Constantin Ioniţescu - Izbânda lui Basarab I la Turnul lui Doancă

 

Izbânda lui Basarab I la Turnul lui Doancă

Dr. Constantin Ioniţescu

23 Aprilie 2025

 

Despre Lupta de la Posada - 1330

 

Cu adâncă plecăciune și smerenie, mă închin în fața memoriei domnitorului Basarab I, învingătorul de la Posada, cel care, la Tumul lui Doancă, a zdrobit puternica armată catolică a regatului Ungariei, venită să ne invadeze țara cu gândul de a o supune și catoliciza. A fost un exemplu de mare luptător, înțelept și gospodar, un model demn de urmat și în zilele noastre!

 

În septembrie 1330, a pătruns în Ţara Românească armata regatului Ungariei în frunte cu regele Carol Robert de Anjou, pe la Turnu Severin, cu scopul de a o subjuga și a impune religia catolică.

 

După ocuparea cetății de la Severin, domnitorul Basarab i-a trimis o solie de pace, prin care îi oferă o sumă de 7.000 de mărci, reprezentând recunoaşterea faptului că regele Carol Robert de Anjou îi este suveran, şi, ca dovadă de supunere, îi va trimite la curtea regelui un copil, pe cheltuiala lui. Voievodul Basarab a trimis și un mesaj de avertizare prin care-i comunica faptul că, dacă pătrunde în interiorul țării cu numeroasa lui armată, va fi zdrobit.

 

Neluând în seamă aceste sfaturi, regele Carol Robert de Anjou a continuat înaintarea spre Curtea de Argeş alături de alte oficialități, printre ei fiind şi voievodul Transilvaniei, Toma Szeseny şi Dionisie Szesi, castelanul de Mehadia, principalii instigatori ce-şi urmăreau propriile planuri de acaparare: Dionisie dorea Banatul de Severin, iar Toma - Ţara Loviştei...

 

Basarab şi-a organizat între timp apărarea, planificând o ambuscadă în dreptul Turnului lui Doancă, o cetate pe vârful muntelui Măgura, veche din timpul cuceririi zonei Racoviţa, de către împăratul Traian.

 

Despre existenţa acestei cetăți au scris istoricul Teohari Antonescu în cartea „Columna Traiană”, din 1910, şi istoricul Grigore Tocilescu.

 

Această falnică stâncă, înaltă de peste 100 m, avea o terasă lungă de 40 m și lată de 15 m, cu ziduri de apărare din piatră de râu în partea de sud, și un bazin de apă săpat în piatră, de 1,50-2m diametru.

 

 A fost folosită ca punct strategic de observaţie şi apărare de către armatele romane. Acest loc se află pe Valea Băiaşului, la circa 5 km de Mânăstirea Cornet, la vărsarea râului Băiaș în Olt, vale situată între munții abrupți, lungă de 10 km, pe atunci singura cale de comunicație dinspre Valea Oltului spre Curtea de Argeş ce lega Transilvania cu Muntenia, spre Dunăre.

 

Regele Carol Robert de Anjou, în diploma eliberată din anul 1336, îl răsplăteşte pe cavalerul Bako, vechi ambasador la curtea lui Basarab, pentru fapta lui eroică ce l-a salvat de la moarte în toiul luptei cu Basarab şi fii săi. Domnitorul muntean i-a întins o capcană într-un loc bine întărit, numit, ulterior, PosadaA. Acest loc este Turnul lui Doancă, o stâncă bine definită în Cronica pictată de la Viena, unde luptătorii valahi sunt în acţiune... In legendele locale este cunoscut și ca „palatul împăratului de Rouă".

 

Tot din această diplomă reiese că Bako a sosit aici în urma solicitării voievodului Toma, ceea se înseamnă că a venit dinspre Turnu Roşu, pe Valea  Oltului,  iar în dreptul Mănăstiri Cornetu de azi a urmat calea spre Curtea de Argeș,  folosind drumul de pe firul apei Băiaşului...

 

Carol Robert de Anjou și voievodul Toma au rămas surprinşi când a intrat în luptă Bako şi i-a salvat, fugind apoi pe Valea Oltului, spre Arutela. De aici au fost preluaţi de voievodul Bogdan şi au ajuns la Turnu Severin, apoi la Timişoara.

 

Despre voievodul Bogdan, fiul lui Micula, a scris Carol Robert de Anjou într-o diplomă din 1335, în care solicita cancelarului Ladislau de Calocea să-l treacă de la periferia țării în Ungaria.

 

În 1575, istoricul polonez Maciej Strijkowski a trecut special prin zonă și a consemnat locul bătăliei „la două zile de oraşul Sibiu", adică în Ţara Loviştei, unde voievodul Basarab l-a învins printr-o „şmecherie" (adică a plănuit o ambuscadă) pe regele Carol Robert de Anjou. Totodată, Maciej Strijkowski a consemnat şi prezența cavalerilor templieri (numiți de el „gospodarii maltezi") în zonă, care au ridicat trei stâlpi de piatră (ca niște stele funerare) și o biserică.

 

Acești stâlpi de piatră există și azi. Pe ei este gravată, în piatră, o enigmatică scriere chirilică, descifrată de prof. George Voica, din care reiese că, în acel moment, exista țara numită Muntenia. Totodată, din înscrisul de pe piatră reiese că a decedat în luptă un băiat al lui Basarab. Acest prinţ, numit Tihomir / Tugomer purta numele bunicului şi a fost înmormântat la Curtea de Argeş, în sarcofagul descoperit de Nicolae Iorga și Virgil Drăghiceanu, în 1920...

 

Este prima scriere sub formă epigrafică cu litere chirilice în limba română, găsită la noi.

 

Este consemnat pentru prima dată numele „Tihomir", gravat în piatră, fapt ce dovedește că acest voievod a existat și a stăpânit teritoriul, de la Câmpulung până la Turnu Severin, inclusiv Ţara Loviştei.