Cruciada Cavalerilor Iohanniţi
~*~
Păzeşte,
Maică Europă, şi mai desferecă lăcate
Să zburde
oastea cea buimacă de migratori nefericiţi
Mânaţi
de-aici de sărăcie şi idealuri fabricate
In forjării
subpământene – ei, Cavalerii Iohanniţi
Îţi împânziră
astăzi harta, plecaţi din biata Românie
Lăsată
într-un sfert de secol – iertat să fiu – în curul gol
C-o
transformaşi chiar dumitale într-o sublimă colonie
Şi însăţi
dumitale-acuma ţi-e cât se poate de nasol
Dar n-am ce
face, Europo – tu nu m-auzi, deşi nu-s
mut –
Când mi te
văd asediată de spectrul larg al nebuniei
Călcată
însăţi tu pe coaste de Evul Mediu renăscut
Atât iţi cer
acum, bătrâno, grijeşte Floarea României!
Şi, ca să te
conving de-ndată de bunele mele intenţii
Trimit,
ofrandă dragă ţie, pe Laura şi Florian
Împachetaţi
de Io Han Klaus din spiţa ce-o lăsară nemţii
În poala
Arcului Carpatic în urmă cu sute de ani
Primeşte-mi
deci prea umil darul şi şterge-te cu el la fund
Sau dă-i lui
Io Han nişte case-n Bruxelles, Viena şi Berlin
Să-aib-a-şi
legăna-n tăcere pupila cea cu trupul scund
Pe
nestematele-i picioare, să-şi doarmă somnul carpatin!
Primeşte-i,
dar, nu sta pe gânduri, că de dincolo de Ocean
Se-arată-n
zare un nor sumbru, purtat pe valuri de Gulf Stream
Deasupra lui,
ca Sfânt Ilie, tună şi fulgeră avan
Trump,
Unchiul ce-ale tale trampe le desluşi, precum toţi ştim.
Primeşte dară
musafirii, ţi-aduc acasă giuvaerul
Corupţia
hidoasă, strâmbă, aşa cum tu ai conceput-o
Asfixiază-i
cu iubire, iară pe Io Han-Cavalerul
Suprem, să-l
iei, să-l strângi în braţe, să simți că mai exişti,
pierduto!
~*~
Marian Ilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu