PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - STRĂBĂTÂND VEACURI PESTE VEACURI

 

CA LIMBA CEA ROMÂNĂ

STRĂBĂTÂND VEACURI PESTE VEACURI,

CU ÎNDEMÂNĂ

 

~*~

 

Tu, capeți experență și știi să gândești ca un om experimentat și inteligent.

N-ai dat nimic peste cap,

că ai un ideal, un scop nobil și util, impecabil și durabil, în timp și peste timp,

în acest Olimp cu spațiu pentru fiecare națiune cu înțelepciune,

răbdare și dragoste,

în stăruință bărbată și, cu pasiune, cum mai rar divină,

în har, că cel harnic e sfințit, în har

și e bun praznic, om pragmatic, cu dialectic, cu duh și,

cu văzduh ca Aurel Vlaicu peste Carpați, înjugând carpații munții,

cu toba plină de gânduri bine gândite,

prin școala vieți în tine sădite și acuma semănate ca să răsară

ca grâul din arătura de toamnă/primăvară,

iară și iară ca eterna iarbă a limbii române care

a noastră pentru veci, în vecii a noastră rămâne ca pace și pâine-n mâine,

cu ștință și conștiință

ca limba cea română, pentru români cu îndemână.

în piept de fapt ca frați, în fapt,

cutezător, cum o faci și, tu ca scriitor de viitor,

cu viitor bucurându-te ca un copil.

Scriind noi nu suntem la limita legii și vieții,

ci doar a tinereții.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE