Carmen Tania Grigore - „Cu nostalgii
la vedere”
Ionel Bota
Duminică, 19 August 2018 14:32
Suflul eliberator al
poemului. Un nou volum al Taniei Carmen Grigore
Revelație
sau substitut al unor armonii pierdute, sărbătoare a spiritului sau numai
reverie, poezia pe care o scrie Carmen Tania Grigore promovează mai degrabă
miracolul simplității transpus în paradigmă ontologică, discursul patetic fiind
indus la modul convingător și în rețetarul poemului radiografiind etape și
stări, pentru a defini, în cele din urmă, o creație interesantă. Textele
incluse aici sunt infuzii de opțiuni ale unui eu cerebral, filtrând toate
revărsările afective și evitând capcana edulcorărilor și a versului facil.
Spunem direct, așadar, că ne aflăm în fața unui autor suprinzător de matur în
ceea ce ne propune acum.
Există o
tatonare a fericirii de a spune, de a scrie, precum canoanele unei credințe.
Eul auctorial descifrează lumea după reguli care țin de raportările ființei la
ceea ce am numi bucuria detaliului minor. Doar că nu e minor ci fragmentul
dintr-un spectacol amplu, acela al vieții, al omului, al lumii, secțiunea aceea
specială din partitura inimii și a gândului că poezia, singură, mântuie.
Eul, în
demersul auctorial, așadar, interpretează în regim autentic rolul de inițiat.
Poemele acestei cărți sunt scrise la temperatura unei afectivități mult
echilibrată în exprimarea discursului liric („miroase a toamnă/ scrisul meu/ un
amănunt care/precede / cod galben/ de imaginație/ poeme însemnate/ cantitativ/
vor cuprinde/ multe arii semantice/ și pe alocuri/se pot înregistra/ frecvente
descărcări/ stilistice// prin acumulare/ de sensuri/ se preconizează/ inundații
în vis/ care pot lua/ prin surprindere/ cuvintele"), nostalgia se reface
după fiecare expandare a acoladei motivelor și temelor în câmpul de-minat al
unei romanțe fără sfârșit, temporalul tachinează destinul iar ființa care scrie
se redescoperă și ea, pierdută și regăsită.
Magnetismul
emoțiilor ia captiv senzorialul, visul este cealaltă realitate, spiritul
poemului ține în suspans conotațiile previzibilului. Dincolo de lirismul
eclatant avem și tonusul grav dar nu e melancolia statuilor cât vizitarea (și
revizitarea) unor rezonanțe elective, intuitivul punctului miraculos sugerând,
ca strategie între uneltele eului scriptor, contemplarea frumuseții interioare.
Iată de ce metaforele disjung în spectacolul peisajului interior iar imuabilul
crud ordonează și reașează dispersiile zonelor acestei incontestabile
idealități în registre multiple.
La nivelul
eminenței discursului, până și dozajul, și el echilibrat, de fină ironie,
solidarizează într-un construct al cadențelor și ritmului interior elementele
unei poezii care, nu chiar de puține ori, dă seamă și de un remarcabil
rafinament ideatic. Totul, însă, indică un spirit matur, vibrează nonconformist
sau relaționând fulguranțele temelor pe latura grațios-reflexivă, cu sinele
repliat într-un ludic al interogației libere. Stările sufletești, am zice, sunt
dominatoare dar suflul acestei poezii elaborate este unul eliberator. Iată, de
pildă, dragostea, ea înseamnă inefabilul, visul-dedublare, amăgire-dezamăgire,
împlinire-disperare, un repertoriu al inimii: „azi noapte/ am visat/ cum mă destrămai/
din talie/ eram înfășurată/ într-o poveste/ de dragoste/ asortată decent/
dorințelor tale/ nu s-a întâmplat/ nimic disfuncțional/ doar că/ precum o
mireasă/ cu siluetă de asparagus/ m-am înălțat din somn/ tulburându-ți/ pacea
ochilor" (înălțarea din somn).
Se simte o
voluptate a scrisului și ea răzbate din alura de poeticitate, limpede ca apa
izvorului tămăduitor din poveste ca să ajungă la această viziune ptolemeică a
lumii. Carmen Tania Grigore confirmă încrederea pe care destui comentatori ai
poeziei sale au formulat-o în dese rânduri. Credem că noua-i carte va jalona și
ea traseul unei binemeritate ascensiuni.
http://www.art-emis.ro/cronica/cronica-literara/4996-carmen-tania-grigore-cu-nostalgii-la-vedere.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu