cătălin afrăsinei - primul semn

 

primul semn

elisabetei

 

 

~*~

 

în așteptarea ta viața mea

devenise foarte tragică

prin spitale

cu muribunzi

mă împrietenisem

cu hieronymus bosch

uneori

veneai să mă vezi

răsfoind albumul

cu sucevița -n ie

alb-verzui ca fânul înflorit

nu se mai știa

cine sunt gladiatorii

cine erau spectatorii

din înaltul tribunei

mă priveai tu

i-am lăsat pe spectatori

în arena cu leii iluziilor

și iluziile

au început să gândească

aievea

auzeam martirii din satul meu

cum n-au avut parte

de înmormântare

trupurile

rămânându-le prin războaie

monumentul eroilor

în construcție continuă

numele lor

adunat de pe jos

al cui a fost acesta cine

și pe ce front a luptat

în acea zi primisem

primul semn de viață de la tine

și am început să cred

și tu știai mai bine decât mine

ierusalimul este patria noastră

 

~*~

cătălin afrăsinei