Ferghete - ÎN PERSPECTIVA VIEȚII

ÎN PERSPECTIVA VIEȚII

LUI Anton-Vasile Iaşi

Motto: "Doar actorii se schimbă, dar decorul rămâne: "Patrie Limba Română cu îndemână şi peste mână (Luminița Liliana)

~*~

Un albastru, vis frumos, fără modru,

Deşi se dă cu capul de pereți cu realități,

Ca să mai avem pe Eminescu celebru şi cu celeste frumuseți,

C-avem stimuli să râdem din nou ca să fim sublimi şi nobili: utili şi durabili

Prin ce-i important simfonic filozofic savant plin de atitudine Eminescu,

Care a visat aur cenuşiu strecurat, luminat şi curat, copleşit,

Ca-n viață să fii cel mai iubit în te iubesc de nu te vezi om

La timpul potrivit şi la locul potrivit, om potrivit sfințit ca om,

În perspectiva vieții pe Arcă cu lacul cu stuf şi nuferi

Îmbrățişând o veronică evă cu ispravă,

Că rănit de dragoste suferi de slavă

Ajuns la fundul sacului şi nu-i mai pur şi simplu,

Viața de o ființă pe drum tot înainte,

Că nu sunt de ieri  şi azi spirit novator,

Ca Eminescu cu pasiune şi înțelepciune rugăciune,

Pâine trasă în mâine liturghie de pace-n spice

Pe drum de realitate către viitor cu viteza melcului,

Cu răzbunarea clasic şi pragmatic: arma prostului

Pentru a exista şi persita pe drumul Iancului,

Conştiința şi țelul, ştiința unui drept de a fi năstruşnic şi destoinic dialectic,

Ca apa fluviului în veşnică permanentă primenire

Dând celorlalți din propria fericire, drept de fapt să lupt cu dragoste şi dor,

Preț de evadare în poezie la curți de dragoste şi dor de o viață întreagă

Dorindu-ți ca Eminescu: România dragă: profundă şi mare

Cu ai săi oameni şi ale sale legitime hotare între hotare,

Că nu eşti iepurele care se sperie de propria-i umbră,

Deşi evadezi prin iubire în dreptul de înviere

ieşind cu voință şi bună-cuvință, din viața sumbră

Pentru a exista şi a persista cu excelența națională morală,

Că fără morală nu există Dumnezeu, deşi l-ai visat să te conducă, călăuzească, mereu,

Că unde Dumnezeu e în perspectiva vieții, iubire e,

Elexirul tinereții e, că tu te faci luntre şi punte

Într-un singur dor la marginea mării de mesia iubirii frenetice a supleții,

Rezolvarea omeneştilor ecuații pentru întregi, viitoare, generații

Trăitoare sub constelații din Carpați şi mioritice spații,

Că unde-i inima şi mintea România

Cu verde crud, lacustră, Bacovia

Cu arcuşul de viață bună pe strună de străveche vioară

În veşnicia cu aură de primăvară:

România profundă întregită, dreaptă, sfântă şi mare

Zidită Zamolix, felix, geto-daco-română, măiastră,

Între ale noastre verde-albastre hotare.

~*~

Pavel Rătundeanu-Ferghete