cătălin afrăsinei - ultimul meu poem cu octavian paler

 

ultimul meu poem cu octavian paler

 

 

~*~

 

pe vremea aceea discuțiile se purtau în amvonul tristeții irespirabile

nu era foarte greu să urmezi trei facultăți dintr-o dată

condiția era să nu mori de pildă

la examenul cu g. călinescu de emoție neanunțată

ce-ți putea trece cât ai trece strada dinspre cișmigiu spre 6 martie

dacă poți demonstra și apoi infirma existența lui Dumnezeu

în limitele argumentelor ontologice la care nu se gândise magistrul

zvrrr după o pupăză din tei ce tot îi deranja pe locuitorii socialismului

care nu înțelegeau cum de o pupăză poate să aducă toată protipendada

la cursuri și culmea să mai și bată din palme de să răsune dâmbovița dezghețată

și pe unde nu trecuse tovarășul cu degetul s-o mai îndirepteze

examenul de estetică era din benedetto croce direct în italiană

discuțiile alungindu-se binișor în jurul unui paragraf

și câte o zi sau două ținând realmente de foame

nu ca acum ceaiul tibetan mărul de slăbit sau herbalife-ul oamenilor cu stare

parcă nu-ți vine să crezi nici în ruptul măselelor

că discutarea unui paragraf dintr-un filosof în original îngrășa

cineva care a investit în falimentul fabricilor de cuțite

pe timpul foametei anunțate înainte în timpul și după obsedantul deceniu

se numără printre miliardarii forbes după toate căderile posibile

cosmice sau atât de rafinate încât pot fi detectate

exact cu 30 de milionimi de secundă mai înainte de a se produce

apoi am mai discutat despre ce regretase că nu găsise într-o viață de om

și răspunsul a fost prompt : ,,n-am găsit

deși am fost pe toate continentele și-n toate locurile interzise

cartea secretă a templului lui Solomon

după ce am căutat-o cincizeci de ani m-am lăsat păgubaș

și eram atât de convins că mi se cuvenea

că eu sunt acela care trebuie să povestesc despre această carte!’’

am mai discutat și despre lisa

despre arta cititului în detaliu a celor zece mii de cărți

indicând cu precizie fiecare paragraf mai înțelept

despre epoca de aur când bunicul meu protopop de vaslui

îl primea în casa lui ca pe mihai viteazul la alba iulia

cu o sută de duduițe prin ’67-’70

poclamându-l deputat în marea adunare națională

ehei pe vremea aceea gâscanul dobrin nu încăpea nici în cer nici pre pământ

iar mopsu dumitrache se juca de-a messi în mexic

 

~*~

cătălin afrăsinei