miercuri, 15 august 2018

Adrian Munteanu - CUM TE POTI INCARCA POZITIV



CUM TE POTI INCARCA POZITIV

În timp ce mă aflu din nou dincolo de ocean, îmi amintesc cu emoție de comentariile de după turneul americano-canadian de anul trecut. Spuneți și voi, să nu te încarce pozitiv?

Felicitari pentru remarcabila realizare! Suntem mândri că suntem români și avem un astfel de mesager al creativității sufletului neamului nostru!
Liliana Codleanu

O cãlãtorie plinã de peripetii, un turneu deosebit, un om frumos, curajos, care mi-a amintit, pentru a nu știu câta oară, că am avut norocul să mă nasc în România!
Laczcko A. Angela-Doina

Sânteți cel mai bun si elocvent exemplu de " DA.SE POATE !"
Sunteți exemplu pentru toți: tineri, dar mai ales pentru cei "mai puțin tineri", oarecum speriați și dezamăgiți. Dezamăgiți de ei sau poate de către cei de lângă ei. Măcinați de "inghețuri și dezghețuri", nu mai au aceeași forță să o ia de la capăt la fel de viguroși.
Dumneavoastră arătați tuturor că ..ar trebui să o facă. POSIBILUL se află in ei ..sau/și .. pe aproape.
Continuați să mergeți zâmbind și cu încredere ...pe minunata cale pe care va aflați acum .Cu respect si prețuire
Profesor Cornelia Petre (Brașov)

TE FELICIT DIN TOATĂ INIMA. CHIAR AI DAT O LECȚIE DE CUM SE POATE PREZENTA POEZIA. EXEMPLUL TĂU POATE FACE ȘCOALĂ. TREBUIE DOAR SĂ AI TALENT ȘI ASTA E O MARE PROBLEMĂ.
Eugen D.Popin (Germania)

Adrian Munteanu nu doar îşi scrie poezia, nu doar o recită, ci o trăieşte cu toţi porii şi această ardere o dă mai departe publicului, ca acesta să plece încărcat cu picuri de soare.
Poetul aspiră prezentul şi trecutul prin marile teme ale omenirii, dar şi prin micile evenimente ale cotidianului, pe care le metamorfozează cu simţămintele sale, cu cugetul sau cu emoţiile sale.
Iată, pare a zice artistul, acesta este cordul meu cu palpitaţiile lui, sinapsele, lacrimile, zâmbetul, tonul vocii, mimica , gesturile şi cuvintele. Cuvintele care sunt învelişul bine meşteşugit, vehiculul care transporta fluturi care nu vor să fie înecaţi în fântână.
Cristina Mihai (Ottawa)

O poezie profundă, care insuflă romantism uneori, deznădejde alteori, iubire de oameni nemărginită și necondiționată, însăși viața. Adrian Munteanu este un poet cu un stil surprinzător, care face o alianță magică între poezie și filozofie. Un om care emană lumina și pe care l-am asemănat cu un vulcan. Da, acesta este cuvântul care îl definește cel mai bine. Căci nu trebuie să ne lăsăm niciodată păcăliți de peisajul lin, odihnitor și dulce din jurul unui vulcan; trebuie să avem mereu în minte că în adâncuri, el fierbe în stare latentă. Un artist cu o personalitate extrem de interesantă, a cărui carte nu ar trebui să lipsească din bibliotecile noastre, pentru că e o plăcere să fii trist în maniera roditoare propusă de acest poet. Poetul nu face decât să-și împlinească, prin poezie, propriul lui destin, dar o face cu multă perseverență și cu spontaneitate. Privește lumea printr-o fereastră a lui, doar a lui, și oricât de mult am vrea să-l răsplătim pentru starea de bine pe care ne-o dă interpretarea excepțională a sonetului său, este imposibil, fiindcă niciodată nu o să putem cântări cu precizie arderea interioară care a născut-o.
Violeta Necula
(Montreal)

Era linişte ca într-o seară târzie pe peronul unei gări. Şi iată că din spatele sălii, cu o valiză în mână, a trecut printre noi un călător. Acesta era poetul care venise din Braşovul de departe spre a ne convinge că...”mai întâi a fost cuvântul.” Noi cunoşteam adevărul acesta Divin, dar ne plăcea să ne convingem din nou. Noul sosit ne privea în ochi lăsând impresia ca parcă ne-ar cunoaşte de undeva, nu a salutat măcar, a privit în jur apoi şi-a pus valiza pe un scaun. Liniştea se adâncea mereu. Omul nostru era blând ca un Hemingwei după o coridă. Şi tăcea mereu. Ştiam de la marii oratori ai antichităţii că tiradele publice erau sonore, rostite pe acorduri de vibraţii nemuritoare, înflăcărate şi convingătoare. Şi mai ştiam că marii rostitori de cuvinte îşi sfârseau marile tirade cu celebra frază rostită în latină...”sic erat demonstrandum!” Dar n-am fost dezamăgiţi. Poetul îşi pregătise bine trucul. El ne vorbea prin mimică şi prin gestică. Poetul devenise actor, iar actorul rostea din poet. Îl aveam în faţă pe ARTIST. Şi artistul şi-a intrat în rol...Marele sonetist şi-a înlănţuit sonetele într-un discurs recitat publicului pe care l-a captivat şi l-a făcut părtaş la fenomenul poetic. Vă reamintesc că oratorii antichităţii foloseau adesea tonalităţi înalte. Vă amintesc şi că prin secolul nostru nouăsprezece s-au mai răstit la omenire câţiva nebuni proverbiali ca lenin, stalin, musolini, hitler, hrusciov, ceauşescu etc...dar lătratul lor nu a convins pe nimeni de nimic. Adrian Munteanu şi-a rostit poemele-sonete aproape şoptit, dar cristalul vocii lui mângâia sala cu dolce farniente. Plus gestica...modul acesta original de a comunica al Artistului.S-a rostit poezie mai gravă şi mai dulceagă. Glumele nu şi-au găsit locul de-a lungul tiradei de un ceas. Şi tot atât de firesc a revenit liniştea. În scurtul cuvânt de încheiere poetul ne-a zis...”acesta sunt eu...” Au urmat autografele, pozele, strângerile de mâini şi...LA REVEDERE.Volumul cu sonete „FLUTURELE DIN FÂNTÂNĂ” a plecat în casele multor români.
George Filip (Montreal)

Mult respect și admirație și din partea noastră pentru domnul Adrian Munteanu! L-am întâlnit la recitalul de la Consulatul Roman în Toronto, care a fost foarte frumos și emoționant și a creat în sala o energie speciala!
Simona Chioreanu

Intalnirea cu Poezia sonetistului Adrian Munteanu ne-a unit pe toti cei prezenti in aceeasi vibratie si a mai potolit un pic aleanul celor dusi departe, cei care traiesc acum dincolo de spatiul mioritic aflat intre fatalitate si firesc, dincolo de orice granita, intr-o altfel de patrie, numita Dor.
Otilia Tunaru (Montreal)

" Un rost " aveti de muuuuult ! Si nu e unul oarecare ! Veșnic veți dăinui, prin sonetele si toate scrierile atât de deosebite, de frumoase, în care nu doar eu mă regăsesc ! Și asta e lucrul cel mai mare ! Exprimați în cuvinte, ceea ce eu simt, asta mă face fericită ! Vă mulțumesc că existați în viața mea !
Sandu Magda

Roxana Bolocan Nu-mi vine să cred că poate fi contemporan cu noi un talent atât de mare care ne amintește de valorile eterne ale poeziei noastre și nu numai!



Un minunat om și poet. Un magician  cunoscător al meandrelor sufletului, aducând pacea prin meditare, iubirea prin soare divin, împăcarea prin penelări asupra gândirii, stăpânirea prezentului prin tăria pe care o induce, drumul spre viitorul dorit prin mii de fire-versuri- deschise spre lumină. Acesta este pentru mine și pentru ai mei bardul,  poetul sonetist Adrian Munteanu. Suntem fericiți să îl citim, să îl auzim,  sorbind nu cuvinte, ci trăiri, arderi de scântei din divina sa inspirație.
La mulți ani de creație și de împărtășirea ei, Iubite poet! Suntem fericiți să te știm aproape de trăirile noastre, dându-le aura de speranță și adevăr,
Cu deosebită prețuire,

Melania Rusu Caragioiu 











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu