Lidia Lazu
Pe vremea nouăzecistă
Intram la spectacole
doar cu
Un zâmbet bine plasat
Cu un pas de balerină
Cu o privire de
recunoaştere
Cu un salut
respectuos
Şi cu inima plină de
aşteptări
Miraculoase
Nimic nu-mi scăpa
Nimeni nu mă putea opri
Chiar de n-aveam
invitaţie
Căci de bilet n-aveam
bani
O dată sau de două
ori
Am intrat cu
studenţii
La grămadă
La un Festival am
obţinut
Chiar o zgardă de gât
De la UNITER
Care însemna
Că sunt de la vreun
ziar prăpădit
Cam acum şase ani
Am văzut o actriţă
ieşită cu mult din comun
Venită tocmai din
Insulele Capului Verde
Care ne-a plimbat
prin copilărie
Adolescenţă şi
majorat
După un text adunat
De la doisprezece
scriitori de-ai ei
Şi doar cu glasul
corpul şi-o simplă eşarfă
Preschimbată mereu
Ne-a purtat prin
lumea ei
Şi-a noastră
Cu atâta firesc şi
emoţie
Încât a doua seară
Când am văzut o
actriţă premiată
La Manchester
Interpretând şapte
roluri chinuit
Am plecat mâhnită –
Dar nu m-am lăsat
m-am zbătut să intru
şi la Operă
unde dintr-o maşină
autentică
de gunoi
au ieşit şi au intrat
Nae Girimea cu Didina
şi cu Miţa
Şi cu toţi ai lor
Într-un vârtej şi-o
aiureală
Şi o lipsă de
claritate a glasurilor
Şi o lipsă totală
A vrăjitoriei
artistice
Că stam şi mă
întrebam
Ce poate ca să mai
urmeze
Monşer pe marile
scene
Mai ales că mai
văzusem
De curând
O altă mare dandana
Cu găini şi cocoşi
vii pe scena de la
Bulandra
Şi cu găleţi de apă
puse la-ndemână
Să cadă la moment
Mă-nţeledgi –
Ei nu
Că n-am văzut tot
A vernit Turandot-ul
sibian
La Naţional
Şi am plecat după
miezul nopţii
Cu capul uruind
Ca după un răzbel
Şi total nedumerită
Pentru că acelaşi
mare regizor
Ucrainean
Făcuse cu Otelo
Şi cu Idiotul
Minuni de pus la geam
Am mai păţit-o şi
alt, dat
m-am dus întins
la Pescăruşul lui A.
Şerban
convinsă că va fi
uluitor
precum fusese
Trilogia
văzută cândva
de mai multe ori
pentru a mă pătrunde
de noutatea
montărilor moderne
ei aş
nu-ţi faci idee
Bibicule
ce scrâşneală
afurisită
şi ce zbatere de
braţe
şi ce roată de circ
la Nina Zarecinaia
făcută de însăşi
mama lui Mel Gibson
tam-nisam
dar nu
că nu văzusem tot
balamucul
Faust-ul lui
Purcărete
Aplaudat ca nişte
maimuţoi
De alde Gigi Becali
Şi Eba la un loc
Din Parlamentul
neruşinării
De la Bruxelles
De toată subţirimea
occidentală
Căci ei sireacii
Nici n-au citit
Nici n-au văzut
Vreun Faust serios
Atâta vânzoleală
Cu iz modern şi cam
vulgar
Dar mai ales răcnete
sexuale
Scoase la moment
Mă-nţeledgi
Au zis că nu se poate
Altă montare mai
grozavă
Taci soro
Căci n-aţi văzut încă
Istoria dansului şi-a
modei
În trei ore bătute
fix
La deschiderea marii
Săli de la TNB
După cei patru ani de
Păpat bani
Şi unde taman
acustica e-n piuneze
Nu se-nţelege neam
Nici cu microfoane
Dar nici n-ai motiv
Să te-ntristezi
Acum actorii
dănţuiesc
Se strâmbă
Şi din când în când
urlă
n-au nevoie de cine
ştie ce voci
clare adânci curate
maestrul Dan Puric
cel cu omul frumos
şi poporul minunat
luminat aproape sfânt
în tandem cu tanti
Levintza
cea care şi-a mai
tras şi altădată
un venit frumuşel
de-a făcut o expo
persoanlă
ăhă…la Prais frate
căci deh
un Richard al II-lea
se vede rar
în baie de costume
ei bine aiştea doi
au întrecut
festivalul anual
Cântarea Rrromâniei
din vremea lui Ceaşcă
împărat
ne-ntorserăm
de unde pornirăm
un pic mai vârtos şi
mult mai ţâvnos
da nene
să ştim şi noi cu
cine votăm
să ştim şi noi
încotro ne îndreptăm
căci scena fuse mereu
oglind celor
petrecute de belferi
şi suferinţe de
sireacul bobor
păi, nu!?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu