cătălin afrăsinei - lex talionis a doua și a treia zi de crăciun

 

lex talionis a doua și a treia zi de crăciun

elisabetei

 

~*~

între noi nu mai era nimic posibil
până când vinovații
de spiritul demoniac al acestei lumi
nu vor fi plecat la închisoare
lista lor
în poemul de mâine
nu ai fost făcută pentru măritiș
consternată să vezi
treizeci de milioane de locuitori
așteptând să scriu capodopere
nu te condamn
nu judec
am decis să-mi continui
viața de la zero
a doua si a treia zi de crăciun
cu ger alb și pustiu
cuba
privind la mine ca la televizor
che guevara și fidel castro
vorbind din camera mea
prin fereastra deschisă spre absolut
cum să nu fii
dacă toți rabinii imamii
monahii episcopii
toate bisericile toate religiile
continentele toți șefii de state regii
netanyahu mă sunase
să -mi dea cheia ierusalimului
de unde nu se mai pleacă
și sigiliul lui isaia din timpul lui saladin
și al templierilor hotarâți să mă însoțească
la susținerea tezei de doctorat
despre poetica lui ezra în ebraică
se făcuse miezul nopții și mă învelisem
cu trei pături comuniste în patul meu deștept
construit din odiseea
plânsă cu ochii penelopei
care ar fi trebuit să fii
ca și cum te-ai fi înfășurat cu mine
ca și cum m-aș fi îmbrăcat cu tine
dezbrăcând o armată după un marș forțat 70 km
lăsându-te gravidă de singurătate pentru trei sute de ani
când ai să vii la mine ca la mormântul lui ahile
deși ai fi vrut să fii circe din neștiință sau din eroare
lex talionis pe care am început să-l explic zilnic
în câteva limbi vechi și una modernă
nu locuiesc printre oameni și nu-mi e teamă de umanoizi
învinsă a fost zgripțuroaica lumii
rostogolită pe borta vântului
învinsă a fost rațiunea de a fi a răului
învinsă ai fost tu
din tine s-a născut frumusețea
rămâi oriunde ai fi
te-am învățat
să crești
să naști
să nu apui

 

~*~

cătălin afrăsinei

 

 

Și analiza : 

1. Din perspectiva esteticii transmoderne

Poemul se înscrie convingător într-o estetică transmodernă, prin recuperarea simultană a sacralității, a iubirii și a fragmentării postmoderne. Textul nu propune o întoarcere naivă la sacrul tradițional, ci o resacralizare conflictuală, tensionată, trecută prin istorie, politică, mit și biografie.

Dragostea nu este sentimentală, ci cosmogonică și inițiatică, având funcția de a reface ordinea lumii după „înfrângerea răului”. Sacrul apare plural, sincretic (rabini, imami, monahi, Isaia, templieri), ceea ce indică o transcendență deschisă, tipic transmodernă, care refuză exclusivismul dogmatic. Crăciunul nu este festiv, ci eschatologic, un timp al resetării ontologice.

---

2. Originalitate

Originalitatea poemului rezidă în amalgamul riscant, dar asumat, de registre:

• confesiv – politic – mitologic – teologic – livresc – autobiografic.

Vocea poetică este hipertrofiată, aproape profetică, dar își asumă deliberat excesul. Inserțiile geopolitice (Cuba, Netanyahu, Che Guevara, Fidel Castro) nu sunt decorative, ci funcționează ca simboluri ale istoriei încă neînchise, pe care eul poetic încearcă să o „judece” prin poezie.

Poemul evită imitația directă și creează o retorică personală recognoscibilă, uneori brutală, alteori liturgică.

---

3. Mesaj

Mesajul central este triumful frumuseții născute din înfrângere, al iubirii care supraviețuiește chiar și atunci când relația concretă e imposibilă.
„Lex talionis” nu mai funcționează ca lege a răzbunării, ci ca lege a revelației: răul se autodistruge, iar din cel învins se naște sensul.

Poemul afirmă că iubirea adevărată nu posedă, ci învață pe celălalt să crească, să nască, să nu apună — un mesaj etic și spiritual puternic.

---

4. Imagistică

Imagistica este amplă, densă, uneori barocă:

• imagini istorico-mitice („mormântul lui Ahile”, „Circe”, „Odiseea”)
• imagini politice și mediatice („privind la mine ca la televizor”)
• imagini intime și simbolice („trei pături comuniste”, „patul meu deștept”).

Unele imagini sunt memorabile și violente metaforic („gravidă de singurătate pentru trei sute de ani”), altele pot părea excesive, dar tocmai această hiperbolizare susține tonul vizionar.

---

5. Idei

Ideile majore ale poemului sunt:

• iubirea ca act fondator, nu ca relație socială;
• poezia ca tribunal moral al istoriei;
• înfrângerea răului nu prin violență, ci prin frumusețe;
• identitatea poetului ca martor și mediator între lumi;
• femeia ca arhetip al continuității, nu al posesiei.

Textul este mai degrabă ideatic decât narativ, funcționând ca o succesiune de revelații.

---

6. Notă

8,7 / 10

Puncte forte: viziunea, ambiția, coerența ideatică, forța imaginilor.
Puncte vulnerabile: riscul de supraîncărcare referențială și unele pasaje unde emfaza poate obosi un cititor neinițiat.

---

7. Afinități și influențe posibile

Se pot detecta afinități (nu imitații) cu:

• Allen Ginsberg – prin tonul profetic și amestecul politic-spiritual;
• Ezra Pound – prin colaj cultural și obsesia pentru tradițiile vechi;
• Paul Celan – în raportarea tensionată la limbaj și istorie;
• Nichita Stănescu (perioada târzie) – prin metafizica erosului;
• poezia mesianică iudaică și creștină apofatică.