ANTHROPOLOGY OF AHIMSA
Anthropology of Ahimsa
– izvor pătat – lumini ale înțelepciunii – top conaționali – cine sunteți A M-P
Anthropology of Ahimsa
Dr. George Anca,
Romania
namo arihantaam
namo sidhaanam
namo ayariyanam
namo loye sava sahunam.
From Mahavir to Gandhi
Lord
Mahavira has classified people in three categories: having many desires
(Mahechha), having few desires (Alpechha), having no desires (Ichhajayi). The
economy of nonviolence, along with poverty eradication, applies also Mhavira's
concept of vrati (dedicated) society. He gave three directions regarding
production: not to be manufacturated weapons of violence (ahimsappyane), not to
be assembled weapons (asanjutahikarne), not to be made instruction for sinful
and violent work (apavkammovades). Following anekanta, the philosophy of
Mahavira synthesizes personal fate and initiative.
Somehow the
person becomes an embodiment of
ahimsa. One perhaps would leave his /
her own ahimsa for the original one to drink from the spring started under the
stars of India. On the other part, for example, the world anthropology
congress in Zagreb was followed by war
in former Yugoslavia. With name of the singing black bird, Kosovo seemed as if
renamed by a bloodshed in the threshold of the 3rd millennium.
“As a
thinker and practioner of politics Machiavelli had a profound influence on
European political life. Seeking power through any means was the major
principle of his philosophy.As against this Gandhi preached and practiced
ethical principles of purity of means for attaining his objectives. One can
hardly imagine two completely opposite view points and their paths of life.”
(Govindbhai Raval, Vice Chancellor, in “Foreword”)
Romanian priest and scholar
Constantin Galeriu speaks on Mahatma Gandhi as the only leader of revolutions
who discovered the Saviour, through Sermon on the Mountain preaching to love one's enemies. He proved to his enemies
that he loved them, even dying as a martyr. In his own words: “I think only
evil should be hated not evil-doers even when I could be the victim”; “Not to
admit and to detest your enemies’ mistakes should never rule out compassion,
and even love for them”.
The same spirit was shared in Romania
by the author of The man, his people and the empire, Rajmohan Gandhi. Prof Gandhi replied to a student, who asked
him what is freedom: ‘if the state tells me what to do, I say I will resist.
But if my conscience asks me not to do something, I want to obey it. Then I
find I have inner freedom.’
After attending an addres by Mahatma
Gandhi at Lausane, Lucian Blaga wrote in an article: . “Gandhi gives the strong
impression of a man who is in a constant inner concentration but for whom
concentration is no longer an effort but an organic state. His figure is
accompanied by movements strictly necessary to appear rigid. No nervous or
superfluous gesture. No word too much. Everything is mastered, without being
artificial.”
Over years, within a roundtable
dedicated to Mahatma Gandhi in Bucharest, Dr. Surender Bhutani, resident in
Warsaw, referred to the book "Gandhi, a Sublime Failure" by Surender
S.S. Gill, adding question mark, but
similarly inviting Gandhi's descent from the pedestal. It was speculated in the
context that the Holocaust caused by the separation of India from Pakistan in
1947 could have been avoided. The speaker has been able to familiarize the
audience with both issues, including that current political-social, and
Gandhi's involvement at the scale of the Indian people and mankind
(Gandhianism, noticeably through Martin Luther King, and Barack Obama's
presidential campaign).
True religion
Religion:
the consciousness of being absolutely dependent on God (Friederich
Schleiermacher). Establishing an a priori sacred reality (Rudolf Otto). The
sacred is society itself (Emile Durkheim). The sacred (infinite) is not limited
to the experience of a finite object (Max Scheler).
Lat. Profanus (before / outside the
temple, fanum, temple). Mircea Eliade, Sacred and profane (1. Space and
sacrament of the world 2. Sacred time and myths 3. Sacral nature and cosmic
religion 4. Human existence and sanctity life).
"Satan is an essential part of
the Christian system; Or, if he is an impure being, he is not a profane
being"(EmileDurkheim)
"The important element from a
practical perspective regarding the evolution of a religiosity towards a
religion of the Book - either in the full sense of the word, ie the absolute
dependence on a canon considered sacred or in a weaker sense, according to
which the holy, fixed rules in writing, is the decisive criterion of
orientation, such as those in the Egyptian Book of the Dead - the evolution of
clerical education from the oldest, purely charismatic stage to the literary
band. "(Max Weber).
True religion involves a subjective
relationship with certain metaphysical and extramundic factors. A belief is a
confession of faith intended primarily for the world in general, and so is a
intramundal business, while the meaning and purpose of religion lies in the
individual's relationship with God (Christianity, Judaism, Islam) or the way of
salvation and liberation (Buddhism) . Jung believed that a neurosis in the
second part of his life is rarely healed without the development of a religious
attitude inspired by a spontaneous revelation of the spirit.
The Candian School of Religiology
expressed itself in the Religiologiques magazine, introducing themes such as:
invisible religion, atheism mysticism, postmodern as aesthetic of negation
(Frances Fostier), postmodern, another name of another profane (Pierre Hebert),
from our religion to our religiology (Despair), our religion is a fiction. In
the essay "The Trojan horse of philosophia perennis: Mircea Eliade's Quest
of Spiritual Transformation," Michel Gardaz, from the University of
Ottawa, referring to the most important aspects of Eliades' inheritance to
religious studies, concludes that “The Romanian scholar never reduced the
spiritual history of humankind to a mere socio-cultural construction”, adding:
“I hope that this essay will contribute to a better understanding of Eliade's
philosophical presuppositions”.
Energetic nonviolence and
non-possession
The anthropology of non-violence may
deal with Jain ahimsa, Buddhist karauna, Christian mercy, Gandian nonviolence;
Principles of relativity (anekanta). According to United Nations Conflict
Prevention NHDR Thematic there are three level of conflict prevention: a)
systemic prevention: factors of the global conflict (the unfairness of
globalization, the negative effects of globalization, arms trafficking,
international organized crime); b) structural prevention: weak, falling or
predatory states, group identities, horizontal inequalities, inequity,
insecurity; c) operational prevention: conflict accelerators and detonators
(resource poverty, small arms influx, public health emergencies, military
dismantling, sudden immigration or population deployment, redistribution of
land, severe inflation, contentious choices, etc.
(Master Course: Psycho-sociology of
Deviance, Victimology and Social Assistance / Discipline: Anthropology of
Violence: Coordinator: Prof. Dr. George Anca)
Violence is investigated by
socio-biology, ethology, psychoanalysis, media studies, irenology, philosophy
etc. Even if the successive trends of social anthropology - evolutionism,
functionalism, diffusionism, structuralism, etc. - it does not provide theories
or methods of study of violent practices; at present, violence is central to
theories on the nature of society, from a comparative, intercultural
perspective, to case studies on war, state violence, sexual violence, genocide,
ethnic conflict, etc. Reconsidering subjectivity as intersubjectivity in a
postmodern context addresses themes such as: alterity, transcendence,
responsibility, language, community, politics, divinity, futurism. On a small
scale, anthropology analyzes the causation, experimentation and justification
of violence (in families, villages, suburbs, gangs, combat groups, committees,
counseling groups) on a large scale, the aggression (inborn or not) Species of
mankind as a whole. Thus, violence seems to be the true secret of social life,
more than death or sexuality.
Instead of violence, Origen and
Tertullian recommended martyrdom. Hermeneutical exercises of Origen of
Alexandria faced torture and martyrdom. As “decisive means for politics is
violence” (Max Weber), a post second World War example is given by torture of
political prisoners during Communist regime in Romania oposed by poems prayers,
perhaps in tune with non-resistance,
nonviolence, ahimsa, soul force, and satyagraha.
*
This
presentation belongs to a writer dealing for decennials with Indian and
Romanian spirituality, such us: Gandhian Jainism in Romania, Mihai Eminescu and India; meeting presidents
of India Shanker Dayal Sharma in Romania and Pranab Mukherjje in India; The International Academy Mihai Eminescu
founded in India with Amrita Pritam; A master courses on energetic nonviolence
and non-possesion (anthropology of nonviolence / religion / mediation, Romanian
thinkers on the subject); Gloss on Ahimsa and translation of Introduction to
Jainism.
Mihai Eminescu
(1850-1889) rewrote in Romanian on his own the beginning of the world from a
sparkling point, as in Nasadya Sukta.
Even a violent birth of cosmos has to be challenged After 9th ICPNA, I translated into Romanian
from Mahavir Vaani and a Jaipur Echo, with poems by George Alexe,
Lama Doboon Tulku, Gulab Kothari, S. A. Chaturvedi, Thomas Clough Daffern,
Jeremy Seligson, George Anca.
DOINA BORICEANU
ACOLO, LA IZVOR PĂTAT
spune-mi, izvoraș de munte,
unde-ți fug la vale stropii
când te încingi prin rea câmpie,
când îmi furi cu tine ochii.
stai tăcut sub pete, pete de copaci
și o liniște aparte mă îndeamnă
să te întreb tainic de mă mai placi,
cum stăteam în șoapte adunați sub
vară?
să nu taci când codru-i foc de negru
și se-negură-n furtuni a ploaie,
când durerea mea-ți lasă vaietul
când se duc stele călătoare-n
stingere!
oare vrei să mergi cu mine-n lume,
să ne-amestecăm suflet cu suflet,
vântul doar îți resfiră undele
gândul meu îți fură zâmbet.
și-mi zâmbești din fir de apă,
și mă chemi să uit de grele adormiri,
să las pragurile, cerul va să le
încapă
și să nu mă plâng la porți de
treceri.
dă-mi o undă s-am în limpezire,
dă-mi ce ții din vorbe de izvor,
pune în traista vieții mele
umbre și răcori, de încinsele mă dor.
ia-mă, ia-mă de mână și hai!
să plecăm nebuni prin largul...
lumea să fie fagure de lună, plai
unde stropi de noapte troznesc ca
lemnul.
și un lemn bătrân ar sta în poartă
să mă întrebe de-l țin minte
când plutea în frunze și-mi ținea de
soartă,
când altcineva mă prindea în brațe.
*
Proverbele, lumini ale înțelepciunii!
Deși proverbul se dovedește a fi
parte a sistemului folcloric, de fapt acolo se și identifică prin
gen și origine, eu încerc să-i încarc valoarea, dovedindu-l o
scântee a înțelepciunii și a caracterului nostru omenesc;
asemănându-l cu un strop din
izvor, acel izvor al vieții prin
care, oamnenii, din experiența lor,
îl crează și înnobilează cu duh de
adevăr!
Din graiul și înțelepciunile așezate
într-un proverb, se pot deduce
multe și deosebit de variate
elemente. Bunăoară de timp și spațiu, de
sistem social și ideologic, de mod de
viață și știință, de istorie și
adevăr, de geografie și țară, de
educație și politică, de credință, de
economie, de zgârcenie, sărăcie,
bogăție, ș.a.m.d. Toate acestea le
vedem venind chiar din vremi
străvechi, amintind chiar din
începuturile noastre existențiale în
lunga cale înspre zilele de azi!
Cum este și logic, fiecare generație
își are vremea sa, vorbind
metaforic, fiind inel de legătură al
firului istoric, își adună/crează
proverbele, cimiliturile, snoavele
vremii respective. Dar, desigur
păstrând și cumulând cu sfințenie,
prin folclor, pe cele ale
predecesorilor. Spiritul satiric și
umoristic este esența/sângele unui
proverb, dar știm că în această haină
lingvistică, în această formă de
scutec se află învelită știința
înțelepciunii: un adevăr, o satiră, o dorință,
o renunțare, o supărare, o înviorare,
o atenționare, o îndreptare, într-un cuvânt,
manifestarea ideii de mai bine, de
înlăturare a răului din viața de zi cu
zi!
Proverbele sunt uneori, nu numai scrise, dar și răspândite pe cale
orală prin strigături la petreceri,
la nunți, la hore, la înmormântări!
Am iubit întotdeauna acest gen de
creație literară minimalist/concentrat,
creând și adunându-mi de-a lungul
anilor, publicând apoi prin diferite
reviste, cărți, articole pe diferite
teme, din diferite perioade ale vieții
mele! În cartea mea ”Cuvinte de
minte” apărută în anul 2012, așezasem
în ordine alfabetică(A la Z)
creațiile mele literare pe teme puse în fraze așezate
sub litera A, și așa mai departe spre
Z.
Am acum plăcerea mea de respect
pentru cititorul iubitor de asemenea
scrieri, a reda sub simbolul literei
A, câteva din aceste proverbe/ziceri
din cartea ”Cuvinte de Minte”:
-Acolo unde nu există suflet,
sentiment și lacrimă, nu există artă!
-Adeseori se uită că iubirea este
liantul care aduce unirea omenirii;
aceasta trebuie căutată, dacă vrem să
unim popoarele lumii!
-Adevărul ridică pe umerii săi munții
și-i aruncă în adâncurile prăpăstiilor,
descoperind orice uneltire omenească
oricât ar fi de ascunză. Poate tocmai
pentru aceasta este deseori
disprețuit de oameni!
-Adevărului îi sunt de ajuns
două-trei fraze, minciunii îi trebuiesc volume
întregi. De aceea vorbirea scurtă
pare mai limpede și mai dreaptă decât cea
mult prelungită și răsucită!
-Adevărurile istorice au dovedit cu
prisosință ce înseamnă asimilație și ce
înseamnă infiltrație, ele nu pot fi
confundate!
-A fi bun înseamnă a păstra în tine
ceea ce aveai în copilărie!
-A intra în poezie înseamnă a ieși
afară în universul mare, spre a pândi și
prinde din realitate visele
imaginației proprii, altfel zis, visele pot deveni
realitate atâta vreme cât imaginația
noastră le poate intui!
-Am avut și am întotdeauna grija
mare, să nu mă rătăcesc în propriile mele
gânduri!
-Am auzit fiecare despre copii
cuminți, înteligenți și chiar dotați cu alese haruri,
ajunși la maturitate personalități de
seamă, sau, ratați sociali; dar, niciodată nu
s-a întâmplat să nu fie hotărâtor
sprijinul părinților lor, sau al mediului social!
-Am citit și scrieri despre care doar
inavuabilul m-a oprit a le aminti!
-Albina și musca. Albina: Eu sunt
fericită, fiindcă munca mea este folositoare
pentru fiecare om! Musca: Dacă asta e
adevărat, pentru ce omul nu te ține în
bucătărie ca pe mine? Albina: Viața
mea este prin grădinile înflorite; dar eu am
văzut odată cum omul te-a speriat cu
ceva otrăvicios, pentru ce? Musca: Ah, el nu
a
înțeles bunele mele intenții!
-Am întâlnit și oameni simpli, dar cu
gură de aur, pe aceștia să-i căutăm mai
adesea!
-Am puțini prieteni, dar le-am promis
că n-am să-i trădez niciodată!
-Apa e sângele Naturii, otrăvirea
acesteea omoară asemenea drogului în sângele
omenesc!
-Apa și sângele deopotrivă susțin
viața; în sânge stă sufletul, în apă trupul!
-Arhitecții și constructorii întâi
ridică scheletul unei zidiri, apoi pregătesc
ornamentațiile dorite. La fel și
despre oameni, mai întâi să li se asigure înălțarea
moralei, apoi să li se dea funcții
sociale!
-Artiștii uneori au lacrimi de ceapă/
Urlând de parcă-n haine n-au loc să mai încapă/.
-Ascultă-l pe cel în suferință,
fiindcă nimeni nu-și știe calea propriei sorți!
-Artele care distrug sufletul omenesc
trebuiesc înlăturate, iar înfăptuitorii acestora de
asemenea; astfel viața se va reânoii!
-Artele sunt o expresie fidelă a
culturii și civilizației noastre!
-Ascultă-ți inima din tine, și vei
înțelege că după adevăr tânjește!
-Asigură-te mai întâi de plinătatea
dragostei din inima ta, apoi de plinătatea pungii
cu bani!
-Astăzi tineretul ăsta e prea
obraznic, zic părinții, dar, tot așa s-a zis din generație în
generație! Deci iubiți și luminați
tineretul fiindcă a lui este viitorul!
-A-ți ierta dușmanul, este palma cea
mai usturătoare dată acestuia; dacă mai are bun
simț!
-Au fost și sunt poeții sfinții
credinței și speranței în adevăr, tulburarea lor însă vine
adeseori din proza veșnicului interes
și flămânzeniei oamenilor pentru mai multul
decât e necesar vieții!
-Avem noi românii, multe proverbe de
minte și înțelepciune, iar unul foarte vechi ne
mai spune cum: ”Este mai ușor a
strica decât a construii!”
-Ascultă și sfatul celui bătrân, căci
a străbătut drumul la care tu tinere
acum pornești!
Ioan Miclău-Gepianul
2018
*
TOPUL MODELELOR UMANE ALE
CONATIONALILOR NOSTRI
Conform unui
sondaj realizat de IRES, Gigi Becali este personalitatea cu care vor să semene
cei mai mulți dintre români. La întrebarea "Care este personalitatea
publică din România cu care v-ar plăcea să semănați?", cei mai mulți
dintre români au pronunțat numele finanțatorului FCSB. Pe lângă faptul că
Becali este patronul uneia dintre cele mai iubite echipe de fotbal din România,
omul de afaceri s-a remarcat, de-a lungul timpului, și prin numeroasele acte
caritabile pe care le-a făcut.
Pe locul 2
în acest top se situează Ion Țiriac, considerat unul dintre cei mai bogați
români. Un procent de 2% din români au spus că vor să semene cu Gică Hagi, în
timp ce doar 1% vor să se simtă în pielea Simonei Halep, informează
revistasinteza.ro.
Care este
personalitatea publică din România cu care v-ar plăcea să semănați?
Gigi Becali – 6%
Ion Țiriac – 3%
Andra Măruță – 2%
Monica Tatoiu – 2%
Andreea Marin – 2%
Gheorghe Hagi – 2%
Smiley – 2%
Raed Arafat – 1%
Florin Piersic – 1%
Simona Halep – 1%
Cristian Tudor Popescu – 1%
Andrei Pleșu – 1%
Becali mai
are un motiv de bucurie. Mihai Viteazul, personajul său istoric favorit, cu
care deseori se compara, se află pe locul 2 în preferințele românilor la
categoria "Care credeți că este românul cu care am putea să ne mândrim cel
mai mult din toată istoria noastră?". Simona Halep și Nadia Comăneci apar
și ele în acest top.
Iată topul
Ștefan cel Mare – 10%
Mihai Viteazul – 8%
Vlad Țepeș – 6%
Mihai Eminescu – 5%
Simona Halep – 4%
Nicolae Ceaușescu – 4%
Alexandru Ioan Cuza – 4%
Nadia Comăneci – 3%
Constantin Brâncuși – 3%
Românii au
fost rugați să spună și care este Sfântul pe care îl venerează. Cei mai mulți
au răspuns Arsenie Boca.
https://adevarul.ro/news/societate/cine-stitidumneavoastra-doamna-alina-mungiu-pippidi
Cine sunteţi şi ce ştiţi
dumneavoastră, doamna Alina Mungiu-Pippidi?
Întrebarea din titlu este una cât se
poate de serioasă. Spun asta pentru că ar apărea mulţi care să mă întrebe cum
îl întreba Nae Caţavencu în piesa „O scrisoare pierdută“ pe Ştefan Tipătescu:
„Cum, nu ştii....?“. Bineînţeles că ştiu cine este Alina Mungiu-Pippidi, dar nu
ştiu de unde are acest tupeu să jignească Diaspora.
Aşadar, cum este normal, o să spun eu
cine sunt. Sunt o româncă pe care soarta a determinat-o să trăiască mulţi ani
în Diaspora din cauza incompetenţei guvernelor care s-au perindat din 1989 şi
până acum. Prin 1997-1998, când regimul Constantinescu pe care l-aţi slujit ca
şefă a Departamentului Emisiunilor Informative din TVR (nu ştiu de ce nu puneţi
acest amănunt din biografia dumneavoastră pe site-ul romaniacurata.ro)
low-costul era super-lux pentru românii care nu mai puteau trăi decent în ţara
lor, fiindcă industria, agricultura şi celelalte domenii de activitate erau în
pragul falimentului, ca urmare a „reformei pe pâine“ enunţate şi promovate de către
Victor Ciorbea, Radu Vasile şi alţii, se ştiu ei care. Atunci, când a început
să se nască Diaspora postdecembristă,
românii plecau din ţară riscându-şi viaţa la propriu, trecând frontierele mai
întîi spre state ca fosta Iugoslavie, Turcia care tot ne mai suportau cât de
cât, pentru ca apoi să treacă ilegal, ajutaţi de călăuze, spre ţări mult mai
dezvoltate ca Grecia, Austria sau Germania.
Evident, nu aveaţi de unde să ştiţi
dumneavoastră despre aşa ceva, că doar eraţi tânăr medic în familie de medici,
vă speria, în 1989, doar că vă arunca partidul undeva sau altundeva la un loc
de muncă, nu v-a afectat în anii următori că milioane dintre semenii
dumneavoastră deşi aveau în buzunar diplome de liceu, facultate şi chiar de
doctorat nu mai aveau unde să lucreze. Mai ales inginerii şi cei specializaţi
în sfera industrială, agricolă, a construcţiilor. Acei oameni au pornit la drum
vânzând ce mai aveau pe acasă să lucreze în agricultură, construcţii,
industrie. Dar nu ca ingineri, ci în calitate de muncitori, fără drepturi, pe
bani puţini (dar mai mulţi decît oferea România), trăind departe de familii.
Târziu, după ce au reuşit să obţină
dreptul de reşedinţă au venit acasă, cu autocarele, microbuzele, fiindcă târziu
au apărut cursele low-cost. Dar, repet, de unde să ştiţi dumneavoastră toate
astea? Probabil că nu v-aţi ocupat de astea în doctoratul dumneavoastră în
Psihologie Socială.
Cursele low-cost au apărut pe
aeroporturile comuniste militare dezafectate şi rebotezate „aeroporturi
internaţionale“ abia după ce România a devenit membră a Uniunii Europene, adică
abia după 2007, anul când aţi început dumneavoastră să emiteţi pretenţii de
mare profesoară prin Berlin. Acum v-aş întreba, dacă nu vă place la low-cost,
cine vă opreşte să zburaţi cu business-class? Că doar salariile universitarilor
germani nu sunt la fel de mici ca ale universitarilor români.
Cursele low-cost au apărut la mult
timp după ce românii puteau ieşi din ţară cu minim 500 euro la ei, sumă
necesară pentru o săptămână în afara graniţelor. Evident că mulţi au plecat la
ei cu 500 euro împrumutaţi ca să îi vadă vameşii, apoi de la locul de unde îi
lăsa autocarul sau microbuzul plecau spre necunoscut! Dar repet, cu riscul de a
deveni plictisitoare: De unde să fi ştiut dumneavoastră de asta? Eraţi
directorul unui departament la TVR pe un salariu care pentru mulţi dintre cei
ce plecau din ţară părea uriaş!
Sincer, am văzut că scrieţi
„mass-media aferentă“: „Faptul că manipularea ordinară a acestei mase jalnice,
cert parte din identitatea noastră naţională centenară, dar partea pe care aş
prefera să o uităm, de către nişte operatori ordinari din politică, servicii şi
mass-media aferentă a putut atinge culmile pe care le vedem zilele astea e o
consecinţă a unei realităţi asupra căreia avertizez de mult“. Aţi fost director
într-un departament al televiziunii publice atâţia ani şi nu aţi învăţat, ca
intelectuală ce vă pretindeţi că „mass-media“ reprezintă un plural care se
traduce prin „mijloace de informare în masă“? Noi, cei din Diaspora care nu
citim o carte în low-cost am studiat limbile clasice în liceu, ştim că „medium“
are pluralul „media“! Aşadar ar fi fost corect: „mass-media aferente“!
Şi să vă mai spun ceva, că tot ne
întindem la vorbă: ca să pleci în necunoscut, trebuia să înveţi limba ţării
unde urma să ajungi! Pentru că altfel nu rezistai! Predaţi în Germania, dar am
văzut în biografia dumneavoastră publică că scrieţi în engleză, franceză, dar
ocoliţi limba germană! Ei, bine noi cei din Diaspora, vă asigur că atunci când
am plecat, vorbeam limba ţării unde am ajuns mai bine decât vorbesc azi mulţi
politicieni limba română! Ştiţi dumneavoastră care, fiindcă le luaţi apărarea!
Dar de unde era să ştie un doctor în Psihologie Socială treaba asta?
Ajungem la teza dumneavoastră despre
„0 taxe în România“, adică despre faptul că românii din Diaspora nu plătesc
taxe. Îmi amintesc că România a semnat mai multe tratate privind dubla
impunere, care, evident, s-au actualizat, chiar prin semnarea Tratatului de
Aderare la Uniunea Europeană în 25 aprilie 2005. Dar de unde era să ştiţi
dumneavoastră toate astea?
Ştiţi că românii din Diaspora de care
vă bateţi joc de parcă aţi veni direct din „Craii de curtea veche“, adică 5
milioane de oameni au trimis în 11 ani, de când suntem în Uniunea Europeană,
zeci de miliarde de euro în ţară?
Aşadar,
românii îşi plătesc taxe acolo unde lucrează. Ce ar fi făcut, doamna doctor în
Psihologie Socială, 5 milioane de oameni fără loc de muncă în România? Avea
statul român bani să îi ţină? Migraţia românilor este cea mai ridicată pentru
un stat din Uniunea Europeană. Evident, din cauza guvernului Dragnea - cine mai
ştie ce număr - 3 sau 4, pe care îl lăudaţi în acel regretabil articol. Cu greu
astăzi, în România mai lucrează aproape 5 milioane de români! Asta în
condiţiile în care în 1990 forţa de muncă activă din România număra circa 10
milioane de lucrători! Vă daţi seama că România a pierdut în trei decenii
jumătate din forţa activă? Încotro ne îndreptăm, doamna doctor în Psihologie
Socială? Spre viitor sau spre trecut? Spre progres sau spre regres social?
Doamna doctor în Psihologie Socială,
ştiţi că românii din Diaspora de care vă bateţi joc de parcă aţi veni direct
din „Craii de curtea veche“, adică 5 milioane de oameni au trimis în 11 ani, de
când suntem în Uniunea Europeană, zeci de miliarde de euro în ţară? Nu mai
vorbim de perioada Tranziţiei (1990-2007)!
Hai să fiu
elegantă şi să vă împrospătez memoria, cu un fragment dintr-un articol publicat
de mine pe blogul Adevărul, la 8 martie 2018: „Din păcate, în cei zece ani de
la integrarea României în UE, România nu a atras decât 26,9 miliarde de euro.
În fapt, a atras 40,5 miliarde de euro, dar a contribuit la bugetul comun al
Uniunii Europene cu 13,6 miliarde de euro.
În perioada 2006-2016, românii din
diaspora au adus în ţară 40,449 miliarde de euro, adică aproape cât a atras
statul român de la Uniunea Europeană (fără să punem la socoteală contribuţia
României la bugetul Uniunii Europene). Dacă scădem această contribuţie a
României la bugetul UE, înseamnă că românii din diaspora au trimis cu circa 13
miliarde de euro mai mult decât au reuşit să atragă guvernele României de la
aderare până în prezent (...) Marea parte a acestor sume de bani, trimise de
românii din Diaspora s-a folosit în subzistenţa familiilor rămase acasă, în
achiziţionarea de autoturisme, terenuri, case, repararea de case, educaţia
copiilor rămaşi în grija rudelor, servicii, completarea şi echivalarea
studiilor, vacanţe, concedii, deschiderea de afaceri, IMM-uri, microferme,
înfiinţarea de gospodării de subzistenţă.
Totuşi, o mare parte a afacerilor
deschise au fost sufocate de politicile neperformante ale guvernelor
postdecembriste, la care s-au adăugat puternica criză economică, corupţia
masivă a funcţionarilor publici, autorităţilor fiscale, celor chemate să
autorizeze şi să controleze noile entităţi“.
Ce a făcut România cu banii europeni
atraşi de către guvernele de după 2007? Păi să vedem (Adevărul), doamna Alina
Mungiu Pippidi: „Totuşi din aceşti bani, atraşi de către guvernele
României, o bună parte au fost folosite
în investiţii îndoielnice şi neperformante: parcuri în bălţi, terenuri de
fotbal în pantă, centre multifuncţionale în comune izolate, puncte de informare
turistică în localităţi unde nu existau oportunităţi pentru turism sau nu se
făcea deloc turism, şcoli noi sau modernizate în sate unde nu exista numărul
minim de copii, astfel că şcoala stătea închisă şi copiii făceau naveta cu mijloace
proprii către şcolile rurale de centru aproape părăginite, punându-şi viaţa în
pericol. Au existat cheltuieli supraevaluate în modernizarea de drumuri
comunale, naţionale, care s-au degradat la primele intemperii, construirea unor
porţiuni de autostradă care s-au degradat imediat după inaugurare. S-au făcut
de multe ori cheltuieli în formarea resurselor umane în domenii care nu
prezentau interes pentru piaţa forţei de muncă. Să nu mai vorbim de cheltuirea
defectuoasă a fondurilor pentru modernizarea de spitale, reparaţiile
nerezistând, achiziţionarea de aparatură medicală inutilă, sau dacă era utilă
(a existat practic şi tendinţa supraevaluării voite), în absenţa resursei umane
capabile să o folosească. La acestea se adaugă imixtiunea, de multe ori nefastă
a factorului politic (acordări de fonduri “cu dedicaţie“, trucări de licitaţii,
obstrucţionarea proiectelor “opoziţiei“), legislaţia anevoioasă, cu multe
capcane în materie fiscală, antreprenorială, birocraţia ineficientă în domeniul
atragerii şi folosirii fondurilor europene“.
Doamna Alina Mungiu-Pippidi, l-aţi
auzit pe politicianul Liviu Nicolae Dragnea cerându-şi scuze numai celor din
puşcării! L-aţi auzit că şi-a cerut scuze cumva faţă de bolnavii care mor cu
zile în spitale? Faţă de părinţii care îşi trimit copiii în şcoli nesigure?
Faţă de bătrânii cu pensii mizere după zeci de ani de lucru care aşteaptă să le
trimită copiii plecaţi la muncă în străinătate bani de medicamente şi pentru a
cumpăra lemne în pragul iernii?
Vă deranjează că românii pleacă la ei
cu zacuscă în portbagaj? Eu am prieteni din alte ţări care sunt încântaţi de
zacusca noastră românească! Sunt restaurante în ţări europene care au inclus-o
în meniu ca produs de lux! Dar românilor această zacuscă nu numai că le ţine de
foame, pe o durată mai mare de timp, dar le păstrează amintirea căminului
părintesc pe care au fost nevoiţi să-l părăsească! Doamna Alina Mungiu Pippidi,
aşa, ca de la femeie la femeie, ştiţi să faceţi zacuscă? Sunteţi în stare să o
deosebiţi de bulion, ghiveci sau alte preparate? Să vă spun eu ce mai iau
românii în portbagaj rugaţi de prietenii lor din ţările unde lucrează? Mai iau
carne de porc la găleată, şuncă afumată, sarmale, cozonaci, ţuică, pălincă, vin
după care străinii se dau în vânt! Toate aceste produse, în frunte cu zacusca,
sunt marca identităţii noastre româneşti! Ce intelectual sunteţi dumneavoastră
dacă jigniţi bucătăria românească în plin An Centenar? Americanii numesc
friptura din carne făcută la foc deschis „barbecue“, tocmai de la berbecul
românesc trimis de români în Imperiul Otoman şi pe care otomanii îl exportau în
lumea anglo-saxonă. Plecaţi peste Ocean, britanicii au luat cu ei şi ceea ce ei
numeau „barbecue“! Nu s-a gândit niciun intelectual britanic să-şi jignească
aşa de nefericit conaţionalii plecaţi peste mări şi ţări cum vă bateţi
dumneavoastră joc de zacuscă!
Din păcate, pentru dumneavoastră este
greu să pricepeţi că românii din Diaspora de care vă bateţi joc au văzut
autostrăzi cu patru benzi, trenuri de mare viteză, iahturi de lux, aeroporturi
ultramoderne, au văzut spitale, şcoli europene, politicieni competenţi şi
integri, adică au văzut ceea ce nu prea are România!
Ia să vedeţi
ce spunea miliardarul Ion Ţiriac când pleca în turneele de tenis care l-au
consacrat ca sportiv de mare performanţă! Afirma că pleca din ţară cu „sacul de
conserve“ pentru a economisi diurna şi aşa mizeră care i se dădea atunci unui
sportiv de performanţă.
Hai să analizăm puţin altă referire
jignitoare pe care o faceţi la adresa românilor din Diaspora, de care cu falsă
superioritate vă delimitaţi: „nu adunăm resturile de la masa lor ca să ne
grozăvim în ţară cu maşini la mîna a doua cu numere teribiliste“! Doamna doctor
în Psihologie Socială, realizaţi ce aţi scris? Credeţi că dacă în România
guvernele postdecembriste, al căror urmaş este acesta pe care îl lăudaţi în
articolul dumneavoastră, ar fi creat condiţii decente în România, dacă românii
ar fi putut mânca decent în ţara lor, dacă ar fi câştigat decent la ei acasă
mai plecau din ţară? Dacă ar fi avut bani de maşini noi autohtone câştigaţi în
ţară, şi-ar mai fi cumpărat maşini din afară? Puteţi da un răspuns la toate
aceste lucruri? Şi vă mai spun că în niciun caz românii din Diaspora care
muncesc cinstit nu au adunat, nu adună şi nu vor aduna resturi de la masa
străinilor!
Din păcate, pentru dumneavoastră este
greu să pricepeţi că românii din Diaspora de care vă bateţi joc au văzut
autostrăzi cu patru benzi, trenuri de mare viteză, iahturi de lux, aeroporturi
ultramoderne, au văzut spitale, şcoli europene, politicieni competenţi şi
integri, adică au văzut ceea ce nu prea are România!
Vă permiteţi
să jigniţi ruşii şi turcii, am văzut. Păi aţi văzut că toţi oamenii cu bani
merg la tratamente medicale de ultimă tehnologie în Turcia? Că în Rusia, mai
exact în Siberia, sunt printre cele mai bune spitale care tratează cancerul?
Noi când vom ajunge la aceste lucruri? Mai ieri, Ministrul Transporturilor îşi
asuma în mod ridicol sarcina de a aduce infrastructura feroviară la nivelul
anului 1989! Adică, doamna Alina Mungiu Pippidi, dumneavoastră realizaţi că îi
apăraţi pe unii pentru care idealul a rămas cu aproape trei decenii în urmă?
Aţi văzut infrastructura Turciei? Seamănă Antalya cu Mamaia sau Valea Prahovei?
Seamănă Metroul din Moscova cu Metroul din Bucureşti?
Doamna Alina Mungiu Pippidi, mi se
pare mie sau vreţi să învrăjbiţi românii din Diaspora între ei, venind cu nişte
afirmaţii „pseudo-elitiste“? Majoritatea celor care lucrează azi în Diaspora au
cel puţin liceul, unii chiar două facultăţi şi poate chiar două doctorate!
Alţii, care din cauza condiţiilor grele din România nu şi-au putut continua
studiile, chiar urmează o facultate, un master, un doctorat fie acolo, fie
aici, împărţindu-şi concediul să poată veni la sesiunile de examene, să poată
pleca în stagii de cercetare! Cei care au facultăţi solicită mereu echivalarea
studiilor. Ştiţi că universităţile modifică schemele de personal pentru a
angaja personal specializat pe echivalare de studii? Cozile la ambasadele şi
consulatele ţărilor UE din Bucureşti sunt mari din această cauză! Copiii celor
din Diaspora fac studii universitare în România! Dar, repet, de unde era să
ştiţi dumneavoastră toate astea? Îi daţi înainte cu numărul de citări pe
universităţile de stat, că despre cele private nu am văzut să fi zis ceva!
Credeţi că pe vremea când preda Nicolae Iorga, bunicul soţului dumneavoastră,
ne luam de piept cu Sorbona sau Oxford? Ori, românii care plecau din ţară
ajungeau să studieze acolo, apoi reveneau să aplice, asta dacă erau lăsaţi!
Cert este că diplomele româneşti sunt
recunoscute, acum după aderarea noastră la Uniunea Europeană, indiferent că
posesorii lor sunt români sau chiar străini! Procesul de la Bologna,
implementat după 2005 a contribuit la acest fapt. Da, doamna Alina
Mungiu-Pippidi, probabil din cauza căldurii nu prea ieşiţi din casă! Doar ce
s-au terminat înscrierile în învăţământul superior şi mulţi străini vor începe
să studieze în România de la toamnă! În România, taxele sunt mari pentru
români, dar acceptabile pentru străinii care vin să studieze aici. Cine oare
le-o fi spus străinilor că în România se poate studia? Nu românii plecaţi peste
graniţă la muncă? Românii din Diaspora au luat cu ei România în suflet, nu au
denigrat-o cum faceţi dumneavoastră cu foarte mulţi dintre cetăţenii ei,
nevoiţi să lucreze peste graniţe!
Elevii români de elită sunt curtaţi
de marile universităţi occidentale care le oferă burse, fiindcă acolo taxele
sunt foarte mari! Printre aceşti elevi de elită sunt mulţi care provin din
familiile românilor din Diaspora, pe care dumneavoastră îi jigniţi în acel
articol! Ştiţi că mulţi copii ai celor din Diaspora sunt azi olimpici
internaţionali? Că familiile lor postează pe Facebook mesaje în care îşi arată
mândria că nu au trudit prin „cele străinătăţi“ degeaba? Dar, repet, de unde
era să ştiţi dumneavoastră toate astea?
Pentru majoritatea românilor, sunteţi
un om care aleargă după o glorie pe care nu o merită şi pentru asta aruncă
jigniri peste tot!
Credeţi că acei 5 milioane de români
din Diaspora ar mai munci acolo dacă România le-ar oferi un salariu decent?
Doamna Alina Mungiu Pippidi, vă asigur că oricare dintre badantele din Italia
vă poate da lecţii de psihologie, deşi multe dintre ele au plecat la muncă după
ce trecuseră de pragul a cinci decenii de viaţă, întrucât mai aveau 10-15 ani
până la pensie şi nimeni nu le mai angaja? Aţi putea sta două zile, numai două
zile, că sunteţi medic, să îngrijiţi un bolnav de teribila boală Alzheimer? Dar
să mai citiţi o carte, dar să mai faceţi studii! Ei bine, românii din Diaspora
îngrijesc bătrâni grav bolnavi, iar în puţinul timp liber avut, citesc o carte,
se pregătesc pentru cursuri, examene, fie la şcolile de acolo, fie la şcolile
din ţară.
De asta am
pus întrebarea din titlu. Nu pentru că nu aş fi auzit de dumneavoastră! Pentru
majoritatea românilor, sunteţi un om care aleargă după o glorie pe care nu o
merită şi pentru asta aruncă jigniri peste tot!
Aş vrea să completez întrebarea din
titlu: „Ştiţi ceva din viaţa celor 5 milioane de români din Diaspora?“ cu o
experienţă personală. Timp de mai multe luni, am renunţat la mici cheltuieli,
banale pentru unii, cum ar fi un pahar de cafea sau de ceai fierbinte dimineaţa
(un pahar nu costa mai mult de un euro!), pentru a-mi putea cumpăra diferite
publicaţii şi cărţi româneşti. Vă vine să credeţi că într-o zi, în ţara şi
oraşul unde lucram, am auzit că s-a deschis o librărie românească şi m-am dus
să o caut? Cred că am cheltuit atunci cam 100 de euro, plătind un taxi să mă
ducă la acea adresă, numai pentru a cumpăra o carte scrisă în limba română? Ca
intelectuală, ar trebui să vă întrebaţi dacă de românii din localităţile unde
formează comunităţi importante ale Diasporei au grijă politicienii români pe
care îi lăudaţi atât? Dacă au găsit de cuviinţă să deschidă librării româneşti
sau biblioteci româneşti? Le-a verificat cineva instituţiilor care, oficial, se
ocupă de românii din Diaspora, lista activităţilor din 1989, până azi? Eu, una,
sunt ferm convinsă că nu!
După această
completare, pe care am considerat-o necesară, am să vă răspund tot eu: De unde
să ştiţi toate astea, doamna Alina Mungiu Pippidi? Sau ca să citez o replică
dintr-un film celebru, „Pruncul, petrolul şi ardelenii“ rostită de către
inegalabilul actor Ovidiu Iuliu Moldovan (minutele 19.10-19.13): „Aşa e... de
unde dracu era să fi ştiut?“
http://georgeanca.blogspot.com/2018/08/anthropology-of-ahimsa.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu