printre stele

F A N T E Z I E

Spre seară , răsărise Luna

abea pe jumătate.

M-am așezat pe Carul Mare,

printre stele,

privindu-le cum dorm

cu ochi deschiși.

În zori, am început să bat în El,

ca-n tobe, într-un ritm alert.

Neproducând un zgomot prea puternic,

n-am reușit să le deștept.

M-am ridicat atuncea în picioare

și-am început să dansez step.

De-ndată, auzindu-mi pașii

ce străbăteau bolta cerească,

Luceafărul a strălucit mai tare,

trezind întreaga galaxie.

Făcând o reverență,

m-a aplaudat. Și încântat,

surprins, plin de emoții,

spre Terra-m lunecat.

Noroc că între timp a apărut

din Lună și-a doua jumătate

care m-a prins în brațe

făcându-mi semn cu ochiul,

a prietenie.

M-a invitat la masă,

la masa îngerească,

cu mii de lumânări aprinse .

Umplut de frenezie,

au început să-mi curgă

lacrimi pe pământ,

din care s-a hrănit ogorul ;

Făcând să încolțească Viitorul.

Primisem acest dar de la Cel Sfânt.

Și mulțumind pentru bucate,

uimit de-atâta bunătate,

când să îmi iau un ultim”rămas bun”,

mi-a dăruit și Dânsa, din trupu-i,

o felie. Ce amintire...

O voi purta cu mine-n

veșnicie.

Vasile Menzel