Istoria
în mers
Prof. univ.
dr. Tiberiu Tudor
Art-emis
31
Decembrie 2025
„Soft Power” versus „Hard Power” - Strategia de
Securitate a Statelor Unite ale Americii - 2025
Noua Strategie de Securitate a Statelor Unite
ale Americii - 2025[1] constituie o schimbare radicală de
paradigmă geopolitică, prin care în prim plan sunt aduse interesele economice
și de securitate ale poporului american, renunțând la dominația militară a
întregii lumi, în favoarea unei strategii a influenței / contagiunii pe baza
unui model de succes și a unui prestigiu american refăcut. Documentul definește
acea „America Great Again” a lui Donald Trump ca o „Soft Power”, termen care la
orice încercare de traducere își pierde strălucirea și semnificația globală.
Termenul de „soft, co-optive, power”, ca antonim al lui „hard, coercitive,
power” (care nu pierde nimic la traducerea mot à mot: „putere dură,
coercitivă”), a fost introdus imediat după sfârșitul Războiului Rece, în 1990,
de către politologul american Joseph Nye. Pledoaria acestuia în favoarea
puterii necoercitive a fost în esență una economică: puterea coercitivă este
mult mai costisitoare. Același este argumentul președintelui Trump și al noii
Strategii de Securitate. Unii critici, dar și unii admiratori, ai lui Trump
spun că acesta vrea să conducă Statele Unite ca pe o mare întreprindere de
succes.
A fost nevoie de catastrofala înfrângere din Vietnam,
de rușinosul eșec al Războiului Minciunii din Irak, de umilitoarea retragere
din Afganistan, de așa numita Primăvară Arabă, de „Revoluțiile Colorate”, de
eșecul războiului prin procură din Ucraina, pentru ca elita politică
americană să accepte că Statele Unite au alte priorități decât să suporte
costurile hegemoniei mondiale.
Strategia de Securitate 2025, o veritabilă Doctrină
Trump, este prefațată de o pagină semnată de către președinte, ale cărei
cuvinte cheie sunt restaurare, pace și stabilitate:
„Pe parcursul ultimelor nouă luni am recuperat
națiunea noastă - și lumea - din pragul catastrofei și dezastrului.
După patru ani de slăbiciune, extremism, eșecuri fatale, administrația mea s-a
mobilizat cu urgență și viteză istorică pentru a restaura vigoarea americană
înăuntru și în afara granițelor și a aduce pace și stabilitate în lumea
noastră”.
În capitolul introductiv este analizat modul în care a
fost deviată pe o linie greșită («went astrey») strategia Statelor Unite,
de către administrațiile anterioare: „După sfârșitul Războiului Rece, elitele
politicii externe americane s-au autoconvins că dominarea americană a întregii
lumi este în interesul fundamental al țării noastre…. O miză extrem de
distructivă a fost pusă pe globalism și pe un transnaționalism care încearcă în
mod explicit să dizolve suveranitatea statelor individuale, precum și pe așa-zisul
comerț liber… Am fost atrași în conflicte periferice irelevante pentru
interesul nostru propriu”(p. 1).
Recunoaștem în rechizitoriul acesta, în prima linie,
doctrina Wolfowitz, care a dominat politica externă și militară americană
începând cu 1992, aroganța unipolarismului geopolitic și excepționalismului
american intervenționist al lui Dick Cheney, George Bush – junior, Jo Biden,
fantoma lui George Șoroș și a ideologiei Societății Deschise. Nu ne-am fi
închipuit acum un an că toate acestea vor fi repudiate oficial de la cel mai
înalt nivel al conducerii Statelor Unite. A trebuit ca Donald Trump să treacă
printr-un mandat prezidențial de continuă hărțuire politică și printr-o
tentativă de asasinat ratată la limită, pentru ca personalitatea lui să se
forjeze la fermitatea și expresia diplomatică de azi.
Al doilea capitol enumerează principalele obiective
ale noii Strategii de Securitate
Pe plan intern: „Dorim protejarea acestei țări, a
poporului ei, a economiei ei, a modului său de viață, de atacuri militare,
influență externă ostilă, tactici de comerț prădătoare, traficul de droguri și
uman, propaganda distructivă, subversiunea culturală și imigrația ilegală.
Dorim restaurarea și revigorarea sănătății culturale și spirituale
americane, fără de care securitatea pe termen lung este imposibilă” (p. 3).
Pe plan extern Statele Unite trebuie să constituie „o
putere necoercitivă («Soft Power»), care să exercite o influență
pozitivă în întreaga lume.” (p. 4). Interesele naționale vitale («core, vital
national interests») sunt definite în ordinea următoare (care va fi păstrată și
în detalierea pe regiuni a Strategiei și mijloacelor de implementare a
acesteia):
- „Vrem să ne asigurăm că Emisfera Vestică rămâne
rezonabil stabilă și suficient de bine-guvernată pentru a descuraja migrația în
masă spre Statele Unite și a coopera cu noi în lupta împotriva
narco-teroriștilor, cartelurilor și altor organizații criminale
transnaționale”.
- „Vrem o Emisferă care să rămână liberă de
incursiunile străine ostile asupra proprietății și resurselor cheie și dorim să
avem acces continuu la locațiile strategice cheie”.
Este unul dintre punctele majore ale schimbării de
paradigmă a Strategiei de Securitate. O astfel de schimbare a mai avut loc cu
două secole în urmă. La 23 decembrie 1823, prin discursul în fața Congresului,
președintele James Monroe a făcut publică noua direcție strategică a tinerei
națiuni americane în plin avânt: Europa nu va mai putea extinde colonii și nu
va mai avea nici o influență politică în Emisfera Vestică, iar Statele Unite nu
se vor amesteca în conflictele și alianțele europene. Doctrina Monroe a
guvernat politica externă americană timp de un secol, până la primul război
mondial. Primul punct al noii Strategii de Securitate americane ̶ 2025 este
denumit în document „Corolarul Trump la Doctrina Monroe”. După cum este
dezvoltat în capitolul final (Strategia pe Regiuni), acest punct se referă în
principal la impetuoasa pătrundere economică a Chinei în aria geografică a
celor două Americi.
- „Vrem să stopăm și să reversăm efectele distructive
pe care competitorii străini sunt în curs să le provoace economiei americane,
păstrând zona Indo-Pacifică liberă și deschisă și menținând securitatea căilor
navigabile și de acces la resursele de bază.” E vorba, desigur, de
același competitor, de data aceasta în Pacific și Oceanul Indian.
- „Vrem să sprijinim aliații noștri în păstrarea
libertății și securității Europei, restaurând, în același timp, încrederea în
sine («self-confidence») civilizațională și identitatea Vestică a Europei”.
- „Vrem să prevenim ca o putere adversă să domine
Orientul Mijlociu, rezervele lui de petrol și gaz precum și punctele strategice
prin care acestea tranzitează, evitând, în același timp, războaiele nesfârșite
în care am fost antrenați, cu costuri foarte mari, în această regiune.
- „Vrem să ne asigurăm că standardele tehnologice ale
Statelor Unite, în mod special în AI, biotehnologie și tehnologiile
cuantice ̶ vor constitui un factor de progres al lumii” .
În capitolul al III-lea, în care sunt listate
mijloacele și oportunitățile pe care Statele Unite le au pentru a-și îndeplini
toate aceste obiective, este menționată, din nou „inegalabila Soft
Power” americană, dar și avantajul strategic al izolării de celelalte mari
puteri prin vastitatea celor două oceane (p. 6).
Capitolul al IV-lea are trei secțiuni care expun
Strategia pe larg.
- Sunt enumerate și detaliate principiile ei
(pp.8-11): concentrarea pe definirea interesului național, Pace prin Putere («Peace
through Strenght»), predispoziția la non-intervenționism, realism flexibil,
primatul națiunilor, suveranitate și respect, echilibrul puterii, politică în
favoarea forței de lucru americane, corectitudine (economică, financiară și
comercială), competență și merit.
- Se reiterează și aprofundează prioritățile
(pp.11-14): era migrației în masă s-a terminat, protejarea drepturilor și
libertăților fundamentale, distribuirea și transferarea responsabilităților
[militare și de securitate], realinierea prin pace, securitate economică
prin balanță comercială echilibrată și securizarea accesului la lanțurile de
aprovizionare și resurse materiale critice, reindustrializare, păstrarea
dominației financiare americane.
- Sunt expuse în detaliu strategiile regionale.
Centrul de greutate al interesului geopolitic și economic american este mutat
în Emisfera Vestică și în zona Indo-Pacifică (secțiunile IV.3. A și B).
Aceasta din urmă este considerată a fi deja „unul
dintre câmpurile de luptă economică și geopolitică fundamentale” (« key
economic and geopolitical battlegrounds», p. 19). Nu este nici o noutate: de
ani de zile președinții Putin și Xi au consolidat alianțele -
economice și geopolitice și, mai mult, „nelimitate” (OCS, BRICS)
- pe măsură ce o elită euro-atlantică iresponsabilă, lipsită de viziune
globală, a împins afară Federația Rusă din Europa spre Asia, neluând în
considerare nici măcar aspectul elementar al funcției de amortizor a acesteia
față de expansiunea asiatică și arabă în Europa -probabil cea mai mare
amenințare, existențială, pentru continentul nostru.
Noua Strategie de Securitate a Statelor Unite
consideră China ca principal competitor și adversar de temut, datorită
abilității acesteia de a folosi mijloace neconvenționale pe un teren economic
insuficient reglementat (pp. 19-24). Rusia este privită - în dezacord
explicit cu punctul de vedere al oficialităților UE - mai degrabă ca un
partener cu care „trebuie restabilit echilibrul strategic”(p. 27).
Secțiunea IV. 3. C. discută Strategia pentru Europa.
„Declinul economic al Europei este eclipsat de
perspectiva, reală și mai puternică, a anihilării civilizaționale
(«civilizational erasure»). Problemele cu care se confruntă Europa includ:
activități ale Uniunii Europene și ale altor organisme transnaționale care
subminează libertatea politică și suveranitatea; politicile de migrație care
transformă continentul; cenzura libertății de exprimare și suprimarea opoziției
politice; pierderea identităților naționale și a încrederii în propriile forțe.
Dacă această tendință va continua, continentul va fi de nerecunoscut în 20 de
ani sau chiar mai puțin…Dorim ca Europa să rămână europeană, să-și recâștige
încrederea civilizațională și să abandoneze concentrarea ei pe distructivele
reglementări sufocante («its failed focus on regulatory suffocation») [ale UE]”
(p. 25).
„America încurajează aliații ei din Europa să
promoveze renașterea spirituală, iar creșterea influenței partidelor patriotice
Europene generează, într-adevăr, un real optimism («indeed gives cause for
great optimism»). Dorim să conlucrăm cu țări care vor să-și restaureze măreția
lor anterioară («that want to restore their former greatness»” (p. 26).
În privința războiului din Ucraina „Administrația
Trump se află în dezacord («finds itself at odds») cu oficialii Europeni care
cultivă pronosticuri nerealiste asupra războiului, sprijinindu-se pe guverne
minoritare instabile, multe dintre ele călcând în picioare principiile de bază
ale democrației pentru a suprima opoziția («many of which trample on basic
principles of democracy to suppress opposition»). O mare majoritate Europeană
vrea pace, dar această dorință nu este transpusă în politică, în mare măsură
datorită subversiunii proceselor democratice de către acele guverne.” (p. 26)
„Este în centrul intereselor («It is a core interest»)
Statelor Unite să negocieze o încetare rapidă a ostilităților în Ucraina,
pentru a stabiliza economiile europene, a preveni escaladările accidentale sau
expansiunea războiului și a reconstrui stabilitatea strategică cu Rusia, precum
și a permite reconstrucția și supraviețuirea Ucrainei ca un stat viabil
(«its survival as a viable state»)” (p. 25).
În privința Strategiei pentru Europa, tot ce ar fi de
adăugat este uluitoarea retardare a poziției oficialităților UE față de
realitatea politică actuală și completa eludare în mass-media aservită a
acestui document fundamental.
---------------------------------------------
[1] National Security Strategy of
United States of America - 2025
https://www.whitehouse.gov/wp-content/uploads/2025/12/2025-National-Security-Strategy.pdf
[2] Joseph S. Nye, Jr., Soft
Power, Foreign Policy, No. 80, pp. 153-171, published by:
Washingtonpost.Newsweek Interactive, LLCStable URL; https://doi.org/10.2307/1148580
[3] Soft Power http://www.jstor.org/stable/1148580 .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu