Dumitru Ichim - BRĂDULEȚ, BRĂDUȚ, BRĂDUȚ...

 

BRĂDULEȚ, BRĂDUȚ, BRĂDUȚ...

 

 

 

~*~

 

Mi-a adus bunicu-n dar

vechiul lui abecedar,

cu poze interesante

de pe vremea lui Pazvante,

cu brăduțul de Crăciun,

la copii adus cadou

abia după Anul Nou.

Vreți să știți, de ce? Vă spun.

Pe atunci, cum să vă spui,

și-a pierdut serviciul lui

și l-au angajat în silă

pe postul de Moș Gerilă.

Moș Gerilă fu de-acord

locuind la Polul Nord.

Prăpădit, relelor gazda,

n-avea nici Buick, nici Mazda,

Nici tu Porsche, ci o mașină

rablă, roasă de rugină

ce-o primi în danie.

Nici vorbă de sanie,

Gingle Bells și clopoței.

Vai și-amar de capul ei!

Managerul rău și spân

nu-i plăti nimic de fân,

ciuda-n clocot să ți-o fierbi;

cum să zbori fără de cerbi?

A plecat cu cioarsa lui

fabricată-n Covurlui

spre copii cum este rostul

chiar când începuse postul.

Hâr, hâr, hâr și fum, fum,fum

rabla l-a lăsat în drum,

trecu săptămânile

pân' să-i facă frânele,

și-altele nu vă mai spun

c-a trecut și de Crăciun.

Vai, să-i plângeți toți de milă,

ce să facă Moș Gerilă?

A-nhămat degrabă-un bou,

la mașină, cum se știe,

și-a ajuns de Anul Nou:

Brăduleț, brăduț, brăduț...

o, ce bucurie!

 

~*~

Dumitru Ichim

Kitchener, Ontario