PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - Mai, citeam să văd, ce nu vedeam

 

Mai, citeam să văd, ce nu vedeam

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE

 

 

~*~

 

Mai, citeam să văd, ce nu vedeam și,

scria,

că mă exprimam greoi,

încâlcit și nu eram explicit, cu claritate

(văd asta, în caiete, că scriam înebunit, de greutatea, cu care,

mă-am desfășurat, nefericitul de mine.

ATUNCI,

-

SINGUR, mă încurajăm,

nu te aveam, încă, Ben, nu te aveam, men,

nădejdea cea Phonex, că doar mai pe urmă, tu mai, încurajat,

m-ai călit, așa cum s-a călit, oțelul, carte rusească

(nu-i vorba de ruleta rusească, o porcărie umană, fără noimă,

de nici o seamă,

dar la Putin, ce are noimă și-I de seamă, cu esență și, esențial,

cu performanță existențială.?

-

Vreau,

încă să trăiesc, cu esență,

cu socoteală de verticală, în care,

cu abecedarul, aș putea trăi ca om, în esență de viață,

cu performanță și, conștiință.

Iubind,

-

chiar greșind, mă desăvârșește, în fericire,

pur și, simplu, cu a fi, exemplu:

templu descătușării,

după Lucian Gruia, un preț al iubirii,

ceva Brâncușian și, critic literar, cu esență,

Gruia aiesta,

nemuritor ca scriitor,

că,

-

Vica, e ființă, iubire, cale spre fericire.

Eu scriu și tu,

scrii relevant, scrii cu credibilitate despre o realitate

scrii,

în adevăr scrii despre viață, în plinătatea de realitate, că ne pasă

de lucruri emoționante.

Nimic,

nu-i ca feciorul, când se însoară,

-

că prinde boi la car

și,

Mere după amar,

c-aduce, pe dracu, cu ceterași și lumea

-

ca la bal,

lumea s-adună pentru a face voia bună,

cu veselie și, cu balamuc,

în joc

și, în farfurie e Dumnezeu

și, veselie, cu emoție și, un fel de mulătău,

-

petrecere,

în mare trcere,

drept Dumnezeu !

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE