duminică, 7 ianuarie 2024

cătălin afrăsinei - omul de zăpadă

 



omul de zăpadă

 

 

~*~

 

la cumpăna dintre ani

am vrut să scriu

un poem cubist

o artă poetică

de agățat

de cerurile protozoarelor

care îi mai reprezentau

pe oamenii-mască

eram cu enkidu & începuserăm inventarul

eu am iubit o fată albastră cu ochi mov și cizme vișinii

el a iubit o fată mov cu ochi vișinii

nu-i ieșea la inventar

epitetul cuantic

& nici mie

am tras aer tare în piept ca și cum ai scuipa sâmburii

am vrut să fiu foarte exact și am numit poemul-dodecaedru

orașul se învârtea-njuru-ne dintr-o mulțime imperfectă

NU POȚI CONDUCE O HOARDĂ PERFECT

îți dau să conduci hoarda de aur

și eu până pe nisipuri care trec de picioroange

prin nisipul alb-roz înspre dimineață

am început să ne facem calcule exacte

scriam primul poem transmodern din balcani

ridicat în piața orașului din oceane de spermă

apoi am început inventarul

am iubit

o femeie franceză cu pălărie

o femeie care știa limba franceză numai în pădure

o avocată o judecătoare purtătoarea de cuvânt a nubilelor

apoi întinsele pământuri ale celor care n-au vrut să le cultive

șuie-paparude

în așteptarea cărui an

dansa

cumplitele adevăruri ale lui enkidu

termina specia pentru patru-cinci zile

prea puțin ne-au ieșit la inventar

musulmani budiști hinduși

ăia cu zvastica

ce ne facem

cum ce ne facem

construiește dodecaedrul în piața civică

pe fiecare parte

un poem

pe fiecare altă parte

o femeie îndrăgostită

pe fiecare parte perfectă

însăși perfecțiunea frunzei de platan a eucaliptului

la ora la care ne dezvoltăm ideile cumplitele adevăruri

australopitecii

ies din muzee de zăpadă

doar știi

de când omul-de- zăpadă nu ne-a mai binecuvântat meleagurile de noroi

de moroi

de zombi

cum s-a exprimat obama despre noi

voi sunteți zombii lumii

fratele meu mai mare

singurulul oțărât de pe drumuri

de zombii lumii

niciun președinte niciun ,,telect” n-a luat atitudine

să fim recunoscuți am plătit o șpagă grasă

președintele țării

zâmbește

la întrebarea în care chaplin

a spus adio

americii

atât de fericiți românii

în haine zombi

vorbesc pe sub măști

desigur –

ALB & PUR

zombii sunt infinit mai buni decât ceaușeștii

un pahar de șampanie ieftină

cea mai bună elevă de la mate-info cu gluga peste ochii de zombi adevărați

am vrut să ne aruncăm telefoanele de la etajul patru

al patriei

cia-ul a început mărșăluirea pe întregul pâmânt

concepția politică din acest poem a devenit viziune estetică

apoi românii și-au dat seama de cumplitele adevăruri

despre și lume și viață

apoi am citit un tratat de schizofrenie cu salman rushdie despre joe biden

am subliniat unele pasaje cu verde-opal-albăstriu

ne-am adăpostit sub un brad de crăciun

nimeni nu ne-a adus cadouri

apoi

eu și murakami am plecat la urat

 

~*~

cătălin afrăsinei













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu