COLINDUL
PRIZONIERILOR ROMÂNI DIN URSS
~*~
Sub
fereastra amintirii ne-adunăm
cântecul
de-altădată-l colindăm,
Şi-a
cernut un înger florile tiptil
peste
fruntea mea senină de copil.
Mamă,
mamă, cresc nămeţii, suferim,
flori
de măr într-o cunună, velerim!
Brazii
ard in vatra vechiului cătun
noi
cântăm colindul unui nouă Crăciun,
Doamne
arde-n focul inimii zăpezi
fruntea
noastră, mamă, iarăşi s’o dezmierzi.
Mamă,
mamă, cresc nămeţii, suferim,
flori
de ghiaţă’ntr’o cunună, velerim!
Răbufneşte’n
vaier stepa către cer
brazii
îşi leagănă în vârfuri, Lerui Ler!
Trec
în caravană magii dorului
peste
fruntea rece-a luptătorului.
Mamă,
mamă, cresc nămeţii şi pierim
fără
nume, fără ţară, velerim!…
~*~
Compus
in prizonierat de
Stefan
Tumurug
Pentru
conformitate
Rodica
Tumurug

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu