MNILECTURĂ - OSTENEALA TEMELIEI + ISPRAVA TRUPULUI

OSTENEALA TEMELIEI - Sfantul Teofan Zavoratul

         Nu este mare osteneala de a pune temelie, ci este greu a desavârsi zidirea, si cu cât se înalta mai mult aceasta, cu atât îi vine mai greu celui care cladeste.

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 148

ISPRAVA TRUPULUI - Sfantul Ioan din Kronstadt

               Nefireasca dominatie a carnii asupra spiritului se explica printre altele si prin aceea ca spiritul pare a fi „îngropat” în carne, legat de aceasta. Aceasta iese în evidenta îndeosebi în raport cu slujirea lui Dumnezeu. Omul pare a se apropia de Dumnezeu mai mult cu gura, cu trupul, fals, nu I se închina în duh si-n adevar. Într-adevar, traim adesea ca si cum n-ar exista în noi spirit, suprema treapta a desfrânarii vadindu-se în om atunci când spiritul este sufocat cu totul si când omul ramâne doar trup si nimic altceva. „Nu va ramâne Duhul Meu pururea în oamenii acestia pentru ca sunt numai trup” (Facerea 6, 3). Priviti cu atentie în ce chip Îl cinstesc oamenii pe Dumnezeu: veti constata ca trupul încearca sa o ia înaintea spiritului. La sfinti se vede ca spiritul precumpanest e asupra trupului, fiindca acestia traiesc cu spiritul, nu vad în lume nimic altceva decât spirit, întelepciunea, atotputernicia si bunatatea lui Dumnezeu vadindu-se în toate. În orice fenomen, în orice lucru vad pecetea spiritului. La oameni exista o preponderenta considerabila a trupului asupra spirtului si ea apare în faptul ca ei recunosc doar cele ce pot fi percepute prin simturi, nu vad – cum se spune – mai departe de lungul nasului; omul simturilor, omul trupesc, vede lumea aproape ca si fiintele necuvântatoare, irationale; îl lasa rece întelepciunea, puterea pururea fiitoare, bunatatea Creatorului. Citeste Cartea Sfânta si vede în ea numai buchea. Când se roaga, mintea îi zburda, trecând mecanic peste cuvintele rugaciunii, nu le patrunde sensul, ignora arta rugaciunii în duh si adevar. Trupul predomina si sistemul de învatamânt (Nicaieri nu se învata &i circ;n scoala ceea ce reprezinta lucrul de capetenie al practicii crestine: cum sa ne rugam; se învata oare undeva cum sa-L vedem pe Dumnezeu?) Trupul va continua sa domine lumea pâna la sfârsitul veacului, astfel încât „Domnul când va veni – sa judece lumea – va gasi oare credinta pe pamânt?” (Luca 18, 8), ca si la oamenii lumii celei dintâi (necredinta este isprava trupului).

 Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 38-39

VINDECAREA - Sfantul Ioan din Kronstadt

 Deoarece Dumnezeu este viata, iar bolile si suferintele sunt abatere de la viata, ne este de ajuns sa sorbim o singura data din Izvorul vietii celei dintru început, sa ne „atingem” de El, ca sa ne vindecam, fiindca Mântuitorul, Care este tuturor viata, a vindecat si vindeca prin simpla atingere. Acelasi lucru se poate spune si despre „vindecarea” unor „obiecte” contaminate. Un singur gest, o singura porunca, un cuvânt al Atotfacatorului si Atotziditorului si ele îsi pot redobândi „sanatatea”: aerul, apa, vegetatia, animalele.

 Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 134

PROGRES ADEVARAT - Sfantul Ioan din Kronstadt

 Fratilor! Pregatiti-va sa va uniti cu Dumnezeu, lasati deoparte toate zadarniciile pamântesti. Staruiti asupra lucrului celui mai important: curatirea si desavârsirea de sine. Iubiti progresul întru credinta si fapte bune, nu progresul veacului acestuia. Înca de aici, de pe pamânt, ne pregatim sa-L vedem pe Marele Artist, pe Cel ce a creat toata faptura vazuta si nevazuta, Frumusetea absoluta, pe care acolo o vom descoperi si o vom contempla în eternitate.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 470

Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU BARDA