Experiența empatiei
Suntem zece
Mereu alţii
Într-un salon prelung
Terminat cu un balcon
minuscul
Unde sunt înghesuite
cârje
Dulapuri pentru
asistente
Un cărucior şi o
măsuţă
Pe care trebuie să le
mânuieşti
De două ori
Ca să poţi respira
aerul venit de afară
Dinspre stadionul
Dinamo
Unde mereu se udă
gazonul
Şi mai mereu câţiva
sportivi
Fac antrenament
Se joacă
Iar tu abia te ţii pe
picioare
Îţi vine să te culci
direct pe mozaic
Să nu-ţi mai simţi
capul bubuind
Urechea păcănind
Ochiul fugind cu
imaginile lui duble
Cu tot
Mult deasupra
ceasului electronic
Care te cronometrează
cu precizie
Şi cu mare greutate
pentru tine
Cât timp poţi să mai
rezişti departe
De patul suferinţelor
tale parcă
Nemişcate de ştiinţa
doctorilor
Ori de rugăciunile
înflăcărate
Adresate unei figuri
frumoase
De la Hollywood
Care între timp
A făcut multe alte
roluri
Printre care unul de
mare ticălos
Lumina amurgului se
prăvăleşte peste tine
Şi simţi că trebuie
să te târăşti înapoi
În mirosul greu al
tuturor
Dar îmbrăţişată
De patul ergonomic de
la U.E.
Dăruit în schimbul
supunerii totale
Mulţumescu-Ţi Ţie
Doamne
Că am apucat şi
această noapte
În care am să visez
aşa de multe
Pentru că m-am
hotărât
Să nu mai dorm cu
buline
Ci numărându-Ţi Ţie
Dovezile de Mare şi
Nemăsurată Iubire
Amin aminuţ
Mulțumiri din spital,
Lidia Lazu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu