Îmi
aduc aminte cu mare drag de sărbătorile de Paști petrecute în România. Stăteam
în jurul mamei și o priveam fascinați cum reușea să vopsească ouăle fierbându-le
în zeamă de coji de ceapă, ceai de flori de șofran sau alte ceaiuri de plante. Ori
eram săraci ori nu se găsea vopsea de ouă, dar prin aceste metode ieșeau niște
culori splendide. Mai folosea și cerneală câteodată, însă culoarea albastră nu
era de fapt semnificația Paștelui. Tradiția de Paști este ca ouăle să fie
vopsite roșii. Acest lucru simbolizează stropii de sânge din rănile lui Iisus vărsați
de pe cruce pe ouăle aduse de Măicuța Domnului și femeile mironosițe, stând de
veghe sub crucea lui Iisus.
Un
lucru mult mai important s-a întâmplat atunci: picături de sânge din Iisus au căzut
și pe pământ. Sfințenia sângelui divin a
învăluit întreaga planetă. Iubirea și iertarea Domnului a binecuvântat întreaga
lume și de atunci suntem sub protecția Lui, Cel care și-a vărsat sângele spre
mântuirea noastră.
Într-o zi am salvat o domnișoară japoneză venită în
Australia pentru a-și aduce logodnicul înapoi. Acesta părăsise Japonia și nu
voia să mai știe de ea. Fata suferea foarte mult din această cauză. Stând la
hotel, un tip a vrut s-o violeze. La țipătul ei am intervenit. Am adus-o acasă
la noi, eu și soția am consolat-o iar a doua zi am dus-o la aeroport și a plecat.
Anii au trecut, nu am mai auzit de ea, însă cât a stat la noi a scos din gentuță
o panglicuță multicoloră și plângând a înfășurat-o în jurul mânerului de la
cheia de deschis sticle de băuturi răcoritoare, îmbrăcând-o într-un mod elegant
și aparte. Noi nu am dat atenție acestui semn atunci, însă de câte ori ne este sete,
ne aducem aminte de Kunimisi și de gestul nostru.
De
câte ori ciocnim un ou roșu ne aducem aminte de acasă, de părinți, de datini și
tradiții străbune. Un loc aparte îl ocupă în sufletul nostru slujba din seara Învierii
Domnului luând Lumină din Lumină la miezul nopții. Ne aducem aminte de cruce, de
mângâierea și de dragostea lui Iisus pentru noi, oamenii. Ne aducem aminte de
jertfirea Mielului Sfânt întru mântuirea
noastră, a tuturor și spre învierea noastră întru credință. Fie ca aceste
trăiri să constituie o permanență în viețile noastre, a tuturor locuitorilor
acestei planete.
Noi
românii din Australia rămânem români și fii ai părinților noștri, prin tradițiile
și simțămintele care ne unesc. Atâta timp cât există acest semn în noi, vom dăinui
și aceasta a fost și dorința lui Iisus, când ne-a binecuvântat: IUBEȘTE-ȚI
APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI !
Hristos
a inviat!
LUMINA SFINTEI ÎNVIERI să coboare în sufletele
noastre, să alunge tristeţile şi supărările, să ne arate calea prin care să
reclădim şi să renunţăm la distrugerile sinucigaşe de până acum. Să ne dea
puterea să renunţăm la prejudecăţi, la reţinere nepăsătoare, la individualismul
sterp ca să demonstrăm că nu trăim fără rost, să ne umple viaţa de lumină,
sănătate, încredere, realizări, iubire şi mântuire. Să ne ajute să învăţăm să
respectăm sacralitatea locului de unde venim, limba ce-o vorbim, fraţii,
surorile şi, în special părinţii, rudele şi neamul.
Vă dorim Sărbători cu zile Senine şi Fericite de
Sfintele PAŞTI, de ÎNVIEREA MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS! Să aveţi
parte numai de Bucurii şi Sănătate, Sărbători Luminate şi Binecuvântate alături
de cei dulci şi dragi ai frăţiilor voastre!
Cu mult drag
şi preţuire,
BEN
TODICĂ
Melbourne,
Australia
COMENTARII:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu