar da pricaz la meșteri să ascută țepele
Ar
dispune, în ședință, cu aer voievodal
Să
se-nfigă șir de țepe peste munți până-n Ardeal
Ca
repere consacrate, toată lumea să le vadă
Și
să știe că pe-acolo se va face-autostradă
………………..
Ehei,
țara, biata țară își plânge soarta ingrată
Are-atâta
bogăție, Doamne, dar e populată
De-un
popor luat de ape și pierdut de viitură
Printre
smârcuri și gorgane – ce cumplită tevatură!
De-aia
bat eu, frate, drumuri taste cețuri vipii glod
Să
găsesc un Prinț al Brazdei, să-l propun de Voievod
Unul
drept, cinstit și harnic, priceput în cele toate
Să
ne scape de duhoarea cea stătută din cetate
–
Unul mai curat ca apa de sub stâncă șipotind
Care
să nu poarte-n fesu-i interese de partid
(Deh
meteahna noastră veche, chestia asta cu fesul!)
Să
ne prosternăm la dânsul să strigăm: iată Alesul
S-auzim,
din evanghelii drept cetire „Ecce homo”
Ioan
însuși să întrebe: Tu ce zici de ăsta, Tomo?”
Iară
Toma să se-arate și să-l auzim grăind:
“Da,
l-am pipăit, el este – mai fiindcă nefiind”
~*~
MARIAN ILIE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu