MERE
PADURETE TARZII 5
- Antiromanismul, caruia i-au cazut victime multi
patrioti, intre care si Paunescu si Vadim, e o boala veche pe malurile
Dambovitei, Bahluiului, Somesului, Begai etc. "Mai bine Vestului pălmaș
decât în Țara ta fruntaș" pare a fi o vorba cu acoperire in fapte...
- E drept, că eu de dragul ei, îi cântam în strună, dar
bătrânețea nu vine la nimeni cu ceterași/cu muzicați și, cu cerdaș lângă
poprucaș! (dar câte n-avem de învățat, unii
de la alții !) Avem multe de auzit și avem multe de văzut ! Totu-i uimitor în
România existentă la noi, în dragoste și dor, Romània pitorească, dincolo de
alb și negru ca o istorie cu Mircea Carp jurnalist care a împlinit 100 de ani, acest
artist plin de viață și de adevăr ca să auzim numai de bine, cum zicea chiar el
fără echivoc, acest om pe care și cu Mihai Carp îl evoc pe, că de fapt e vorba
de tată-su, un super om, cu țara în suflet, reper de cer, un om de caracter, un
om a scrisului, patriot, un om care protejat și a vorbit frumos despre România,
că a slujit-o ca pe țară,, că brav s-a născut în Gherla și a înfăptuit acte de
bravură aristrocratică și artistică, că generații, că a fost oameni de caracter
cu clarități, că nu vorbe doar vorbe de clacă, că vorbea limpede, cu disciplină
și lumină de doină, firesc, foarte firesc, de pomină, cu redeșteptare, cu
înviere (fără a cunoaște istoria nu-ți poți iubi România istorică).
- Dragi iubitori ai condeiului frumos, Am primit
Capitolul 80 al cărții Mere Pădurețe. Stimate Pavel Rătundeanu Ferghete, ești
pe calea de vârf al literaturii frumoase. Am fost și eu profetic în versurile
dedicate ție, când te vedeam ridicându-te precum o stea pe cerul nostru
românesc literar. Numai Succese - Ionica din Gepiu.
- Vorbe voit să'mi intre la suflet. N-am vorbe ales
pentru mulțumire, profericire. Cu bine !
- Frate Benule,
ce altceva să-ți scriu frăției tale,
decât să-ți Mullțumesc pân-la Dumnezeu, și de recitatrea poeziei mele ”Pentru
mine Muzica - e o soră geamănă cu poezia” dar și pentru anunțul concursului
literar israielian SAGA. Mi-a fost necesară oleacă de odihnă psihică și fizică.
Dar sufletul este la baza existenței materiei zice Plotin. Așa că începui a
scrie împins de suflet, nu de vreo rațiune sau interes material. VĂ ÎMBRĂȚIȘEZ
CU DRAG ȘI MULTĂ PREȚUIRE! Ioan Miclău-Gepianu
- Unii, își taie creanga de sub picioare. Unii medici
de familie/specialiști, sunt ca dictorii regi, la vânătoarea regală. Uneori, nu
știi, bătrân prost și pe deasupra și român, nu știi ce face, să te îngrijorezi.
- Iar carcotesti frate Pavele..., bati apa’n piua.
- colţ de linişti – fără zare, versuri ADRIAN BOTEZ. Un
clip recitare la versurile poetului intitulat: Crize de romantism /nostalgic /
crize - cu spume – de romantism / nostalgic / nu are - unul dintre voi -
antinevralgic? / e-o seară presărată - prin păduri - cu / inorogi / iar
Catedrala-i Piramidă de Ologi... /
- Ca-n Aghireș-Fabrici cu mofturi de oraș, dar cu caș
pe sub nas.
- Mulțumesc maestre! Mi-ar face plăcere să comentați
sau să citiți şi ceva din cartea mea care v-a plăcut. Tangoul vă apartine! Am
în lucru o nouă carte şi orice scrieți voi publica la capitolul impresii ale
cititorilor despre cărțile mele anterioare Cu deosebită stimă. Nicu Doftoreanu
- Dumnezeu ți-ajute, cum și eu îmi doresc, România te
iubesc ! Care-i acel alt mod de a te promova, Ben ?
- Ce este TANGOUL? Tangoul începe la pieptul mamei, e
prima și singura atracție divină. Mama e
prima ce-și dansează pruncul. Celelalte dansuri sunt expresii ale orgoliului,
nu același lucru se poate spune despre Tangou. Am invitat o colegă măritată la
dans și fără nici o intenție, când începeam dansul mi se ridicau toți porii pe
mine, îmi dădea o stare de intimitate și apartenență extraordinară. Mă simțeam
deodată păcătos. Nu pentru că era rațională, ea voia doar să se dea mare. Atunci
l-am înțeles pe Jerry Lewis că dansul tangou e o invitație sexuală. E o
adevărată artă a trăirii. Sângele circulă intens, iar urâțenia din tine nu
poate fi tolerată decât de un partener orgolios care se umflă în pană cu
talentul și trăirea ta. Altcum te-ar refuza și, ca bărbat nu trebuie să te
superi. Fii elegant și înclină-te. Mulțumește. Nu fi ciomăgar la Casă Albă.
Milog. Tangoul naște demnitate supremă. Tangoul e singurul dans care te apropie
de Creator. Nu știm de ce, mulți dintre noi dăm vina pe muzică și ritm, însă
tangoul e trinitate de vibrații între muzică, pași și bătăile inimii care toate
intră în rezonanță, fuzionează energia și ia contact cu originea, cu geneza. E
o sfințenie! În această căldare trăiește Dumnezeu. Adevărata iubire se naște
din tangou. Tangoul este o mângâiere a săracului neajutorat și deznădăjduit, un
bandaj și leac de renaștere a mândriei de om. Te pune pe picioare și continui
călătoria. Albert Einstein trebuia să aleagă tangoul, nu viteza luminii ca să
rezolve „unica” (teoria TOTUL - știința din spatele începuturilor universului
nostru, știința iubirii). Nu o să vedeți niciodată două inteligențe artificiale
dorind să danseze pentru a trăi momentul nașterii, cel mult s-ar curenta una pe
alta, s-ar scoate din circuit. E mai ușor să calculezi o explozie nucleară
decât un adevărat Tangou. Prin tangou înmoi sufletul în mierea divină și guști,
te inspiri din cele mai mărețe vise. Textele lui Nicolae Doftoreanu sunt
portițe de intrare în aceste mari căldări în care fierbe creația și se nasc
eroi, viteji, oameni adevărați. După Big Bang a fost Tangoul și apoi din el s-a
născut universul. Nu vă eschivați. Învățați mișcarea, dacă vreți să simțiți
universul. Să zburați liber! E mult mai mult în cărțile sale decât vă
închipuiți. Ben Todică
- E foarte cald, mai stați și acasă și nu umblați
telelei, că-i foarte cald, că s-a inflamat și s-a evaporat marea de smarald, stați
că și acasă-i fain, senin (mai multe expresii scrieți și fiți expresivi). Ție, nu-ți
pleacă trenul, maistre! Tu, ești, cu tocul și cu scârța, scârța pe hârtie! Pe
indeva-i și Horea Bălan, însă nu haiducu Duliș/Cal Bălan. La doi pași găsești
ce-ți dorești, dar chestia-i ce-ți dorești? Eu lui Vica i-am cântat în strună, cum
vă explicați, vă explicați cum vreți? Mai spune-mi:
- "Ce mai faci ?"
- Ma lupt cu morile de vant ale etici europene.
- Ești eficient și, "ceva inedit"? Tu, ești
bine, că ești protejat, de drăguța și veșnic tânăra, Ming? (și România a
evoluat, că România-i teribilă, în luminat și curat, educată și e veritabilă
artă, în iubire cu multă fericire, drept Dumnezeu.
- Ai grija de sanatatea ta frate Pavele.
- Tu-mi spui să am grijă de mine, dar, tu, de tine cum
ai grijă, Căpitan Val-Vârtej, cu miile de cartage val pe val să înfrunte
taifunul și să învingă drumul Eminescu spre mal, spre liman, că viața nu ne-o
trăim în van, că noi șuhan, ne descurcăm, eminescian, năzdrăvan. Să faci un
lucru bun e foarte dificil, men Ben, că e în nădejde, cu nădejde Phonex. Ce
faci? Cum o mai duci?
- M-au invadat pisicile. E o invazie de ele in
cartier. Multi proprietari au dat faliment si acuma ele umbla aiurea pe strazi
si se-nmultesc si pe langa ele si paduchii. E o mizerie cumplita in urma lor.
Si papagalii au fugit.
- Nu credeam că Vica e atât de bună gosodină, bucătăreasă
și maistră, în a face disciplinată așa grozav ordine și curățenie. Undee-i lege
e lege, că unde-i lege nu-i tocmeală, că exiști..., când ai viață care trebuie
trăită, că și eu pot, că trebuie să pot și să scriu povestea cu Mere pădurețe, că
istoria e cu viață și adevăr ca Nicolae Iorga. O viață așa cum a fost, c-așa
doar mustind, cu viață trebuie scrisă și, nu-i chiar așa de pur și de simplu de
scris..., de mine, un proscris, ciudat ca om-dom ca un pom pe rod, în plin de
rod pentru fericirea proprium norod, cu glod, spectaculos și miracolos, ștințifică,
de pe Arcă, din biserică, cu Poziția copilului, film, Balanța idem film, Schimb
valutar, tot film.
- Vin sarbatorile. Maine mergem la biserica in
Queensberry street la parintele Dumitru Coman.
- Important e să nu trăim în lăcomie, ci să trăim cu
mulțumire, că prin Iisus Hristos ne câștigăm pacea, că Iisus spune: "Eu
vădau pacea pacea mea!" În asta e grozăvia umană, e atiduddinea, cu
minunea dumnezăiească. Aveam cultura fiecare, o aveam aparte și să nu ne
risipim mintea/talanții, că Iisus spunea clar, ca un cer fără nori: "Pacea
mea v-o dau vouă". Scriem, Ben, scriem combinând ca-n chrugia unui chirug,
cu principiu, solicinând inteligență, dacă tot am discuta de rutina din 3 pași.
- Aici e frig si bate vantu. Nu prea e loc de Iubire
sub plapumă in Globalism.
- Lumea, lumea mea, te întreb, de ce ești rea? "
Vica dragă, o viață întregă vreau să fiu lângă tine și să te iubesc, că mie nu
mi-a ajuns o viață întreagă să te iubesc, o viața întreagă, dragă Vica."
- Auzi ! Tu nu ai de gand sa te opresti din jalea
asta?
- Flerul mi-a intuit cine ești și mi s-a dezvăluit ce
fel de om ești și, ești O.K., că-ți merge mintea brici.
- Pe ultima suta de metri. Trebuie sa-ti gasim o
dadaca.
- Nici vorba, de ce nu-i vorba, proverba, verba, palavra,
cum vine vorba. Nu-ți iei viața de a moaca ca un prost pe Arca lui Iisus, că, în
minte ai o ideie de grație, în această eco-ecuație, ai un proiect, drept de a
fi la obiect, cu obiectul păcii și obiectul muncii a omului absolut. Niciodată
nu vă domină nesiguranța.
- Au distrus totul.
- Zici, că la voi, îi frig, dar apropo, voi nu faceți
foc, când e frig?
- Ba da dar e un frig intre friguri cand inca nu te
hotarasti sa aprinzi focul iar in occident caldura costa si devine un
mod/parghie de economisire brutala.
- De unde învățăm dacă învățăm evident, că esența
suntem noi, cu important-savant scrisul, cu Dumnezeul nostru pur și simplu? În
noi e un palpit literar articulând a la long, cu mare avantaj de curaj de pazăl
a lui Hal de Hal. Bogdan Lefter are o stânjeneală, dar o săptămână nebună
lungă. Lumea-i nu-i doar bine, că mai e arici-zgribulic, ba chiar ca Blaga, mut
ca o lebedă isteață, în idilă di corola nestrivită, corolă a luminii, cu pași
de profet poet Eminescu, cu Rugăciunea unui dac/Mureșanu, cu Deșteptă-te
române!
- "La casa fără copiii nu-i nici un Doamne
Ajută!" (după marele Gopo! Dacă nimeni nu-ți zice mamă și tată vorba lui
Ion Creangă - nu-i de un Doamne ajută!) Orice jivină i-ar ține de urât babei din
povestea porcului).
- Pe o femeie să n-o lovești nici cu o floare. Vica
îmi zice ca o dulce ce era: "Să nu-ți neglijezi tratamentul." Din
Liceienii Rokăro: "Dacă șampanie folosești, noi recorduri folosești."
E nevoe să fiu genial, un om de stradă, după tot ce a fost între noi? În
aceeași Liceienii rațiunea omoară oameni. Noi mai avem ce să ne spune?
- Tu pui paie pe foc, îmi bagi bețe-n roate?
- Sper să înțelegi filozofările mele, c-alfel ce
folos? Poezia e mireasma lui Dumnezeu. Planeta a aprins scânteia, poezie în
toată complexitatea ei și în esența cu veșnicia de România. „Frigul, când e
frig, să mori de frig, tu ca om te strângi covrig și plângi?” Din filmul Robin
Hood-prințul hoților. Si apoi?
- Nu mai faci treaba prin jurul casei, te lenevesti ca
mai nou si lenea a devenit un leac de vindecare a suferintei. O poveste foarte
interesanta. Povestea poeziei lui Cincinat Pavelescu “Îți mai aduci aminte,
Doamnă?” “Eram student în drept la Paris, acum treizeci de ani. Tânăr,
încrezător și plin de speranțe, îmi purtam poezia prin saloane, cucerind cu
câte un madrigal ori serenadă, răsfățat de prieteni și iubit de femei.
- Era târziu și era toamnă …/ Îți mai aduci aminte,
Doamnă?” La cimitirul Bellu, pe soclul bustului ce împodobește mormântul lui
Cincinat Pavelescu.
- Casa părintească şi vecinii buni nu se vând.
- Tu, nu te plângi, că tu femeia atingi, în palpabil
compatibil cu viața și bravo ești un capabil util și durabil, sensibil/penibil
ca floarea prin ovul și pistil, în dans, cu sens, în univers, cu dans de dans
tangou măreț, cu moț, că tu ca om fără sens tinzi ca tizeș spre dans, în
univers de rug creștin aprins, în necuprins și, în absolut.
- În tot eu sunt ceea ce sunt, în sens de dans, de
absolut, dintr-un început, că-i colac peste pupăză, din spuză (e același cântec
cântat, cu muză).
- Ce se ascunde aici, arici-pogonici?
- Te-ai recunoscut?
- Ce se ascunde aici, arici-pogonici? Fiecare-i
familia lui: Măcelarul/Cârtița. E o chestie de logistică între Roz și Todor,
Pribeagu ...(e vorba de Groapa sau cine dracu, că-i ceilalți 2 din poliție? Mai
e Pelicanu ori... Prezentu-i prezență, cu evidență, cu pasiunea și
înțelepciunea, minunea, în orce ca pâine și pace, în spice, cu liturghie să fie
trasă, în mâine, poimâine.
- Noi facem istorie in felul nostru. Nu dormim ca
milioane. Si ei in felul lor.
- Tu, ești plin de surprize ca surata Andreea Marin
cea cu neamurile tele, frate, o leșinată ca artistă ca harmăsarul care pufăie,
memorabilă, "neam de sârmă" (proastă, că eu nu credeam, în
prefecătoria ei, că nu punea sufletul, cu trăirea ei interioară, că de oprit pe
stradă cine o mai oprește pe stradă, pe Cezara cu experența ei/prizoner la
nebunie, te ținea, cu povestea lui în șah, cu povestea lui de prizoner în o Sibierie
a sufletului de unde Băieșan Nemeth Iosif învățător, în Aghireș-Fabrici fiind
și ca prizoner care că a avut handicapul c-a fost dus acolo la naiba în fundul
Siberiei deportat prinzoner în Rusia aiasta hazarda rebelă ca deportat
eccetera, eccetera, că unde bine nu era în zborul de cuci, ba unde nu pui că
era și dracul ăla de ger, în care juca acuma de vorbă cu Cezara, o actriță
plină de suflet, spirit și cuget cu care îmi venea să mă dau la rampă (o
grămadă de emoții fără a simula în pielea personajului, c-aici e o dumnezăire, un
har de la Dumnezeu, e talentul și harul, chiar și modul cum scriem noi amândoi,
traspunându-ne).
- Ce iliterații fac?
- Ce e bun, ți pus deoparte, frate, e tabu!
- În curând urmează: "Săriți de pe Fix".
- Viața de ce face buling/artă?
- Ca suntem buimaci ”Dali”, oricum.
- La noi toate-s în comun, ori tu mai și comentezi? Vica
era spirit de muncitoare care se mula după muncă împlinitoare.
- Vezi aici era buba,
- Vica îmi făcea viață confortabilă, maleiabilă
traiului, după cum îmi sună ceasul jucându-mă cu focul, că viața mi prețuită și
are gust, mă arde la inimă, doar dacă eu cu Vica ne-o trăim viața laolaltă,
împreună, bine organizată viața.
- Vica e iubirea tă și e ca și cum ai zice (cu
Cristina Soare): e vremea ta provita!
- Vica era o mielușă, ca o mănușă, că e mielul blând, profund,
mielul dus la abator, mielușa dusă la tăiere (eu, cu ea mă aflam bine, cu ea, cu
Vica, în viața mea, cu drag de România mea, în făinoșag, dar ce spun
epigonilor/criticilor mei?).
- Hai! Caramba!!!
- Tu, ai discaunt garantat, cu destule oferte
incomparabile ca cele din România noastră specială, cu verticalitate, în cruda
realitate politică, poticnită, în criză, în gaură neagră economică.
- Ca o adiere de vânt, în dricul torid a vierii.
- Da, de unde? Iubirea nu-mi era vinovată. Pe mine
Vica nu m-a lăsat, cu ochii-n soare.
- În tot, tu, dai tonul, că ești tonic.
- Tu, de când n-ai mai dat bice, să scrii Mere
pădurețe la un nou capitol inedit, cu stil și, gen, men? Noi găsim
întrepătunderi cu creste de parfum,iz... cu drept de a fi zi de zi al României
mari, profund, cu puciu revoluției decembriste (e puciu de la noi sau...) O
viață întreagă exersasem, exersem, dar când și gătăm, Ben, men?
- Marele filozof în Mere pădurețe zicea că singurul
lucru bun e schimbare, că doară românul pe limba lui nu piere, ca țara nu piere
fără a o vedea profundă și mare, cum ea a fost în istorie pe vremea lui
Burebista...,
- ...la noi cu drag de România excelent fiind dintodeauna
ceea ce trebuie cu îmbunătățiri și dodoloță pângă hăpsâni, lacomi și avari ca
hăpsânii rusnaci, mojici, lenin și mojici staliniști și Putini nebuni trăsniți,
tunați și adunați proști și leneși, trântori, nedemmni și neoameni, chiar
nemernici, lua-i-ar naiba!
- M-am înșurubat în dragostea voastra.
- Cu mine Vica nu se simțea rău. Noi scriem amândoi ca
un singur om, în uforie, cu fericire. Noi suntem reprezentativi în felul nostru
de cumul și reprezentativi, în continuitate, la mod global, că-s niște gesturi în
mișcarea și în dinamica din Arcă.
- In miscarea noastra suntem in Quantum Mecanics.
- La voi cum e? Aici s-a mai răcit că suflă vântul și
picură stropi de plouă, la voi, Ben, e tot frig, dar de sănătate ce mai zici, omule-om?
- M-ai imbarligat atomic.
- Ion Bogdan Lefter este critic de cafenea..., cuDaniela
Zeica Buzura, cu măreață glorie, convingătoare, experență înteresantă. E un
meci lung care se joacă în 'prelungiri lungi, cum și noi, în Mere pădurețe ne
dăm avânt, Ben Todică.
- Fotonic esti in lumina.
- Aristotel Bunescu m-a dus în București și la Cenaclu
literar de luni, m-a dus și pe mine și, aflu de la Daniela și de la Lefter că
era ceva imortant, o esență, chiar și în 1984, în ianuarie, eu în decembrie 23
deabia ieșind din spital, în 1983, din Recuperare (a scris Lefter: Orașul cu un
singur locuitor).
- Cu un singur bec la Sfat. In rest bezna.
- M-a dus prin București prietenul meu Bunescu, un om
serios și cumsecade, om între oameni remarcat de profesorul său poetul Ioan
Alexandru, din Topa-Mica, Sâmpaul, Cluj-România, un om cu relevanță.
- Astia iar bombardeaza.
- Scaldă copilul, dar în cazul lui Putin și Ucraina
riscă s-arunce odată cu apa din scaldatoarea în care a fost scăldat copilul...,
a aruncat și copilul...
- E anul marilor meciuri. A aparut Papa-n balcon.
- E o veșnică prospețime a timpurilor. Ca un preot era
patriotă și spirituală pe verticală și cu caracter, reper sincer era ca un cer
cu viața trăită deplin, divin și senin ca femeie da gust verii.
- Nu pacatui.
- Pavel de România nu era, că nu era Contele de Monte
Cristo, că el era ce era un om ca Ben, fără pretenții, că era Pavel, un om
sărac, însă ca astru era un astru, din patrimoniul nostru, laudă de zestre a
unei Veronici, a unei flori albastre, bărbatul lui Vica, de sub tei înfloriți, din
Las Ferbinți.
- Ai luat-o iar razna Alexandre Dumas.
- Nu era contele de Monte Cristo, că Pavel era Pavel, un
Fain-Făinel Pavel, cum ar veni cel mai frumoșel băiat, din sat ori cum ni-l
vorbește, zvonește, prin cântec, din Banat cel mai frumos băiat/fecior-bărbat. Nu-i
impecabil/formidabil e om obișnuit, nu nepărat, mă pretind însemnat, nici cel
mai iubit..., că tu afecti afectiv ești activ, perspectiv creeativ, simțitor
scriitor, că tu mai ai o afacere de binecuvântare, tu ești cel a ce s-a
întâmplat tu fiind normal nora, cu nivel prospăt ca om între oameni pentru
oameni, ești un firesc omenesc, cetățenesc ca om între cetățenii lumii, în
răsăritul luminii și a minunii, că mergem înainte, frate! Elimini răul, neregula
din orânduiala vieții, că în tot e o diferență și, o conștiință. Te-a lăsat
boala, baiul incomod, tu cum respiri/ești în poziția de drepți la apelul de
seară?
- Fac din nou morfina. Dureri groaznice in centrul
capului, tot doua linii am si azi. Poate peste trei zile sa ma vindec.
- Tu ești cu o mulțime de avantaje ca prințul hoților,
în învălmășeala dată, că era omul ca tine iscusit, că mortalul era proscris în
paradis, Robin Hood în propia nebuneală, boluzeală, în propria îmbulzeală,
haiduceală, că n-a rămas după gratii, că aventura lui mă înteresa și isprava
lui conta. Să deie Dumnezeu, să te faci bine, Dumnezo-ț să-ț dea bine!
- Bogdaprosti!
- E trist, când nu-i omul sănătos, în condiții umane!
- Iar astia din ucraina nu se mai opresc din ruleta
malefica.
- A luat-o naiba zoocalomnia, din ferma cu voddcă și
cu drone feema cu explozive de vodcă și bolunzală și zarvă, vizavi de vizavarză
a lui Putin, înpuțit, ramit exodat, în plinul de rahat mojic, dobitoc de țânțar
făcut armăsar mortal, că i s-o împuțit brânza bună de țap, da-n burduf de
câine, acrită di de câcat, de osânză a șmecheriei, cacelmalei și a calomniei de
hain amar pelin dobitoc, cât un țântar dobitoc devenit armasar bălegat și
explodat, cu nesimțire, cu blasemie, în zoocalomnie și sărăcie mojică.
- Mai trage-o dusca!
- Într-o căsniicie, asperitățile celor doi se mulează,
se tocesc și potrivesc, în pitoresc firesc a celor doi ca o frescă de biserică
care dă una după olaltă, ca să se potrivească brâncușian ca din topor, ferestrău
și din daltă/din bardă, când armonios se îmbină armonios, ritmic, ca un frumos
armonios și luminos-Făt-frumos-Hristos, cuvios și politicos și cuvincios, lucios
ca limpezimea minune de izvor, în soare, sus pe creastă ca un alt soare, în
soare strălucitor, cu viață și adevăr, în boichimie și omenie de Românie,
sinfonic și fizic dinamic, în viitor cu izvorul curgând șușotind din aval de
deal spre aman, în vale de ardeal, în podișul mioritic năzdravan Someșan-Sarmis-emineșcian.
- Mulți ne dorim să dăm copiilor o țară mult mai bună,
mai superioară. Pe bune. E vorba să ne arătăm strădania de a ne înălța din
propria noastra voință, prn propria performanță, prin strădania antrenamentului
propriu iubirea de neam.
- Ai valoare creștină nemăsurabilă, o iubire pe
verticală, din școala de dincolo de școală. Ai afinitate și sensibilitate
artistică. Fără nici o scamatorie, tu ești mare om (ceva îți apasă sufletul). Adevărul
îți mișcă inima. Iubirea e leacul cel mai bun de pe pământ, că respirăm aer, bem
apă și mâncăm soare. Tu, ești un om exstraordinar-exemplar și legendar. Ești cu
siguranță mai sofisticat decât s-ar crede, hai și nu surâde bonom și boem.
- Ma flatezi.
- Tu, n-ai pentru ce-ți face griji. Tu,omule mă
siderezi, în orgoliul meu zândărit ca o placă a lui Zavaidoc/cu Ionel, ionelule
la Vica la vraniță ca Zdreanță, cu ouăle sparte, ciocănite..., în chiar măreția
mea obraznică, de sus de pe adevărul, de pe Arca aiasta a salvatoriului Iisus, că,
tu titanicule, mă uimești, ca un tătic, tăticul acela hăbăuc, tată, de a lui
Daria, Caratista/ Veverița, învățătoarea ei, Roman VICTORIȚA. Vulpea, o
ciufuleau sătenii, de dragul ei, din simpatia ei, că era iubită și glumeață ca
un hâtru Ion Creangă, prin ceea ce ești, cum ești ceea ce ești..., cum și Iisus
zicea pilduitoar: sunt ceea ce sunt, pe cursul vieții ei și ea era viață ca-n
viață. La urma nu știu dacă pentru viață te pregătești ca pentru maraton,
antrenându-te ca pentru maraton, ca pentru o performanță.
- FUGA in STRAUSS, versuri ADRIAN BOTEZ. Un clip
recitare la versurile poetului din cartea FUGIND DE CAIN - CATRE CARACATITA -
Editura RAFET 2023 - Recita Ben Todica.
- Care ți aversiunea (față de ce?) Vulcanic față de ce
ești?
- Am ramas copil. M-a joc de-a razboiul ca vad ca asta
se cere azi in schimbul schimbarii gendei.
- Un copil e candid și când face gafe. Care ți zvâcul?
- Ce-i aia ZVAC?
- După mine e o zvâcnire, un avânt spre fericire?
- AAAAA
- E zvâcnire, izbucnire, un nou mod de a fi? Tu ești în
joc de dragul jocului, de dragul tangoului eficient și inteligent, gagiule
Phonex? Trăim în fiecare zi ca și, cum zice Gandi însuși c-ar fi ultima zi în
jocul dragostei, din Gunhil/, ultimul tren/mohican ca Săriți de pe fix-pix, că
penița scârție în valurile tinereții...! Cu noi încătro, în ce cădere liberă? Noi
nu ne întinăm, nu ne călcăm în picioare.
- Cu nebunii astia te poti astepta sa inceapa dintr-o
data.
- Cheluiala nu ni fără discernământ dar nu înțeleg pe
corectorul prof. Dan Salapa de ce întârzie cu corectura și cu aranjarea cărții
Mere pădurețe vol.3-vol.6, Ben, tu, cumva știi ce se întâmplă, o fi fost bolnav
domnul și stimatul profesor Dan Salapa ori ce, că până acuma n-am așteptat
atâta (care o fi adevărul și viața)? E neprețuit domnul profesor Salapa. Alții-s
niște nesăbuiti, dar nu e vorba de neprețuitul și nestematul, Dan Salapa. Erată:
cheltuiala.
- Eu nu tin legatura cu Salapa. Habar nu am ce
intelegeri aveti intre voi. O fi ocupat.
- Trebuia să-itelefonez și, nu să mă alarmez în dorul
lelii și cântând iordane de a lelea! Și-a asumat responsabilitatea, domn prof. Dan
Salapa. Am vorbit telefonic cu Salapa. Mai stă ferit de caldură, că-n sud e mai
cald ca-n Ardeal. Scrie, cu mângâierea din sufletul tău, scrie, că nu te
prefaci, că, tu, chiar iubești și ca Doina Drăguț, nu te prefaci, căci, tu, chiar
iubești și, unde iubire e, fericire și, Dumnezeu, drept Dumnezeu e. Scrie
mângâios-lucios. Eu mă bucur, că am găsit, un om ca tine, Ben Todică. Cum om fi
noi deschizători de drumuri, Ben?
- Daca porneste tractorul om fi.
- Nu fugii! Nici macar spre poetii care iti plac. Stai
un pic pe loc si asculta-te pe tine insuti! AM
- Adriane; Nu ți-aș fi plăcut dacă aș fi fost Idiotul
lui Dovstoieski, un rus idiot ca nenorocitul de Putin, idiot gen idiotul... ? Noi
avem un mod de a ne aavea pe noi înșine ca să ne batem capul ca Picaso.
- Mulțumesc! Ca de obicei, versurile lui Adrian Botez
sunt profunde, cu mesaje de alarmă
pentru o societate in destrămare prin apostazie. Cu prețuire, Elena
- Multumim distinsa doamna si nobil Suflet! Cu mult
drag, BT
- Aseară din senin, îmi veni o stare de amețeală de
dezechilibru și de greață, aveam o stare proastă fulgerătoară. Atunci am ieșit
afară pe verandă, că era o stare denaturată, cum n-am mai avut-o, dar spaima, frica,
a fost pentru moment.
- Dupa simptome si agenda politicienilor de azi se
pare ca ai ramas insarcinat draga Pavele. Esti gravid! Azi e posibil spun
Globalistii. Dute la doctor si spunei: Doctore cred ca sunt insarcinat ca vomit
continu si am devenit tare pofticios.
- Cum mă incombă? cum e o bombă, deși-i și, aieasta o
vorbă ițită, o vorbuliță scumpă din vocabularul limbii române, din
dicționarul..., dar ce zic, mă? Un Limbric, mai fără pudoare, o vietate, un
vierme, din vreme, o gânganie, o scorpie ca Putin acela cu războiul? Oi fi eu
mai denaturat, dacă vă închipuiți, c-aș fi mai mult lat decât înalt, o țâră
diformat ca bazaconie socio-cosmică și, în socio-politică, îmbârligat/înciotricat,
în stânca vremii mele mai împotmolit, mai împedicat sau ce? Noi suntem esența cum
Napoleon e statul, cartea e importantă după cum e analizată discutată și
criticată ca artă, suntem și un etos național-monumental. Asigurăm carisma
indentității noastre (avem și noi o dramă interioară minoră, o frământare de
dramă). E un fenomen de sincronizare și în cazul lui Alecsandri care din
pașoptist devine victorian, e cum se zice eminescian. Cât ai zice piroște, facem
sarmale (e o mâncare care se face la orce sărbătoare/petrecere). De ce e ca
dorul care-i doar la români, vorba lui Arghezi. Spune-mi minune, pe bune: cine
ești? ca să-ți spun cu cine te însoțești? ca și mai mult să-ți spun de fapt,
drept Dumnezeu, cine ești? Doar la români dorul are echivalent.
- Iar cand, in lipsa furtunilor, magarii angajati in
guverne si administratii ciulesc urechile e semn ca e vremea furturilor... Sa
fie un blestem a rotacismului - alternanta r-n in evolutia limbii romane, sau
pur si simplu expresia de top a magariei la romani? Nu e un joc de cuvinte, ci
o expresie a bataii de joc careia ii suntem victime de mai bine de trei
decenii. Ce se stie bine este ca magaria de genul asta a ajuns corolarul
globalizarii, noi romanii bucurandu-ne doar de cea mai larga libertate in a ne razbuna
(cica) pe Ceausescu. De fapt ne razbunam pe cumintenia noastra ca popor...
- Sunteți evidențiat, în audiență, cu două culturi, cu
o multitudine de culturi, cu atitudine fudamentală, dint-o școală de limba
română ca Carol al doilea avea școala lui de cultură generală, cu moralitate/
amoral, dar să remarcăm în modul în care e ROMÂNIA, DREPT DUMNEZEU CA ISTORIE
MODERNĂ, ȚINÂND CÂRMA DREAPTĂ (NICI PRESA NU-L ÎNGHITE) Marele merit e, că are
venalitate ca datorie a balanței, în cumpănă.
- E o operă ce face cool Carol. E o competiție
istorică-astrală, cu curaj (e victorian, mare conducător glacial care conducea
justițiar).
- Era Carol urcat pe pedestal, angajat energic și
magnific. La maraton trebuie induranță și concurență, în performanță (lumea-i
plină de nemernici, de pitici, oameni la creer mici).
- Vica avea privirea de câine rănit. Să credem, că-i
așa cum zici legat de romanul nostru Mere pădurețe.
- Este insa trebuie lucrat la el.
- Dragostea ni un aliat în ce facem. Brâncoveanu a
ținut țara pe linia de plutire. Muzica, compoziția/inspirația vine din iubire, deci
vine din Dumnezeu, din drept Dumnezeu. Copiii minune/minunea lor ne
îngenunchează Ben, ne face să compunem cu înțeleociune înșuși marea minune, cu
înțelepciune, marea rugăciune, opera omnia de România. Inima mea doar după Vica
a suferit și suferește. Am păreri profunde despre tine, că tu, cinstit, nu ești
mânjit cu politică, ci doar cu pitoresc sufletesc și spiritual. Uneori politica
dezmățată, în ce privește și bolunzala și crizele din azilele, aiurite de tagma
jefuitorilor, ne dezgustă și dă peste cap. Ai avea nevoe pe lângă tine pe
cineva care să te doboare în luptă dreaptă, drept Dumnezeu replicându-ți, că
n-ai făcut bine, fără ca să te perturbe la moral.
- Tu, ești un mare talent.
- În noi trăiesc vise nelimitate, vise mocnite ca-n
Sărit de pe fix. Facem orice, ce orice?
- Viața ne face și surprize.
- Noi un pic suntem duși, cu pluta. Tu acuma pe ce te
focusezi? Tu, ai tachinările tale și pe deasupra ai modul/felul tău de a fi
bizar/nu scăldat și sfințit ca om iubit, la locul tău potrivit. Miha:
- "Ferește-mă,Doamne de prieteni, că de dușmani
mă apăr eu singură, că gura leului e doar o floare, se schimbă brendul și trendul,
așa merge buhul și hirul, dar tu te îndoiești, că-și schimbă părul, dar nu
năravul la mare căutare, cu pesaje de poveste, cu dragoste (experență de
neuitat)."
- Să venim cu iertare, din convingere și din imboldul
tău propriu, că, tu nu te lupți cu cel pe care-l iubești, că ești îngăduitor cu
el, îi intri în voie, fericirea fiind ca experența senzuala avută la grădina
zoologică, unde scapi de stressul-calvar letal care-inima esența vieții. Chipirliu,
ce-i cu Chipirliu la Steaua cu un mental puternic? Comorile nebănuite-s în noi,
le descoperi în noi, le redescoperi având grijă de noi și de cei de pângă noi, în
vara aiasta e un drag de România, de omenia mea. Tu, asculți/ce faci, cu a
noastre plângeri de ingeri care tulai, vai au strigat ca frumoșii nebuni,
făimoșii mesii ai durerii! Tu, ce mai zici?
- Tac.
- Care vi lumina favorabilă? Ce alte surprize, cu ce
alte, alte lucruri importante, înteresante, vii, în Mere pădurețe, că tu
într-un altfel ca Andrea Marin vii surprinzător?
- Bine ca mi-ai adus aminte. Ia sa vedem; Ca sa culeg
un capitol imi ia trei zile de 16 ore ziua.
- Tu, rămânând cu gândurile tale, la ce gândești ca
lucru bun?
- Si inca o zi de descretit cuvintele incomplete,
schimbate din cauza internetului care automat isi baga nasul sa transforme
cuvinte in functie de intuitia inteligentei artificiale care tinde sa extinda
prostia.
- Noi trecem, traversăm, ne teleportăm fain și ciudat în
altă lume prin tine ca să ne dăm grozavi, ca să ne ilustrăm într-un fel făcând
lucru bun că vrem să ajutăm pe ceilalți? E un bun mers a societății?
- Avem o viață în natură. Ii apartinem.
- Noi facem spectacul Mere pădurețe?
- Incercam. Ne straduim in slujba tainei ceresti.
- Noi, nu ne dăm mari ca tinerii boieri ciocoii vechi
și noi, nu pervertim, nu compromitem și nici nu corupem pe nimeni, că nu suntem
corupți, omule! Tu, spui vorbe de ispravă, pe muzică, ca graiul strămoșesc în
urechile ascultătorului care ascultă cu fală și ispravă și cu slava Domnului, drept
mulțumire, cu fericire a națiunii, provita, cu înțelepciune ca minune ca
națiune de-a pururi fericită, în veci de veci! Burta care a foame ghiorăiește,
spre mâncare cârăiește/ spre mâncare cincăiește/cerșește, spre săturare
grăiește.
- Săptămâna nebună, continuare la Haiducii lui 7cai.
- Nu găsești că gândea bine și scriitorul Eugen Barbu
și ce mai conta că era acuzat de Fănuș Neagu, c-ar fi plagiat, însă opera lui
Gropa, Principele. Și alte opere sunt de valoare, opera omnia chiar, de valoare
sunt neică.
- Ca o bucurie a muzicii ne conducem mai departe ca la
carte.
- Lipsa apei din sol, și noi hranim cu
calciu roșii la porodici, vedem din lipsa calciului se pătează roșii, porodicii
din deficitul de calciu (are antagonism, biochimie, un fel de omenie ca să
completeze din lipsa carbonatului de calciu (tratamentul e și preventiv ca
vaccinul la păsări/animalele domestice, dar ce vă spun ce, ce îndrug, că om de
seamă nu sunt ca emineta Elena Popovici, Popovicioaia, ne vorbește de un geniu
despre care scrie și o carte fata popii din schemă știți ca din ecoschemă
eligibilă? Un volum aniversar, un moment
însemnat, polonez la origine) Noi cu toții am vrut și ne remarcăm în o țară
mult mai bună, de trei ori mai bună, mai presus Iisus de cuvinte! Harnaș cu
popa e cu apicultura și Antonianeș, în Slovacia, că ceva ne poartă în suflet
frumusețea, Ileana Popovici, fată de popă și de preuoteasă. Harnaș, a fost un
om care a fost important, cum rar se cunoaște în România.
- Se îmbină clasicul cu modern, în mod matern dorind a
fi etern.
- Dorul de Vica a plecat ca vântul pe uliță,pe
uliță,prin Ciubăncuță,că era:pasiune, înțelepciune și, nu s-a pretat a fi
deșărtăciune.
MORAL-NATURAL
ȘI TRADIȚIONAL
În
jocul din butoi sunt Anțe-Panțe,
Doctor,
în butoi
Care
scoate un cuțitoi, la tocilă pe petroi,
să
ascut, vorba lui Ciocloflender, Florin Persic, Anghel
Haiduc
a 7 cai-om sincer,
ca
pom-dom, pe rod, cu caracter,
având
deasupra capului însoritul cer ca reper și pe drept
Dumnezeu,
în, drept Dumnezeu,
cu
dreptul învierii ca Mesie a durerii și Mesie a iubirii,
cu
dor la marginea mării,
că
el ca clujean, umblă-n țară, plimbă ca Eminescu, plimbă ursu năzdrăvan,
că
șuhan trăiește artistic;
că
niciodată nu trăiește neartistic, nu trăiește în culori de neliniște,
nu
tŕăiește, în van,
că
brav cetățeanul Florin Persic e om isprav creeativ și perspectiv,
scriind
chiar un ceaslov ca și marele Ion Creangă scrie nobil,
impecabil
și util,
scrie
pentru întreagă lume,
scrie,
cu
mărime naturală, în dimensiune, cu înțelepciune și,
cu
renume moral-național, istoric, dialectic și, monumental,
scrie
cu omenie asemeni altui actor, Dorel Vișan și totu-i motivat,
cu
meritocrație,
aur
cenușiu luminat și aur strecurat, purificat
și,
descântat.
~*~
La nou, nu-i nimic de fițe, nici chiar busuiocul în
cărnaț e, în loc de usturoi (și la rang de virtute e aici o invenție, o
grozăvie, că mai apoi rămân oamenii împreună, înfrățiți prin munca și prin
cugetarea lor românească, a lor ca triunghiul oaselor sănătoase, dar cine spune
că memoria nu ni bună, că ni nebună? Câte un român e bezevenghi, că doar timpul
e cel mai bun medic, după Săptămână nebună, scenariul și, romanul scris de
marele scriitor, redactorul-șef de la revista Săptămâna, Eugen Barbu, om aspru,
dar om de caracter, cu talanți de adevărat scriitor. Noi facem o împletire, cu
îmulțire și cu îmbunătățire ca românii ca națiune să se bucure, cu fericire, de
viață și de adevăr.
- E relație armonioasă, frumoasă, luminoasă.
- Noi ne investim pe noi înșine nobil și sublim. Vă
mulțumesc Dr. prof. Al Stănculescu, sunteți o excelență, un om laborios care
produceți cultură, ca adevărat om-om între oameni, om pentru oameni (ați
revoluționaț cultura, sunteți o culme, un adevărat renume de la cap la coadă, toate
punând la cale marele succes, provita-România educată, că-i epoca lucrului bun!
- Cărți recent apărute: D. Bălaşa, Dacii de-a lungul
mileniilor, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 286 pa format A5, hârtie offset,
copertă policromă, 30 lei. Parcurgând
cărţile Părintelui Dumitru Bălaşa dedicate istoriei dacilor, sesizezi cu
uşurinţă că sunt scrise de un mare patriot şi deţin ele însele o mare doză de
patriotism, care te copleşeşte.
- Noi nu suntem rupți de relitate, de indentitate și
ne-avem esența și importanța, în narațiunea Mere, cu național, și, cu
tradițional bio și eco, biochimic, dialectic super, verb și proverb, cu
vâscoza, colac peste pupăza și vicevesa, în abis-paradis/divi, cu senin, în
Mere pădurețe, pe care o patronăm scriind-o cu fler și, cu tupeu și nerv, perspectiv
creeativ drept Dumnezeu, că noi, îi creem miezul la aceasta de pâine și de
liturghia păcii și, muncii, cu laboriosul din spice cu chipul Maicei sfinte și
preceste, cu culorile belșugului, cu dodoloță României liturgice, cu magia
clipelor trăite astral și genial eminescian fără de egal-universal-monumental, mai
sărit de pe fix-, pix felix, cu nativ asumat și aur cenușiu strecurat curat, luminat
sustenibil și, compatibil, cu viața și, cu adevăr stelar-astral, în răspăr, cu
har și habar, pe al soarelui altar, într-al Ciubăncuței hotar cu păduri de tei
înfloriți și cu plopi, pa, pa!
- MERE PADURETE E O CARTE RARA, O SERIE RARA DE 10
VOLUME.
- Aici e amice, prietene și meritrocrația și stăruița:
"Pavel, scrie și stăruitor ai fost ca Van Gogh și ca Ion Heliade Rădulescu
și, un revoluționar pașoptist moderat, dar și brav scriitor, de viitor,
memorabil la urma-urmelor care cum zice la un moment dat, că n-ar fi al nostru,
ci e cum și tu zici că e a urmașilor-urmașilor, cum zicea Ștefan cel mare, drept
și sfânt, despre Moldova și care e a urmașilor-urmașilor, ca atare a românilor
cu adevărat români, Eminescu, am impresia, impecabil-artist și istoric era
totul, frate Ben, men al nostru, al, al patrimoniului nostru, un pahar cu
partea plină, divin și cu cer senin, sincer și, cu divin, ca reper de cer și, cu
caracter, uman, dată fiind calitatea muncii normale, cu lucru bun, că noi nu ne
murdărim sufletului, c-avem demnitatea noastră. Oare, tu, ce-mi recomanzi
mereu, drept Dumnezeu
- "Pavel, scrie!."și ascultarea e un
extraordinar și e legendar! Și, zilele au ritmul lor.
- Ai un aer de superioritate, băiețică! Noi n-avem, în
noi nimic supranatural, că noi avem talanții îmulțiți, însușire, în desevârșire
de la Dumnezeu și de la sfânt nemul nostru ca laudă de zestre, laudatoris acti,
pasvanti pitoresc, blagoscovesc, că ne vom căuta și ne vom regăsi, cu binele
care, în veci de veci, prin România va fi, va vecuii! E un mod de a fi, în
felul nostru, cum de fapt face Marian Voicu printr-o școală proprie.
- VOTAȚI
RAȚIONAL ȘI INFORMAT! Dincolo de iluzii: Ce alegem, de
fapt, când votăm președintele?
- Omule, ce vii tu, să-mi vorbești, vorbești, pe altă
limbă decât pe românește? Bunătatea e binele dacă făinoșag e la interior și, făinoșag
la exterior, un bine, în totalitatea lui Domn Savaot, binele, în totalitate a
lui.
- Votați cum considerați că este mai bine – dar votați
rațional și informat, nu pe bază de emoții și iluzii!
- Vica, după căsătoria ei, cu mine, a făcut cu
adevărat bărbat, om-Om, din mine, prin înflorire pentru rod devenind pom pe
rod, pentru norod. În Coreea de Sud se mândresc, cu curtezanele, madamele de consum
și simplitatea este extraordinarul lumii lor, că ei sunt prietenoși, cu mediul
social?
- Președintele nu va guverna, iar oricare dintre cei
de mai sus va fi ales, spațiul său de manevră va fi limitat. Ia-ti tras-o lui
Georgescu.
- Mulțumesc
pentru veșnica voastră apreciere și, prețuire!
- La-ti executat si pe el.
- Mi se împletește viața, cu cei care zâmbesc și, cu
cei care îmuguresc și înfloresc, atingându-mi sufletul, cu a celora care mă
omenesc, cu acelora care la realitate mă trezesc. Îmi împărtășești, nu știu de
ce, poezia vieții, chestiunea la zi: de ce, maistre Ben?
- De foame.
- Uneori scriu, în răspăr și, lapidar. Vica sper a te
mai reântâlni, la mulți ani fericiți în acest Las Fierbinți a celor botezați și
respinsabilizați! Ești o excelență, Vica și te mai aștept, drept Dumnezeu!
- TRAIASCA VICA !!! (Strigau toti in cor.) cel putin
pe internet daca nu in Ciubancuta.
- Vivat Vica!, în calda amintire și trăire artistică,
ar trebui să-i mulțumesc lui Dumnezeu, că mă trag și eu din neamul românesc, că
și tu și eu, sunt și suntem de un neam, suntem de un mare neam care merită mare
cinstire, nemule ca noi să trăim și să trăiască artistic, cu națiunea în
fericire cum zice prin testament Romeo al nostru, Avram Iancu, care-și trăiește
iubirea în taină cu unguroica, o Julieta de-al romànilor care-l salvează pe
vremea zaverii, revoluției din Abrud, trăind totodată și o mare iubire, mare
fericire ca și Romeo la Verona, cu Julieta lui, cu profericire, să mulțumesc
lui Dumnezeu că nu-mi arde să-mi părăsesc neamul meu scump românesc și-n felul
meu, firesc și pitoresc, drept Dumnezeu ca pe Vica mea să continui s-o iubesc
și, fugar să nu fiu din drag de România mea, să rămân prin Limba română, în
veci maternă și străbună și, să nu fiu niciodată o lepădătură, ci iubire întru
fericirea națiunii cu înțelepciune și pasiune.
- Noi ne-am cumințit ca șoimul, ne-am cumințit la
cuib, chiar dacă tu te-ai zburătăcit cum n-ar fi trebuit.
- Noi trăim prin ce e sfânt al nostru, laudă de zestre
din dodoloța de patrimoniu al neamului nostru. Vica, în așa e viața m-a pus, în
rând cu oamenii, că viitorul e zilele
așa cum e viața care ne așteptă, cum ni viața, în cum ne-o fost viața, în așa, cum
ne așteaptă ni și viitorul, mă omule, că iată dămblăgitule cum mi viața în: "Vânătoare
regală, Orașul "f", O bere
pentru calul me, Vântul și ploaia" etc (stăm bine ca Doja pe tron/
asparcadinul pentru inimă, că-l găsim, în farmacii la liber, îl găsim.
- Nu-ti fie teama de moarte ca daca nu-i nimic dupa
aia de ce te sperii?
- Dragii mei Prieteni cu Aripile Minții spre Cer desfășurate, cu
lumini luminate din belșug de Credință Create, BEN-MELANIA-PAVEL, Am primit
azi, și citit, Capitolul 81 al cărții Mere Pădurțe, pentru care, am cele mai
frumoase aprecieri, și numai pentru această integră păstrare a IUBIRII de Neam,
Limbă, Literatura adevărului și Istoriei Românilor din lumea largă” (Doamne ai
grijă de acest blând, harnic și credincios Neam,, creația Sfintelor Tale
IUBIRI.) Ioan Miclău-Gepianu Australia
- Voi prieteni dați valoare și suflet, cuget românesc
și eu prin Ben sunt ceea ce sunt, suntem a intimului românesc, cu viața
fiindu-ne pe viață din viață, compatibil, cu viață, firesc, tradițional fără
nici o criză, incredibilă de timp, al
adevărului și a unui esențial forte, cum rar, în har și habar legendar, specială
de școală de dincolo de școală, cu verticală, pe orizontală, cu orizonturi prin
anotimp ca raționalul pus, în socio-umanitate, bun de pus pe rană
pro-vindecare. Maică sfântă preasfântă dă-mi inima ta curată și neprihănită, dămi-o
cu harul neprihănirii tale, Doamne, călăuzindu-mă la slava măririi!
- Pentru o viață luminoasă și sănătoasă, mâncați
fructe și legume!
- Ce-i cu dragostea în care crezi? Tu te bucuri, de ce
te bucuri, Michelangelo, în codul Leonardo, Da Vinci? ce-i xxlux, cum ți le-ai
imaginat conform reformei, în medicină/ în școală?
- Dragostea vine din inima. Eu sunt mic si
nesemnificativ in lume, dar cand iti promit universul cu luna de pe cer atunci
se schimba dimensiunea si tot asa frumosul si sanatatea.
- Am uitat să-i spun, că Miha i-a adus de la Nicula
lui Daria, turtă dulce, cum pe vremuri aduceam din târgul de la Recea-Cristur, când
se ținea târgul, că acuma nu se țin târg de vite în Panticeu, Bobâlna... Dragostea
dulce-amară.
- Asta nu poate veni decat din capul unui ateist
scorburos. Dragostea e esenta creatiei.
- De multe calități, tu nici nu-ți dai seama, că le
ai. Serotenina e un hormon a conexiunilor, a plăcerii, dopammina alt hormon prin
care te depășești în sine, că nu ne lăsăm compromisului, când unii vreau să
ieie pielea de pe noi, că ne păstrăm, intenția e curată în relație și în
armonie, creștem încrederea cu sine, în sine întărindu-l cu bine, cunoscându-ne
capacităților, c-aici ni talentul, utilitatea, dându-ne seama de abilitate, de
desăvârșire, c-asta avem noi să știm mai multe, având încredere, în ce fac de
fapt, drept Dumnezeu, că, în tot e muncă, răbdare, pasiune, înțelepciune,
acțiune, dragoste și stăruință (în lucruri mici e echilibru, măsura și lucru
mare pentru o viață sănătoasă și frumos-luminoasă, c-aici atitudinea, îmulțirea
și fericirea îmulțirii talanților care prin încrederea, în sine se evalidează
și se evidențiază, că mental introduc în mine gânduri pozitive, că atunci când stăpânim
încrederea în sine, cunoasterea de sine, cum zice Eminescu, afli ce înseamnă
omul absolut și reușești să triunfi în și cu adevăr hombre, homo sapiens al
spiritului spontan în complexitatea a lui a fi pur și simplu, în lege și pur
sânge al conștiinței, în largu lumii și naturii, în esența ceasurilor bune, pe
covorul roșu.
- Tu știi că ai o valoare infinită.
- Eram bărbat, și nu magalău, pămpălău.
- Toti o avem aceasta valoare infinita insa nu toti
dorim s-o scarpinam, scarmanam sa facem haine din ea.
- Să nu spui niciodată; niciodată.
- În viața ai fost vreodată hărțuit?
- Noi, nu ne consumăm aiurea înafara arăturii/
aventurii ca trenul pe mălăini, ori trenul înafara căii fereată, a chefereului
și, românul însingurat între străini și, văduvit de dragostea românească, că
familia și neamul limbii române sunt sfinte.
- Suntem toti hartuiti de Emanuel Kant, de lenea si
prostia speciei care nu vrea sa se trezeasca. Tu, ce crezi?
- Dupa torentele de felicitari de ieri prilejuite de
sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului am ascultat cateva momente de reculegere
in acordurile celestului imn Magnificat anima mea inchinat Maicii Domnului de
Monseniorul Marco Frisina, in interpretarea inegalabilei Mina, cu o ilustratie
de exceptie...,
- ...Glória Patri, et Fílio, et Spirítui Sancto, Amen!
- Tu, trăiești toate emoțiile, cu turația de România, din
inimă, cu turația maximă, că ești mai echilibrat, aur cenușiu strecurat
pro-descântat având suport sportul ca performanță.
- Magníficat ánima mea Dóminum.
- Ne menținem sustenabil. Ai curajul și, ești
dinaintea timpului. Uneori nu omiți, nici un amănunt, detaliu. Natura ta ți mai
puternică, ai și o bogată imaginație, că ești plin și de dragoste, că ești pe
culmi amețitoare. Când repetam, în oglindă, aveam visuri, că aveam planuri, idealuri.
- S-auzim de bine!
- „Pun în aplicare mereu proiecte, vreau să îmi
construiesc un drum numai al meu”
- Ai dreptate Adrian! Omul pornit, cu tine la drum, lucrurile
n-au decât să-i mergă bine. Omul pornit la drum e bine să se țină de drum. Noi
ne-am cucerit noi pe noi.
- Noi dinaintea timpului.
- Pe noi universul ne ajută, Ben, că tu, nu stai ca o
momâie faronică, din piramidă.
- Ma ingrozesc toti acesti ce stau cu frica in san si
se ascund de adevar, de curaj si demnitate, de justitie si inaltare divina.
Niste proputoi ce canta in struna inlantuitorului. Ne inchinam masinilor uitand
de inima si suflet. Banului!
- Tu, ești prințul aventurii spirituale, cu
activitățile tale înteresante, cointeresante la Mere pădurețe (pasa metaforică,
cu strălucire, glo, de fericire, cu Albano și Romira/Romeo și Julieta Românie, din
Abrud-Verona lui Avram Iancu tribun rebel-revoluționar, îndrăgostit, pașoptist,
cum tu te-ai îndrăgosti de frumoasa și, simpatica Ming, picătura chinezească).
- Azi e mare zăpușeală.
- "Ai prieteni numai la răutăți," îi zice
lui Mistrețu Marius Celemen. Fiecare din noi are/e un punct de plecare.
- Tu, tot timpul mă faci să fiu mândru de tine.
- Și tu știi, că o bucurie o deschide pe o altă
bucurie, un plus de bucurie, din viața ta. Ca în Clanul căutăm miciuna și
aflăm, descoperim adevărul, că uneori, în memorie e bubă, spre dispărarea
celorlați.
- Ne dăm un strop de atenție-n plus. Am făcut baie
m-am făcut titi, m-am scăldat. Ma pregatisem pentru inmormantarea Papei insa
tare m-am rusinat sa ma asez intre toti cei mandri si impopotonati din primul
rand. Se strang in brate si felicita, intind mana sa primeasca anafura in timp
ce popoarele lor mor pe baricadele razboaielor lumii.
- Dacă ne dă cineva zilele înapoi, cine ni le dă de
soare pline? chiar de anume cine ni le dă înapoi? Inima cine cu tine o ia
acolo, în America/ acolo, în Asia?
- Prieteniile nu sunt veșnice! Interesele sunt în
condițiile în care a fi azi patriot obligă la curaj.
- Să nu uiți zicea, papa Francisc: să te rogi, pentru
mine!
- Să fiți sănătoși că Hrisos a înviat și s-a înălțat cu
adevărat!
- Tu, crești, în meseria scrisilui, Ben și meriți tot,
omule, c- ai încărcătura ta energică! Tu, ai avut omenia și răbdarea mea, omule!
- Viitorul Europei văzut de pe ruine.
- Vica era cu de toate de pe lângă acasă, că era
căsătorită, cu bucătăria, cu curățătoria, și, cu Pavel căsătorit era clar, cu
har. Ce e bine de știut, că Vica ca o zgaibă căsătorită cu mine, în Ciubăncuța
aiasta de pe lângă Cluj. Minciuni adevărate, un film care încă nu știu cum ar
veni. Un intrus prin lacul de la un castel se strecoară prin lac.
- Mult Dragi Prieteni, Pavel Rătundeanu Ferghete, Ben
Todică, Ioan Miclău-Gepianu, Asistăm la o lansare anticipată, fără protocol, la
lansarea ,,Creșterii Limbii Române” și culturii române trăită și scrisă de
Scriitorul Pavel Rătundeanu Ferghete și dată la lumină prin generozitatea
activă a Maestrului Ben Todică.
Acest capitol din Cartea ,,Mere pădurețe” romanul
fluviu al scriitorului-poet Pavel din Ciubănțica, trecut prin filiera
binevoitoare a Artistului Ben este un adevărat stindard al literaturii române
izvorâtă din suflet și cultură română. Penelările referitoare la literatura
universală îi dau dreptul de a se înscrie în viitor, prin difuzare-traducere,
ca o filă grăitoare în patrimoniul universal.
Îmi place să cred că generația tânără prin cei care
dovedesc înclinații spre literatură vor primi prin Cartea ,,Mere pădurețe ” un
imbold spre a citi mult, de a scrie cu suflet și perseverență și de a avea
un profund sentiment de patriotism. Spun
acestea pentru că scriitorul Pavel
Rătundeanu Ferghete și Scriitorul Ben Todică l-au enunțat în limba română și
engleză spontan, împreună cu arta lor de a scrie, dar cititorul atent și cu
inima deschidă le-a observat, le-a sorbit și s-a îmbogățit din prea plinul lor.
Cine ar fi crezut că o poveste de iubire pentru soția Vica se va transforma
întrt-o poveste amplă de iubire pentru
tot ce este românesc, Vica păstrându-și locul de slăvita muză a inspirației, cu mii de valențe reflectate în cartea închinată merelor
pădurețe.
Mă întreb cine încă nu a fost în pădurea românească și
nu a gustat un măr pădureț, sau nu l-a găsit la piața populară ca să îl guste. Acel
gust acru amărui, parfumat și astringent nu se poate uita niciodată așa cum
frazele ticluite cursiv dintr-o suflare din Cartea ,,Mere pădurețe” te
urmărește prin înaltă măreția ei inedită și spontană, profund românească și
atunci când autorul divaghează în literaturile străine. Este impresionantă
această jertfire închinată realizării unei cărți care promite încă multe volume
pe lângă cele două deja apărute, dar care au ajuns la marele public prin
reviste sub formă de semnalare deocamdată.
Dorim Echipei de bază Scriitorilor Pavel Rătundeanu
Ferghete și Ben Todică și implicit scriitorului Adrian Grauenfels, mult
binevoitor, mult succes în alcătuirea și promovarea acestei capodopere care se
înalță mereu spre lauda limbii și literaturii române sub forma inedită. Cu
mulțumiri și stimă, Melania Rusu Caragioiu
- E DUMNEZEIASCA APRECIEREA DISTINSA DOAMNA SI NOBIL
SUFLET IN DUH, SORA MELANIA RURU CARAGIOIU! VA IUBIM SI NE MANDRIM CA IMPARTIM
ACESTE VREMURI PLINE DE FLACARI SI ZBUCIUM EXISTENTIAL! CU FRATIE, BEN TODICA
- E ca și cum ai dori, îndrăgostită, iubindu-l
soarele, cu vara ce-i venită peste noi. În om/prin om a întemeiat harul
jertfei, moral, cu toți ne jertfim nobil și sublim, că suntem întru neam, o
permanență a lui fi. Cu bine, oameni buni.
- E bine când totul e bine.
- În tot ce cum faci, bine faci, Ben.
- O mândrie pentru cultura și literatura română - Cu
drag și multă prețuire - Ioan Miclău-Gepianu
- Sunteți oameni deplini, amar și dulce-pelini și, senini,
oameni deplini, divini. Vica era voiasă, cu vervă și, plină era de energie
pozitivă, o neastâmpărată era, că un șir de stare n-avea cum apa-n vale stare,
și n-aveau fetele în șezătoare, la scaun cu tri picioare.
- Mult Stimate Domnule Director, Ionel Marin, Vă sunt
foarte îndatorată pentru drumul meu în literatură și de asemenea Revistei
,,Bogdania”. Mii de mulțumiri, Cu deosebită stimă, Melania Rusu Caragioiu
- Stimată doamnă Melania Rusu Caragioiu, Ediția a
XII-a a Festivalului-concurs de creație literară BOGDANIA, anul 2023 s-a
încheiat prin festivitatea de premiere de la București, sediul AGIR pe data de
16 august 2023. Cu acest prilej v-am oferit o frumoasă Diplomă de excelență.
Mulțumiri și îmbrățișări pentru colaborare. Sănătate și numai bine! Scriitor
Ionel MARIN
- Maică Preacurată, Maica lui Dumnezeu Fiul,
Binecuvântată Fecioară Maria,
Miluește-ne pre noi. Amin, Doamne ajută, Melania Rusu Caragioiu
- FELICITARI DISTINSA DOAMNA SI SORA IN DUH, MELANIA
RUSU CARAGIOIU! UN DEMN EXEMPLU DE URMAT, Ben Todica
- Dumnezeu vă dea bine din preaplinul lui divin veșnic
dialectic și senin! Și cei mici au visuri mari, că și el s-ar ajuta ca să se
simtă confortabil, sustenabil și, cu excelență, fără a cheltuii, că
nerisipitor, elimină ce-i inconfortabil, pentru o bună sănătate... (e, un,
locul lui Cristos, stau eu). Ca Salamandră, stingător de incendii la sonde, cu
foc, își câștigă pâinea din foc. Grozăvia mea mi familia care mi-a fost doar
unită, împreună, mi-a fost Zâna cea bună, fericirea ca veste bună/Ileană
cosânziană-ispravă spre slava Domnului, cu bunătate și adevăr, faptă bună, deci
viață, întruchiparea binelui, în fond, pilda păstorului blând și păstorului
profund! Haida uța cu căruța, că mi se umple sufletul, cu seva pământului și
raza, lava soarelui soarelui, că mulțumesc lui Dumnezeu, că m-ajută - familia
să-mi fie o mângâiere, că mulțumesc lui Dumnezeu, că te-am întâlnit, Vica pe
tine și amândoi beteji ori muncitori și frumoși, să trăim privind și horind să
ne împărțim viața trezindu-ne voioși și, sănătoși, iubitul din somn te scoală, nu
e vorbă goală.
- Ce e interesant ca in toata aceasta perioada de
pandemie, cand toti eram inchisi obligatoriu in case Chinezii au construit cele
mai marete orase si aeropoarte.
- Multe lucruri sunt MISTERIOASE iar noi trasi in
piept. Ne
sămălim, că nu trăim, nu alergăm fără de rost, nu trăim neartist, fără rost, nu
trăim fără rânduială, fără a nu fi robi banilor, chiar dacă viața ni grea și ni
dor de casa bunicilor și ți dor de România mea și, degeaba ți dor de România
mea și mi dor de casa bunicii și ți viața grea, că ți grea viața și ți s-o dus
și, tinerețea, Ben, dragule, chiar dacă încă nu te lași bănatului, nu te lași
la tri-supărărilor, cum, dar parcă, în raze de soare ești, încă luminat, dar
ceva pe suflet te apasă, dincolo de școală și de viața, în care și boala pe
arcă, încă te apasă, în ciudă, că-i de biserică și frumoasă, crăiasă, mocănească,
aspră și, nu tocmai ca la carte, frumoasă, mocoșă, copilăroasă, cum de vrut ai
vrea să fie. Să îmbătrânești frumos, că s-o dus copilăria, s-a dus și România, s-a
depărtat de tine!
- Mama ma batea frumos, invatatorii imi trageau la
palma si azi toti plang de dor.
- Mirel ce mai faci? Mai trăiește mamă-ta, că era o
stare înteresantă de spirit, mai ales, că îmi povestea, cum în vremea aia, cum
s-au distrat la examenul de la fără frecvență, c-a fost cu haz, haios, cu un
anume frumos, luminos și armonios ca într-un festival Cântarea Românie, o mare
iubire, pe care n-o poți să o uiți. Cu Vica cupidon, ne creea
atmosferă boni-bon ca turta dulce și struțată, cu flori. Adrian Munteanu,
Uniunea Ziariștilor, scrie: că ce facem e lucru bun ori așa ceva facem noi, Ben,
omule! Ne laudă, cum ar veni pe noi, pentru ce am făcut legat de Mere pădurețe,
că i-a plăcut ce am izbutit noi, subsemnatul și, per tu, chiar și lui Iisus
zicând, tu Doamne iartă-ne, i ne adresăm, chiar Domnului ca unui om de rând, că
noi ne avem poziția socială și, modestia, în același timp, cu politeța, nu stăm
rău, băiețică, băiet fiind cândva ca Eminescu la Ipotești ori tu neprețuit, încântat
lângă izvor, om, cu părul bălai, figură faină râzând ca mucosul din Humulești, Târgu-
Neamț, c-aici, în vatra copilărie omul matur cu motocei și pisicile cu droia de
pisici lipici, nu facem compromisuri și, doar tu, un alt Eminescu a limbii
române/ori om băncuros pus hodorog-tronc pe glume, pe râs cu gura până la
urechi, că știi și cum vine, cu cine râde la urmă, cum vine... (rămâne între
noi, cum e cu reușita!
- Adrian e un independent si e de treaba. Baiat bun si
foarte talentat.
- De unde știi, maistre, că și el e un maistru, în
ziaristica lui și un fel de șef, om cumsecade ca un altul oltean de la Scrisul
romànesc, Mihail Duțescu? Nu-i străin de activitatea noastră maistre, nu i-s
străine opera omnia, opera-capodoperă, mere pădurețe și lăudabile-s aprecierile
lui Muntesnu, munca fiindu-ne oglinda noastră, oglinda din lauda de zestră
noastră muncă prestată, cu efort, că munca nu ni tocmai un cofort, chiar dacă
munca ne șlefuiește, chiar prin ce-i miez de pâine fierbinte, creer ca oameni
pentru oameni, ne lustruiește, chiar prin ceea ce munca e și iubire și, la
urma-urmelor, Dumnezeu, drept Dumnezeu de fapt: drept a înbierii, a urmașilor, care
vin din viitor ca puietul păstrăvului care curge din izvor, din aval de Ardeal
ca crăișorii crșișorului și ca acei urmași, de a lui Horea, din cei care n-au
pierit sub roata dințată, pe dealul căpățânii, pe Golgota de la Alba-iulia!
- Dragilor Sfinți ai Limbi Române, O Sfintă Treimi ai României, Melania - Ben -
Pavel, Am primit Capitolul 82 al cărții
”Mere Pădurețe” carte pe care o văd o capodoperă a prezentului ți viitorului
uricarilor români. Am citit întregul Capitol - 82. Dacă ai inima ruptă din cea mare a neamului,
atunci cartea va fi o fericire adusă de
cei doi Maeștrii în Dialogul lor
greu de visat a fi să se nască sub un condei românesc. Ce bine zicea
distinsa doamnă Melania Rusu Caragioiu, căci nu crede a fi cineva a nu fi
gustat din copilărie un ”măr pădureț”. Și eu sunt unul care am gustat, crescut fiind
pe la pădure, ce amintire îmi aduce și azi. Eu personal știu ce însemnarră zeii
ce se jucau prin crengile Mărului pădureț și imaginația mea viitoare.la
maturitate, Da, căci zice Melania în continuare: Eu consider multe povești din
mitologie asemănătoare religiei creștine după ce înlăturăm ” înfloriturile
nebuloase” Și tocmai de aceea cred în marea circulație a mitologiei.
Apoi, revin
iar din Capitol 82, la alduitul de Dumnezeu, Pavel Rătundeanu Ferghete, înecat
în izvorul Muzelor, să știe că nici aici, noi Eu și Ben nu suntem mai bogați. Adun
din pensie sâ-mi pot onora facturile tot
mai înfrumusețate ca valoare. Stomacul le calculează întotdeauna: Despre
Fratele Ben ce să mai povestesc, îi mulțumesc ca la găsit pe omul cu gură de
aur - Mihai Mălaimare care zice: ”Cei de vârsta noastră sunt ultima generație cu
biblioteci citite - Mă uit și eu prin biblioteca familiei mele, fermecat de
atâta frumusețe, și mă mir ce s-o fi întâmplat cu cititorii de altădată. Dar
vorbim de cei prezenti, că cei de altă dată, sunt pe drumul către Dumnezeu, La
cine lăsăm Cartea, cartea devenită indispensabilă, alternativa ființei noastre
umane. Greu de știut a da da răspuns la asemenea întrebări, când lumea a
devenit digitală. Și să nu mai caut și superlative, mai ales că sunt și un
gângăvit, afirm din toată conștiința, care îmi este perfectă, căci momentan
această Carte mare ”Mere Pădurețe” va
deveni un izvor binefăcător generațiilor viitoare. Cu ales respect, Ioan Miclău
- Gepianu
- Iată o altă scrisoare Duh sfânt și un amin, cât
sufletul nostru fratern-senin și divin, etern al limbii și al ierbii române, străbune,
pur și simplu-pursânge, în lege!
PESTE
AL ROMÂNIEI PRAG
Chiar
acuma o văd la televizor-proteve pe Xonia,
cântă
la vorbește lumea
și
e o româncă, e minunea, cea frumoasă,
cum
rar ca luluc, ca fizonomie, cu armonie faină sinfonie,
cu
omenie, senină, o lumină dulce, de pomină, Ben
ca
o doină, lumină lină ca cea a învierii și mesie, a iubirii (declară,
că
iubește România
și
aiasta-i culmea,
idila
profetului, pe altarul soarelui).
Zice
că există suflet și cuget, de dragul rimei, pe aleia teilor înfloriți,
pe
alei, pentru rod cu tei înfloriți, cu albi porumbei,
cu
a păcii pârghii-liturghii,
un
fain firesc românesc, cu un unic specific,
un
drag de drag-făinoșag dialectic fabulos-frumos-luminos
ca
mireasă care va fi, pe brață trecută
peste
prag, cu artă, este peste trecută
peste,
a
României prag.
~*~
CU
IZ UNIVERSAL
În
vorbește lumea, în culori de neliniște e un profund păstor excelent,
blând,
cu
sentiment de liniște, în la sentiment,
la
sentiment național, în trăsături blânde, de liniște și de realitate,
cu
iz universal de profund
e
o scumpă,
Xonia.
~*~
- Ești foarte inventiv, competitiv, perspectiv și
creeativ.
- La mine in gradina toti copacii cresc.
- Noi suntem cei ce știm să fim mai mult decât
bisericoși. Și, tu, nu știu să mă explic, că ești ca acea curtezană care nu mai
poți trăi ca curtezană artistă, dansatoare, Jeni Yi care, ca Halep al noastră
ca Simona, învinuită, dar pentru că e un măr pădureț e învinuită nevinovată, că
se droghează și pentru ce? Pentru că e româncă (e invidia la mijloc e ca
râia...) Doar făcând lucru bun, lucru profund nu puțin lucru la urma-urmelor, nu
umbli creanga, faci ceva util, compatibil cu viața și, în concordanță, cu
viața, raportat la universal și, la conștiință ca concept de viață, provita (un
urcuș spre Golgota, demers spre excaladare, pentru care cu gust, artist și, altruist,
ne dăm cu strădanie, ne dăm peste cap, jucăuș ca pe topogan, năstrușnic, ca
fetița tatii!). Se secretă extrogeni, în marea emoție a desăvârșirii care la
urma urmei contează și-n gargara, cu pioneză (în marea aventură a vedetelor pe
care-ți vine greu să le refuzi, că nici, tu, nu stai, în banca ta, cu iubirea
pătimașă).
- Vica te copleșește cu iubirea ei vinovată, nesterpă,
că ți-o daruie dar din dar natural pe Daria de România, un dar tradițional, bun
național, un fruct acru, o corobeață de Ciubăcunța, că mărul pădureț fată, ce
vreți, fată ceva mai cu moț, ceva mai aparte, mai aparte incredibil, dar
adevărat ca la carte, de destin senin ca-n film (aici e mai artist, Iuliana
Marciuc care e cu de toate, cum nu regret, că mă răsfață filmele ei).
- Ne-am putea irosi, risipi, pe nimicuri?
- Frumoasa caruta cu mandruta! Mă aflu, în casa din
Ciubăncuța și festiv, stăm cu toții, în jurul mesei ca într-o conjurație și
social-uman eram natural și național, eram uman, că nu trăiam, în van.
- Care ți muza, cum arată? Care ți miza/remiza?
- Când știi cine ești, nu te compromiți, nici, în Las
Fierbinți, cu Firicel, Celentanu, Bobță, Bobonete/Vasile, deși comedia e fără
fler, aerisită, fără miez de pâine pentru haz, că tematica n-are nici o noimă, cum
n-au decât Morimeții lui Marin Preda, Tudor Călărași, din Siliștea. Cimedie, cu
cine stau eu de povești, acasă? Cu mine vorovesc vorbe, fără să fiu
bolund/nebun, neom. Enervată de mine, de multe ori vorbea cu ea singură și de
fapt eu o ascultam, cum medita te miri ce filozofic, cu uimire și pe mine
această sfàntă mă uimea, cum la urma-urmelor, se ruga, cum își șoptea ca, în cartea
șoaptelor și a pioșeniei, ca rugăciunea ei, cu vervă și, cu slavă, într-o
bucovă arhaică, de ceaslov. Noi, când, n-avem probleme, ne facem și, fabulăm (avem
motive de îngrijorare? Nu putem... să schiopătăm, cu ceva altceva, cu ceva
îndoilenic, că poate fi toate, decât o minciună..., ceva fără noimă.) La mine
și la Vica, nu încăpea micimea, că era un mod de a avea grijă unul de celalalt.
PR-F&BT.
Va urma,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu