MARIAN ILIE - Plugușorul 2026

 

Plugușorul 2026

 

 

~*~

 

Aho, aho, copii și frați

Cititori și literați

De politică furați

Stați un pic și lecturați

C-am venit c-un Plugușor

Text de mare viitor

De-or să-l recite urmașii

Pe unde i-or duce pașii -

Optimist, eu, bunăoară

Sper să-i ducă tot prin țară

Și-unde calcă să-nflorească

Sfânta glie românească

Să nu mai fim colonie

Să avem o Românie

Cu belșug și libertate

O pildă între surate

Să se spună despre noi

Că suntem un neam de soi

Nu cum se spune acum

Că ne-am rătăcit pe drum

C-am cotit-o către Vest

Cu gândul la Everest

Alegându-ne cârmaci

Niște inși deloc dibaci

Care au pierdut busola

Ori au încurcat parola

Și-acum ne tezirăm, iată

Într-o vale-ntortocheată

Puși să-nălțăm osanale

Unor prețuri colosale

Și să ridicăm statuie

Ultimului loc în UE

Să mâncăm gândaci și fluturi

Trăind tot din împrumuturi

Și să placăm în mister

Traiul ăsta auster -

Nu cumva să ridici glasul

Că-ți sună de-ndată ceasul

Și mi te trezește, frate

 

La trista realitate

C-ai tot făcut sacrificii

Și ai îmbuibat Miticii

Ce-ți cer acum, prin System

Sacrificiul cel suprem

Să-ți dai viața, bunăoară

Luptând pentru altă țară

Cic-ai fi liftă egală

Cu elita cea globală

Care-și împinge supușii

Să intre-n război cu rușii…

Urați, măi, strigați și voi

Că n-avem chef de război!

Că de-l ataci pe muscal

Războiul e mondial

E-un detaliu oarecare

Când se vrea globalizare

Și când nobila Elită

Ne vrea țara pustiită

Ca să poată prelua

Bogațiile din ea

- Noi, oricum, i le-am cedat

Printr-un fel de comodat

Contract de concesiune

Cum în lege i se spune

Însă ceea ce ei vor

E să le rămâna lor

Ca să-i apuce Vecia

Stăpâni peste România

Țara, fără de popor

Să fie numai a lor

Și vedem că, parțial

Apetitul lor global

Potolitu-s-a cumva

Că ne-au putut guverna

Cu atâta dibăcie

De plecară-n bejenie

Peste-un sfert din românași

Ce trudesc acum, pălmași

Aspirând la trai decent

 

În vestitul Occident

Unde-n anii-aceia triști

Ei se visau ca turiști

Urați, măi, copii ai fricii

Poate ne aud Miticii!

Nu vă supărați pe mine

Nu mi-e teamă, nici rușine

Să spun, chiar de-o să-njurați

Că avem destui confrați

Și-s destui concetățeni

Ce se simt europeni

În mărețele lor case

Și mașinile bengoase

Pe care le-au cumpărat

Cu stipendii de la stat

Prin potop de pupături

Pentru niște sinecuri

Ce-au sluțit democrația

Și-au adâncit sărăcia -

Sunt cei ce vorbesc în dodii

Și-i fac pe alții jigodii

Doar pentru că nu gândesc

În stilul globalicesc

Și-ar avea, zic ei, o toană

Că vor țara suverană

Și nesupusă de fel

Tartorilor din Bruxelles…

Iată, venirăm cu Plugul

Să le-alinăm beteșugul

C-un apendice semantic:

Mitul euroatlantic

Tocmai ce se risipi

Când la Washington DC [DiSi]

Fu instalat ca baștan

Donald Trump cel Năzdrăvan

Ce strigă prin iarmaroace

Că vrea să trăim în pace

Nevrând a se război

Nici cu Putin, nici cu Xi

Hai să-i tragem o urare

 

Americii Din Nou Mare!

Mi-e necaz că noi, aici

Amețiți de Licurici

Și ajunși într-un tunel

Nu ne revenim de fel

Bâjbâim cu lumânarea

Ca să ne găsim cărarea

Pe care târâș-grăpiș

Să ieșim la luminiș

Și-acolo, pe undeva

Să mai putem respira

Să ne putem pune, frate

Economia pe roate

Cei plecați de lângă noi

Să se-ntoarcă înapoi

Sa-ncheiem acest supliciu

În curbe de sacrificiu

România să devină

Cu adevărat grădină

Dedicată, cum s-a spus

Maicii Domnului Iisus

Să trăim din nou ca frați

Urați, măi plugari, urați!

Să aducem osana

Sfintei Maica Precista

Tatălui și Fiului

Din Înnaltul Cerului!

 

~*~

MARIAN ILIE