Atât de aproape şi totuşi departe + Barierele

Atât de aproape şi totuşi departe

~*~

Privesc uluită spre tine.
În fiecare noapte

creştem, ne înălţăm,
tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe...

Până la Cer,
dincolo de albastrul cerului,

dincolo de albastrul cerului

străbatem visul.
Din taina urzită în noapte
mă întorc în visul meu risipit.
Intru în inima ta

cu rodiile coapte de lumina soarelui -
simfonii de culori, miresme şi gânduri!

Doar luna, rotunda lună,
se iveşte printre norii răsfiraţi de vânt.
Doar luna, rotunda lună,
ne luminează visul plutitor

pe râul ce ne tulbură elegia peste măsură.
Doar luna, rotunda lună,

ne-ngână şoaptele
prin ramurile bătrânului rodiu înflorit.

Totul e soartă, totu-i suspin, clipă.
Totul e un început nesfârşit.
Totul e căutarea îndelungatului ecou,
tot mai aproape

de tine, de mine, de noi.
Tot ce-a trecut se continuă-n vis.
Atât de aproape şi totuşi departe!
Mă cauţi, te caut
prin adânca privire

oglindită în apa din noi...

La capătul timpului
suntem noi -
departe de zile,
departe de luni,
departe de ani,
pe drumul înspre Lumina Veşnică.

~*~

16 iunie 2011

IRINA LUCIA MIHALCA

Barierele

~*~

Învelit de albastrul cerului,

visul nu are bariere.

Dincolo de albastrul cerului,

visul nu are bariere.

Şi-atunci barierele cine le-a trasat?

Frontiera

a împiedicat dorinţa călătorului.

Obstacolele

au împiedicat dorinţa de a se înălţa.

~*~

16 iunie 2011

IRINA LUCIA MIHALCA