Ultima
scrisoare a lui Gabriel Marquez
“Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață,
m-aș imbrăca foarte modest, m-aș intinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu
numai corpul, ci și sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu, daca aș avea inima, aș
grava ura mea peste gheață și aș aștepta până soarele răsare. Aș picta cu un
vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti și un cântec al lui
Serrat ar fi serenada pe care i-aș oferi-o lunii. Aș uda cu lacrimile mele
trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul incarnat al petalelor…
Dumnezeul meu, daca aș avea o bucățică de viață… N-aș lăsa să treacă nici o zi
fără să le spun oamenilor pe care ii iubesc, că ii iubesc. Aș convinge pe
fiecare femeie sau bărbat spunându-le că sunt favoriții mei si aș trăi
indrăgostit de dragoste.
Oamenilor le-aș demonstra cât se inșală crezând că nu
se mai indrăgostesc când imbătrânesc, neștiind că imbătrânesc când nu se mai
indrăgostesc! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să invețe să zboare
singur. Pe bătrâni i-aș invăța că moartea nu vine cu bătrânețea, ci cu uitarea.
Atâtea lucruri am invățat de la voi, oamenii… Am invățat că toată lumea vrea să
trăiască pe vârful muntelui, insă fără spă bage de seamă că adevărata fericire
rezidă in felul de a-l escalada. Am invățat că atunci când un nou născut
strânge cu pumnul lui micuț, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a
acaparat pentru totdeauna. Am invățat că un om are dreptul să se uite in jos la
altul, doar atunci când ar trebui să-l ajute să se ridice. Sunt atâtea lucruri
pe care am putut să le invăț de la voi, dar nu cred că mi-ar servi, deoarece
atunci când o să fiu băgat in interiorul acelei cutii, inseamnă că in mod
nefericit mor.
Spune intotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești.
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aș
imbrățișa foarte strâns si l-aș ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului
tău. Daca aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieșind pe ușă,
ti-aș da o imbrătișare, un sărut și te-aș chema inapoi să ți dau mai multe.
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aș inregistra
fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată si incă o dată
până la infinit. Dacă aș ști că acestea ar fi ultimele minute in care te-aș
vedea, aș spune “te iubesc” și nu mi-aș asuma, in mod prostesc, gândul că deja
știi. Intotdeauna există ziua de mâine și viața ne dă de fiecare dată altă
oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar dacă cumva greșesc și ziua de
azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face plăcere să-ți spun cât te iubesc, că
niciodată nu te voi uita.
Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau
bătrân. Azi poate să fie ultima zi când ii vezi pe cei pe care-i iubești. De
aceea, nu mai aștepta, fă-o azi, intrucât dacă ziua de mâine nu va ajunge
niciodată, in mod sigur vei regreta ziua când nu ți-ai făcut timp pentru un
surâs, o imbrățișare, un sărut și că ai fost prea ocupat ca să le conferi o
ultimă dorință. Să-i menții pe cei pe care-i iubești aproape de tine, spune-le
la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubește-i și tratează-i bine, ia-ți timp
să le spui “imi pare rău”, “iarta-mă”, “te rog” și toate cuvintele de dragoste
pe care le știi. Nimeni nu-și va aduce aminte de tine pentru gândurile tale
secrete. Cere-i Domnului tăria si ințelepciunea pentru a le exprima.
Demonstrează-le prietenilor tăi cât de importanți sunt pentru tine.”

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu