seminarul
despre milă
~*~
de
când nietzsche mi-a spus
mila
e sentimentul omului nobil
ce
nu caută pe nimeni să umilească
am
urcat în nouri negri cu toma nour
și
peste semeni fără virtutea anonimatului
s-a
aprins prăpădul ca iasca mușcată
de
vipera cu corn de pe coliba avei acachie
dintre
degete răsfirate
dându-le
fârâmiturile ospățului
zilei
de mâine
desșurubat
de realul șuierător
ca
limba despicată dintre păcat și iertare
dintre
binefacere și rea-voință
amestec
profan și divin de miere cu fiere
atins
de gura lacomă a celor mai orgolioși decât vuietul mării
înainte
de a se retrage și de a răbufni
cu
forța de tsunami
ce
avea să-i șteargă de pe fața pământului
pe
cei mai buni amici ai mei
care
n-au mai găsit mirobolanul din copilărie
să
se agațe și s-ajungă la seminarul despre milă
împreună
cu un milion de participanți
doi
bărbați ce păreau a fi muncit din greu
într-o
țară îndepărtată
îmbrăcați
în costume negre
pierre
cardin ușor anacronice
după
ce m-au ascultat cu desăvârșită atenție
și
fără să mă întrerupă
mi-au
pus sub catedră o geantă neagră
și
foarte elegantă cu un milion de dolari
la
plecare am vrut să-mpart fiecărui participant
la
seminarul despre milă
din
opera lui nietszche
câte
un dolar
din
politețe fiecare cursant
m-a
refuzat grăbindu-se să plece
nu
se știe unde
am
văzut cum dealul din fața mea
se
mută în vis
și
visul în mirobolanul din copilărie
în
care nu poți să te cațări
decât
pentru a ajunge om matur
și
pentru că a început declinul lumii
și
astfel
poți
înțelege mai bine
frica
metafizică a studentului lucian blaga
din
timpul primului război mondial
când
se temea
că
nu va mai avea timp suficient
ca
să scrie pe fața nearsă a lumii
fără
speranța în legitimă apărare a instinctului de conservare
de
a duce lucrurile până la obârșii
fără
să mai simți pulsația lacului de sânge înghețat în vene
fără
să mai știi drumul pe care-ai venit din realitate
în
vis ori invers
precum
furnicile zburătoare cu penele crescute de-a-ndoaselea
fața
nepătrunsă a spiritului arată nordul
pregătindu-te
de săritura peste tavanul pictat în sepia
cu
pești piranha a căror mușcătură feroce
ne
face nemuritori și geniali
~*~
cătălin afrăsinei
revenire
la seminarul despre milă (II)
~*~
viața
îmi fusese un permanent remember al primejdiei și al morții
am
vrut să mă reîntorc la seminarul despre milă
întinerit
de odiseu
l-am
regăsit pe profesorul lui nietzsche în caleașcă prusacă
pe
străzi
la
tribunale
plângeri
cutremure
sociale
dări
de seamă
cuvinte
uitate din viețile altora ce-au ajuns până la mine
omul
hamletian și omul faustic într-o clipă de liniște
înjurăturile
birjarului din torino bătându-și calul până să moară
de
când nietzsche a înnebunit vin fiert speculă
voci
sugrumate vieți amputate tăceri vinovate
tribuna
și megafonul care anunță moartea
iluzia
universală a unui concept neștiut
și
viața birjarului care înjură decent
înainte
tot
înainte printre înjurături
nevoia
legitimă de a fi fericit
iubita
palidă
bulgării
de zăpadă din copilăria siberienilor
și
viața spiritului la minus 247 grade
încă
o zi amânată fără pricină
luna
răsare peste chipul tău de fată
profesorul
ritschl nu se știe când
va merge
spre eșafod cu nietzsche de mână
~*~
CATALIN
AFRASINEI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu