CUM TE POTI INCARCA POZITIV
În timp ce
mă aflu din nou dincolo de ocean, îmi amintesc cu emoție de comentariile de
după turneul americano-canadian de anul trecut. Spuneți și voi, să nu te
încarce pozitiv?
Felicitari
pentru remarcabila realizare! Suntem mândri că suntem români și avem un astfel
de mesager al creativității sufletului neamului nostru!
Liliana Codleanu
O cãlãtorie
plinã de peripetii, un turneu deosebit, un om frumos, curajos, care mi-a
amintit, pentru a nu știu câta oară, că am avut norocul să mă nasc în România!
Laczcko A. Angela-Doina
Sânteți cel
mai bun si elocvent exemplu de " DA.SE POATE !"
Sunteți
exemplu pentru toți: tineri, dar mai ales pentru cei "mai puțin
tineri", oarecum speriați și dezamăgiți. Dezamăgiți de ei sau poate de
către cei de lângă ei. Măcinați de "inghețuri și dezghețuri", nu mai
au aceeași forță să o ia de la capăt la fel de viguroși.
Dumneavoastră
arătați tuturor că ..ar trebui să o facă. POSIBILUL se află in ei ..sau/și ..
pe aproape.
Continuați
să mergeți zâmbind și cu încredere ...pe minunata cale pe care va aflați acum
.Cu respect si prețuire
Profesor Cornelia Petre (Brașov)
TE FELICIT
DIN TOATĂ INIMA. CHIAR AI DAT O LECȚIE DE CUM SE POATE PREZENTA POEZIA.
EXEMPLUL TĂU POATE FACE ȘCOALĂ. TREBUIE DOAR SĂ AI TALENT ȘI ASTA E O MARE
PROBLEMĂ.
Eugen D.Popin (Germania)
Adrian
Munteanu nu doar îşi scrie poezia, nu doar o recită, ci o trăieşte cu toţi
porii şi această ardere o dă mai departe publicului, ca acesta să plece
încărcat cu picuri de soare.
Poetul
aspiră prezentul şi trecutul prin marile teme ale omenirii, dar şi prin micile
evenimente ale cotidianului, pe care le metamorfozează cu simţămintele sale, cu
cugetul sau cu emoţiile sale.
Iată, pare a
zice artistul, acesta este cordul meu cu palpitaţiile lui, sinapsele,
lacrimile, zâmbetul, tonul vocii, mimica , gesturile şi cuvintele. Cuvintele
care sunt învelişul bine meşteşugit, vehiculul care transporta fluturi care nu
vor să fie înecaţi în fântână.
Cristina Mihai (Ottawa)
O poezie
profundă, care insuflă romantism uneori, deznădejde alteori, iubire de oameni
nemărginită și necondiționată, însăși viața. Adrian Munteanu este un poet cu un
stil surprinzător, care face o alianță magică între poezie și filozofie. Un om
care emană lumina și pe care l-am asemănat cu un vulcan. Da, acesta este
cuvântul care îl definește cel mai bine. Căci nu trebuie să ne lăsăm niciodată
păcăliți de peisajul lin, odihnitor și dulce din jurul unui vulcan; trebuie să
avem mereu în minte că în adâncuri, el fierbe în stare latentă. Un artist cu o
personalitate extrem de interesantă, a cărui carte nu ar trebui să lipsească
din bibliotecile noastre, pentru că e o plăcere să fii trist în maniera
roditoare propusă de acest poet. Poetul nu face decât să-și împlinească, prin
poezie, propriul lui destin, dar o face cu multă perseverență și cu
spontaneitate. Privește lumea printr-o fereastră a lui, doar a lui, și oricât
de mult am vrea să-l răsplătim pentru starea de bine pe care ne-o dă
interpretarea excepțională a sonetului său, este imposibil, fiindcă niciodată
nu o să putem cântări cu precizie arderea interioară care a născut-o.
Violeta Necula
(Montreal)
Era linişte
ca într-o seară târzie pe peronul unei gări. Şi iată că din spatele sălii, cu o
valiză în mână, a trecut printre noi un călător. Acesta era poetul care venise
din Braşovul de departe spre a ne convinge că...”mai întâi a fost cuvântul.”
Noi cunoşteam adevărul acesta Divin, dar ne plăcea să ne convingem din nou.
Noul sosit ne privea în ochi lăsând impresia ca parcă ne-ar cunoaşte de undeva,
nu a salutat măcar, a privit în jur apoi şi-a pus valiza pe un scaun. Liniştea
se adâncea mereu. Omul nostru era blând ca un Hemingwei după o coridă. Şi tăcea
mereu. Ştiam de la marii oratori ai antichităţii că tiradele publice erau
sonore, rostite pe acorduri de vibraţii nemuritoare, înflăcărate şi
convingătoare. Şi mai ştiam că marii rostitori de cuvinte îşi sfârseau marile
tirade cu celebra frază rostită în latină...”sic erat demonstrandum!” Dar n-am
fost dezamăgiţi. Poetul îşi pregătise bine trucul. El ne vorbea prin mimică şi
prin gestică. Poetul devenise actor, iar actorul rostea din poet. Îl aveam în
faţă pe ARTIST. Şi artistul şi-a intrat în rol...Marele sonetist şi-a înlănţuit
sonetele într-un discurs recitat publicului pe care l-a captivat şi l-a făcut
părtaş la fenomenul poetic. Vă reamintesc că oratorii antichităţii foloseau
adesea tonalităţi înalte. Vă amintesc şi că prin secolul nostru nouăsprezece
s-au mai răstit la omenire câţiva nebuni proverbiali ca lenin, stalin,
musolini, hitler, hrusciov, ceauşescu etc...dar lătratul lor nu a convins pe
nimeni de nimic. Adrian Munteanu şi-a rostit poemele-sonete aproape şoptit, dar
cristalul vocii lui mângâia sala cu dolce farniente. Plus gestica...modul acesta
original de a comunica al Artistului.S-a rostit poezie mai gravă şi mai
dulceagă. Glumele nu şi-au găsit locul de-a lungul tiradei de un ceas. Şi tot
atât de firesc a revenit liniştea. În scurtul cuvânt de încheiere poetul ne-a
zis...”acesta sunt eu...” Au urmat autografele, pozele, strângerile de mâini
şi...LA REVEDERE.Volumul cu sonete „FLUTURELE DIN FÂNTÂNĂ” a plecat în casele
multor români.
George Filip (Montreal)
Mult respect
și admirație și din partea noastră pentru domnul Adrian Munteanu! L-am întâlnit
la recitalul de la Consulatul Roman în Toronto, care a fost foarte frumos și
emoționant și a creat în sala o energie speciala!
Simona Chioreanu
Intalnirea
cu Poezia sonetistului Adrian Munteanu ne-a unit pe toti cei prezenti in
aceeasi vibratie si a mai potolit un pic aleanul celor dusi departe, cei care
traiesc acum dincolo de spatiul mioritic aflat intre fatalitate si firesc,
dincolo de orice granita, intr-o altfel de patrie, numita Dor.
Otilia Tunaru (Montreal)
" Un
rost " aveti de muuuuult ! Si nu e unul oarecare ! Veșnic veți dăinui,
prin sonetele si toate scrierile atât de deosebite, de frumoase, în care nu
doar eu mă regăsesc ! Și asta e lucrul cel mai mare ! Exprimați în cuvinte,
ceea ce eu simt, asta mă face fericită ! Vă mulțumesc că existați în viața mea
!
Sandu Magda
Roxana
Bolocan Nu-mi vine să cred că poate fi contemporan cu noi un talent atât de
mare care ne amintește de valorile eterne ale poeziei noastre și nu numai!
Un minunat
om și poet. Un magician cunoscător al
meandrelor sufletului, aducând pacea prin meditare, iubirea prin soare divin,
împăcarea prin penelări asupra gândirii, stăpânirea prezentului prin tăria pe
care o induce, drumul spre viitorul dorit prin mii de fire-versuri- deschise
spre lumină. Acesta este pentru mine și pentru ai mei bardul, poetul sonetist Adrian Munteanu. Suntem
fericiți să îl citim, să îl auzim,
sorbind nu cuvinte, ci trăiri, arderi de scântei din divina sa
inspirație.
La mulți ani
de creație și de împărtășirea ei, Iubite poet! Suntem fericiți să te știm
aproape de trăirile noastre, dându-le aura de speranță și adevăr,
Cu deosebită
prețuire,
Melania Rusu Caragioiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu