marți, 14 august 2018

DOCTORUL VALERIU LUPU – medical care știe să fie medic





           DOCTORUL VALERIU LUPU – medical care știe să fie medic
                                                           ”Munca medicului nu este nici aparatul,                              
                                                                            nici seringa, ci inima și sufletul lui bune,
                                                                            unde e iubire de om e și iubire de arta medicală”
                                                                                             Iuliu Hațeganu

Istoria profesiei medicale a fost dintotdeauna marcată de relatiile care s-au realizat între medic și pacient. Îndeobște se consideră că medicul este înzestrat cu arta de a vindeca, iar pacientul este beneficiarul acestui act medical în scopul obținerii starii de sănătate pierdute sau amenințată de diverse pericole.
Personalitate de primă mărime a vieții medicale și culturale vasluiene, doctorul Valeriu Lupu a avut și continuă să aibă o vastă paletă de preocupări precum: medic pediatru, publicist fervent, eseist și autor al mai multor cărți de medicină și literatură, apreciate pozitiv atât de publicul larg cât și de specialiști.
Originar din ținuturile botoșănene, vede lumina zilei la 15 august 1945, în satul Dragalina, comuna Cristinești și și-a petrecut copilăria în satul George Enescu (Livenii Dorohoiului), județul Botoșani. Familia sa a simțit în mod dramatic conjunctura politică și socială a acelor ani. Tânărul Valeriu Lupu a fost nevoit să urmeze cursurile Școlii de Arte și Meserii Suceava (1959 – 1962) și să-și câștige existența, muncind într-o fabrică de mobilă și binale (1962 – 1966). Cu toate acestea n-a renunțat la căile aspre ale vieții, convins fiind că acestea duc spre cele mai frumoase destinații. Pornind de aici, nu s-a oprit niciodată din învățat, așa încât, concomitent cu munca în fabrică, a urmat cursurile serale ale Liceului nr. 1 din Rădăuți, obținând bacalaureatul în anul 1966. A simțit pe propria-i piele că drumul spre realizare și fericire presupune trei secrete: hotărâre, efort și timp, de parcă l-ar fi citit pe Dalai Lama.
Între anii 1966 – 1972 a urmat cursurile Institutului de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, unde a beneficiat de îndrumarea unor mari personalități medicale din învățământul universitar ieșean. Între aceștia: academician Ion Hăulică, Jean H. Schneer, Asia Chipail, Marcel Burdea, Alla Vâță, Nicolae Trifan, Dan Moraru, Elena Rusu, Mirel Haimovici, Georgică Scumpu, Gabriel Ionescu, Gheorghe Chipail pe care-i evocă cu căldură oridecâte ori are prilejul. După terminarea facultății, a trecut prin toate gradele de pregătire ale unui medic: intern – clinic la Clinicile de Pediatrie, Boli Infecțioase, Endocrinologie și Neonatologie Iași, medic secundar (1975) la Iași, medic principal de specialitate Pediatrie (1978) și medic primar (1991) în urma concursului susținut la Cluj-Napoca.
Originea socială considerată nesănătoasă, prin prisma doctrinei comuniste a vremii (tatăl aflându-se în Statele Unite ale Americii), va fi cauza pentru care i s-a refuzat accesul în învățământul superior medical ieșean în 1974 la sfârșitul stagiului de internat prin  anularea councursului susținut, urmată, după obiceiul timpului, de  repartizarea din oficiu la un dispensar comunal, întâmplător Dispensarul Medical Todirești-Pașcani. A fost un refuz arbitrar des întâlnit la acea vreme, refuz care avea să deturneze, în mod nejustificat destine, evoluții firești, cariere. După un an de muncă la Todirești-Pașcani, care-i va rămâne în memorie ca cea mai luminoasă perioadă din activitatea sa prin emoția începutului de carieră și noblețea omului simplu de la țară, își va relua evoluția profesională, dar pe linie de rețea.
Și-a aprofundat continuu pregătirea de specialitate prin participări active la cursurile de perfecționare organizate de Ministerul Sănătății, dar mai ales la întrunirile cu caracter științific sub formă de congrese, consfătuiri naționale și interjudețene,  simpozioane și mese rotunde în decursul multor ani pe diferite teme de actualitate (la acea vreme), pe diferite domenii din pediatrie, urgențe în pediatrie și optimizarea diagnosticului și tratamentului malformațiilor congenitale și bolilor genetice. Pe baza acestei pregătiri a coordonat activitatea cabinetului județean de patologie genetică și malformativă.
Un stagiu de pregătire în Marea Britanie, sept. – oct. 1991, Powys, Cardiff, Abergavenny în cadrul programului Observation And Investigation Into Good Practice to Emulate Quality Care Facilyties, a avut drept urmare un studiu intitulat „Propuneri privind reorientarea și restructurarea sistemului medical din România” prezentat public și adresat autorităților sanitare ale statului. Printre alte idei reformatoare propunea și regionalizarea sistemului medical românesc, ca o modalitate de descentralizare și adaptare suplă la nevoile reale ale asistenței medicale și stării de sănătate a populației în funcție de contextul socio-economic și geo-climatic.
Din nefericire totul a rămas la stadiul de propuneri, iar rezultatul se vede astăzi prin sincopele sistemului, bâlbele penibile sub aspectul medicinei preventive (vaccinările și epidemia de rujeolă), orientarea păguboasă către medicina de urgență realizată în mod pompieristic și comercial în dauna problemelor de fond ale medicinei. Doctorul Valeriu Lupu însă, continuă să fie o persoană conștiincioasă și deschisă către noi experiențe. Domnia sa știe că măsura valorii noastre este în cap și în inimă. O scrisoare adresată ministrului sănătății care reamintea autorităților statului chestiuni de bun simț privind managementul actualei epidemii de rujeolă a rămas fără răspuns, pentru că actuala organizare a sistemului medical din România nu permite gestionarea situațiilor de criză din sănătate.
Rezultatul preocupărilor științifice va fi obținerea titlului de doctor în Științe Medicale, în 1994, la Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca,  cu teza: „Caracteristicile clinico-biologice și fiziopatologice ale gastroenterocolitelor acute grave la sugar și copilul mic”, avându-l conducător științific pe profesorul dr. Nicolae Miu (Clinica de Pediatrie II Cluj-Napoca). Teza de doctorat a fost susținută în Aula Universității „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca iar cercetările „evidențiază faptul că profilul electrolitic al deshidratărilor secundare enterocolitelor s-a schimbat în ultimele decenii, în sensul creșterii procentuale a deshidratărilor hipernatremice, iar studiul hiatusului anionic, coroborat cu nivelul bicarbonaților arată că doar o treime din acidozele metabolice necesită administrare de alcaline în etapa a doua a reechilibrării hidroelectrolitice. Tulburările de coagulare, ce apar în acest context, sunt mai degrabă secundare coagulopatiei de producție și nu ca rezultat al coagulării intravasculare diseminate, cum erau considerate manifestările hemoragice până atunci în tratatele de specialitate. Perturbările metabolice sunt cvasiconstante, interesând îndeosebi metabolismul glucidic și lipidic (hiperglicemia de stress și suferința de organ) cel mai bine exprimate la nivelul ficatului, pancreasului, rinichiului și sistemului nervos” constituie o sinteză a concluziilor tezei (Mihai Ciobanu, Nicolae Bârlădeanu și Valeriu Lupu. De la „Spitalul lui Draghici” la Spitalul Județean de Urgență Vaslui 1852 – 2010, Editura PIM, Iași, 2010, p. 128).
În întreaga activitate a doctorului Valeriu Lupu a existat unitatea dintre învățământ, asistență medicală practică și cercetare științifică de specialitate. Funcțiile îndeplinite de-a lungul anilor, la Spitalul Județean de Urgență Vaslui, au scos în evidență faptul că medicul Valeriu Lupu este un bun manager al sistemului de sănătate. În calitate de director, între anii 1990 – 1993, a încercat o reorientare și revigorare a asistenței medicale în staționar și în ambulatoriu, îndeosebi prin creșterea calității actului medical, asigurarea asistenței de urgență și a asistenței materno-infantile. A reușit transformarea a trei compartimente în secții de spital (neurologie, cardiologie și chirurgie pediatrică) și înființarea a două noi secții (oncologie și ortopedie și traumatologie adulți), ceea ce a lărgit paleta asistenței medicale și implicit a nivelului de competență a spitalului.
A condus Secția de Pediatrie a Spitalului Județean timp de 18 ani, depunând eforturi pentru ridicarea nivelului calitativ al asistenței medicale din secție. A creat sectorul de terapie intensivă „copil mare”, a readaptat schemele și protocoalele terapeutice după modelul clinicilor ieșene, a instituit „staff-ul de miercuri” cu prezentări de cazuri și referate, a elaborat, împreună cu colectivul, o serie de lucrări științifice, a organizat Conferința interjudețeană de Pediatrie, din iunie 1995, cu tema „Gastroenterocolitele acute la vârstă mică”, Consfătuirea interjudețeană cu tema „Actualități în patologia materno-infantilă” din 6-8 octombrie 2000 și Simpozionul „Actualități în nutriția sugarului sănătos și bolnav”, din 20 martie 2001 și numeroase alte activități de mai mică anvergură în cadrul filialei locale a Uniunii Societăților de Științe Medicale, structură științifică foarte activă în acele vremuri.
Pentru doctorul Valeriu Lupu, activitatea de cercetare științifică a rămas, încă de pe băncile facultății, o preocupare permanentă. Aceasta s-a concretizat prin numeroase lucrări, studii, referate și comunicări. Este autorul a 114 lucrări publicate și comunicate, între care: 78 lucrări cu caracter științific (76 în calitate de prim autor). A publicat în revistele: Pediatria, Revista de pediatrie, Viața Medicală, Fiziologia, Revista Medico-Chirurgicală, Gastroenterologie Pediatrică, Pagini Medicale Bârlădene, Elanul, Viața noastră, Meridian Cultural Românesc și în ziarele: Viața Medicală, România Liberă, Monitorul de Vaslui etc. Doctorul Valeriu Lupu impresionează și prin publicistica constituită în volume de specialitate: Știința creșterii și dezvoltării copilului (Puericultură), Editura Cutia Pandorei, Vaslui, 1996; Genetică și embriologie, Editura Cutia Pandorei, Vaslui, 1996; Îndreptar de diagnostic și tratament în urgențe la copii, Editura Cutia  Pandorei, Vaslui, 1996 (în colaborare);
De-a lungul anilor doctorul Valeriu Lupu a format un colectiv de medici pediatri cu preocupări în munca științifică și profesională, care s-a constituit într-o adevărată școală de pediatrie la Spitalul Județean de Urgență Vaslui, în spiritul predecesorului său, doctorul Constantin Voinescu și după modelul clinicilor universitare, fapt apreciat de renumiții corifei ai pediatriei românești: profesor dr. Răzvan Prișcu, Luis Țurcanu, Alin Stănescu, Mircea Geormăneanu, Nicolae Miu,  Marcel Burdea, Dan Moraru, Evelina Moraru, Marin Burlea Stela Goția, Alexandru Grigore Dimitriu etc.
A mai deținut următoarele funcții: metodolog județean pediatrie, președinte al secțiunii de specialitate în cadrul Autorității de Sănătate Publică Vaslui, președinte al Uniunii Societăților de Științe Medicale Vaslui și președinte al Colegiului de Disciplină al Medicilor și Farmaciștilor Vaslui. Recunoașterea activității doctorului Valeriu Lupu a fost făcută și prin acordarea de diplome și medalii. A fost ales membru al Societății Române de Genetică Umană în 1998, membru în Comitetul Societății Române de Gastroenterologie Pediatrică în 1996 și a fost inclus în WHO’S WHO – enciclopedia internațională a personalităților, în 2010.
Din 1990 susține și o prodigioasă activitate publicistică, îndeosebi în domeniul eseistic. Reflecții peste timp, Editura PIM, Iași, 2007; De la „Spitalul lui Drăghici” la Spitalul Județean de Urgență Vaslui 1852 – 2010, Editura PIM, Iași, 2010 (în colaborare cu profesorul Mihai Ciobanu și doctorul Nicolae Bârlădeanu); Compendiu de preocupări științifice în pediatrie, (ediție îngrijită, comentată și completată), Editura PIM, Iași, 2011; Paulescu – între știința vieții și metafizica existenței (trei ediții dintre care una în limba engleză), Editura PIM și TipoMoldova  Iași, 2013, 2016; Medicină și societate – eseistică medicală, Editura PIM, Iași, 2014 (în colaborare cu Vasile V. Lupu); Mihai Eminescu – din perspectivă medicală și socială (două ediții), Editura Pim și TipoMoldova, Iași, 2016, sunt titlurile care i-au adus titlul de membru al Societății medicilor Scriitori și Publiciști din România și Societății Europene de profil.
Prin întreaga activitate profesională și științifică doctorul Valeriu Lupu a dovedit că este posesorul unei adevărate mobilități intelectuale, ceea ce i-a permis cuprinderea și aplicarea unor vaste cunoștințe în domeniul pediatriei, ca și abordarea unor probleme de perspectivă biologică și filosofică. Se știe că medicul îndeplinește o activitate demiurgică atunci când readuce la viață un om în suferință. De multe ori activitatea practică a medicului este deopotrivă o formă de rugăciune în care copilul-pacient este, și a fost, privit ca o minune în care suferința nu ar trebui să existe.  Iată de ce doctorul Valeriu Lupu a privit întotdeauna copilul prin prisma valorilor de proximitate: competență, abnegație, empatie și pasiune pentru viața omului, în consecință pentru profesiunea aleasă, toate acestea fiind caracteristice firii domniei sale. L-a avut mereu în minte pe Nae Ionescu care, referindu-se la raporturile dintre știință și credință, spunea: „Gândim la credință și cugetăm la știință”. Mereu a considerat că „A crește un copil sănătos este în egală măsură o știință și o artă, dar și o datorie morală, ce revine deopotrivă familiei, medicului și societății”.
Viața și activitatea doctorului Valeriu Lupu de până acum dovedește în mod elocvent că nicio forță din lume nu-l va putea opri pe cel ce visează, pe cel ce construiește, pe cel ce iubește, pe cel care speră să acceadă la o condiție  mai bună. Domnia sa a știut din tinerețe că trebuie să învețe să facă, că trebuie să știe și mai ales că trebuie să știe să fie medic. A știut, a muncit și a reușit.
Doctorul Valeriu Lupu a știut și știe să trăiască zile pline de bucurie, să viețuiască frumos în case mici, dar cu ferestre larg deschise către o lume foarte mare și să înflorească acolo unde a fost „plantat”. Viața domniei sale și a propriei familii are o eleganță care depășește tot ce am putea gândi noi.
Se spune că pe basarabean îl poți cunoaște după vinul pe care-l produce. Eu zic că pe doctorul Valeriu Lupu îl cunoști după reușita actelor sale împlinite de-a lungul zecilor de ani și care l-au făcut cunoscut printre confrații din profesie, iar pe publicistul cu același nume, după autenticitatea și valoarea articolelor sale, a eseurilor și a cărților publicate.
Aflat în după-amiaza vieții, doctorul Valeriu Lupu continuă să fie un bărbat inteligent, cultivat și cu o înfățișare plăcută. Este un om fascinant, în preajma căruia simți că devii o variantă mai bună a ta.
Felicitări, domnule doctor Valeriu Lupu! Multă sănătate și noi bucurii!


                                               Prof. DUMITRU V. APOSTOLACHE









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu