FERGHETE - CU ÎNCĂRCĂTURĂ DEOSEBITĂ ȘI DISTINCTĂ, CRISTIC PILDUIESC,..

 

CU ÎNCĂRCĂTURĂ DEOSEBITĂ ȘI DISTINCTĂ, CRISTIC PILDUIESC, CĂ NU STRIG, ÎN PUSTIE, CA ÎNAINTE MERGĂTORUL

 

 

~*~

 

Nu ies, in oraș des, dar, în satul românesc, mai ales,

firesc și pitoresc, bisericesc, pitoresc, frate Ben Men-Phonex (e real, național, în zicere fagure-fericire ca-n Testament, inteligent citire proverbială :

lapte și miere, conform și tradițional artist, cităm, din istorie, cu omenie, de Românie pașoptistă, otimistă și artistă, în artă,

cu altrism, optimist, în tindere și extindere, de fericire, pest veac vecuiesc, că prin patriotism mă leciesc, tămăduiesc, cu astfel de odă, baladă și legendă rurală, pe vericală, în înălțimi și profunzimi al sfintei treimi, în artificii de culori și lumini ale

comunistelor rosturi și valori, pașoptiste adeverite de istorie și realitate ca sănătate că-i mai bună ca toate, e seninătate, că mă și tămăduiesc, dacă-România te iubesc continui și, cu,

în pasență și conștiință cu ștință,

în cauză de cunoștință, trăiesc omenesc românesc fără să-mi trăiesc credința, cu speranța

că la sat, în rustic, dar pragmatic trăiesc, trudesc, fără să și obosesc,

că nu pustnic,

predicând și pilduind hristic, nu-pustnic să mă sălbăticesc, că,

Felix Zamolxis-Felix fix-pix verde-albastru: Mihai Eminescu

bonus Nichita Stănescu

cu încărcătură deosebită ca filozoful Lucian Blaga

modern, însă

și el etern pilduiesc, provăduiesc !

Am avut suficient de multe de isprăvit, pe la doctorii specialiști.

În orice lucru bun, e înmănuncheat binele,

calculul, adică chibzuiala, echilibru și calibratul, o socoteală,

în biochimia veții, un ce de România, mai egal cu omenia dacă și tu,

îți dai silința,

că dragostea cu sila nu se face ca să nu te defăimezi hâd,

cu vorba de șagă, că ai violat, bre !.

Azi am venit la Cluj, seara am ajuns acasă, pe capul lui Marius/Mistrețu,

Celemen și la Dorina, Victorița (Victoria) Pepelea din Mileti, Dorohoi.

Strănepoții mei

și pruncii lui Marius, Celemen-Mistrețu,

nepoții lui Vica,

copiii isteți și ștrumani la învățătură,

după spusa lui ilici Vladimir Ilici Lenin care ne era clar că ne-a lăsat

învățătura lui Iisus Cristos:

Învață, învață și învață, sfântă expresie,

că cine are carte, are parte era și povața lui Nicolae Ceaușescu conducătorul iubit

 ca cel al cubanezilor

și

Tzauo Mao Uțze Dun,

tata înțelepților chinezi, asiatici, cu mult popor și,

deși pe metru pătrat, cum veni vorba,

lecția la Geografie.

*

Vorba era că vă vorbesc,

cu totul și cu totul

de cuminții lui Marius Celemen,

dar cu multele paranteze,

mai debitez și despre povești, că, îi seamăn pe nepoți

cu niște ulicarți,

cu fetele lui George Ferghete emigrant, în Statele Unite ale Americii,

că și pruncii lui Marius

ca șurheticele lui George plecatul,

în America, ieșeau reieșea din scrisorile care ii le trimetea lui frate-su Ferghete Viorel, în țară,

în satul natal și a lui,

Sâmpetru-Almașului, Hida, raionul Jibou, regiunea Cluj,

 

că în America aceste istețe, cu colegii de fete, vagabobondau nopțile,

ca să se distreze și așa făceau și Emanuel și Toma (se plângea și tată-su:

-"Vin noaptea târziu acasă)

Da, cine nu-i ia la bani mărunți, la rost?

Mistrețu,

cine altul, că el nu-i sfădește, ceartă,

nu le scoate ochii și atunci la ce istrucție, educație, să te mai aștepți, fiule,

în școala vieții României educate,

că totdeuna de bine de rău tot a fost cumva: copiii răi și babe forforoase,

cu dureri, în șale și copiii cuminți,

cumințeniile pământul, dar cumva tot o fost ?

Cine crezi, că se lasă beteag, la amărâta/păpădita/cufurita de moarte ?

Suntem noi cârpăciți peteciți,

dar, tu, crezi, că vrem să dăm ortul popii ?

Oricum e o mândrețe și o noblețe, cu Mere pădurețe, în frumosul și eleganța românească,

omenească, lumească, cu pace, în har, cu omul prin timp pășind prin propriul Olimp.

Tu, acolo ai, tu, un slogan, netrăind năzdrăvan paradoxal, în van.

Vica-i cu Merele ei pădurețe-n poală și cu Pavel pe poală.

Un suflet superb Vica și familia, sânge și suflet de poet din sufletul și sângele bravului popor român, a limbii romàne-liturgie de pace, în spice creștine,

străine, românii fiind curat și luminat europeni destinați spațiului șenghen.

Vica nu m-a lăsat niciodată neconsolat.

Dumnezeu să vă dea sănătate !

Văd, că nu te jeneză

cum arăt mai șic și pe șleau,

cu tupeu.

Să nu ne pierdem din cursul istoriei,

că trecutul ni glorios,

române drag.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE