21 august 1968 - 50 de ani de istorie
General mr. (r) Conf.
Univ. Dr. Ilie Gorjan
Joi, 23 August 2018 13:54
21
august1968În noaptea de 20/21 august 1968 procesul politic, cunoscut sub numele
de „primăvara de la Praga" a fost întrerupt. Trupe din armatele Uniunii
Sovietice, Poloniei, R.D. Germane, Ungariei şi Bulgariei, toate ţări membre ale
Tratatului de la Warşovia, au pus capăt unui fenomen politic ce reuşise să
impresioneze lumea occidentală civilizată, şi să pună pe gânduri conducerile
statelor socialiste aflate în sfera de influenţă a U.R.S.S. După înăbuşirea
revoltei din Ungaria (1956) de către U.R.S.S., se părea că soarta statelor din
blocul sovietic era pecetluită, nimeni şi nimic nu le mai putea opri din drumul
lor „nestăvilit către zorii luminoşi ai comunismului". Cu toate acestea,
la începutul anului 1968, un stat mic din centrul Europei începe să dea semne
de nesupunere vădită faţă de „marele prieten" de la răsărit, sfidând
„doctrina Brejnev" (a suveranităţii limitate) prin organizarea de proteste
ale sindicatelor, demonstraţii studenţeşti, luări de atitudine din partea
presei, toate având ca obiectiv solicitarea de reforme economice şi sociale,
libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor şi a religiei, dar şi reforme
politice, constând, în principal, în libertatea de acţiune pentru cele patru
partide necomuniste existente în Cehoslovacia, căci despre ea este vorba.
De menţionat
faptul că primul pas, în acest sens, îl făcuse România, care, la începutul
anilor 60, era considerată figura cea mai spectaculoasă din Estul comunist,
deoarece, pe lângă evidenta distanţare ideologică faţă de Moscova, evoluase
către o politică de invidiat, dublată de acorduri comerciale care promiteau
mult.
Pe fondul
înrăutăţirii climatului politic şi social din Cehoslovacia, primul-secretar al
Partidului Comunist Cehoslovac (P.C.C.), Antonin Novotny, este înlocuit cu
Alexander Dubček, primul ocupând în continuare funcţia de preşedinte al
republicii. La scurtă vreme, presiunea reformiştilor din P.C.C. îl obligă pe
Novotny să demisioneze şi din funcţia de preşedinte al ţării, fiind înlocuit cu
Ludvik Svoboda.
În ciuda
faptului că U.R.S.S. şi acoliţii săi, în urma numeroaselor întâlniri
bilaterale, solicitaseră Cehoslovaciei să revină la „modelul unic" de
socialism şi să renunţe la teoria „socialismului cu faţă umană",
conducerea P.C.C. şi-a urmat drumul pe care pornise, determinându-l pe
ministrul de externe al U.R.S.S., Andrei Gromîko, să declare la 6 mai 1968; „se
dezlănţuie contrarevoluţia, în cel mai bun caz este a doua Românie, iar aceasta
înseamnă deja destrămarea completă a Tratatului de la Warşovia"[1].
La 13 august
1968, Leonid Brejnev, conducătorul U.R.S.S., într-o convorbire telefonică
purtată cu Alexander Dubček, face o ultimă încercare de rezolvare a problemei,
cerându-i insistent lui Dubček să ia măsuri ferme pentru revenirea
Cehoslovaciei la starea de normalitate, încheind patetic „dragă Saşa, e ultima
şansă de a salva situaţia"(ibidem, pag.14). Ca urmare a lipsei de reacţie
din partea conducerii Cehoslovaciei, în noaptea de 20/21 august 1968, o
coaliţie de state din blocul comunist (U.R.S.S., Polonia, R.D.G., Ungaria şi
Bulgaria) invadează şi ocupă statul cehoslovac, arestează conducerea acestuia
şi încearcă să impună un nou guvern.
Datorită
reacţiei şi protestelor vehemente ale opiniei publice internaţionale şi ale
poporului cehoslovac, şi nereuşind să numească un guvern marionetă, U.R.S.S.
îşi retrage trupele din Cehoslovacia în cursul nopţii de 11/12 septembrie 1968,
instalând, totuşi, în această ţară „iarna... primăverii de la Praga". Abia
în anul 1989, în urma Revoluţiei de catifea, poporul cehoslovac pune în
practică obiectivele şi năzuinţele formulate în 1968, înscriindu-se în rândul
statelor est-europene dornice de un parcurs democratic în evoluţia lor
politică, economică şi socială.
La
Bucureşti, evenimentele din Cehoslovacia au fost receptate cu profundă
indignare de majoritatea populaţiei, ca şi de către conducerea statului, care
şi-a exprimat „surprinderea şi dezacordul faţă de intervenţia militară în
Cehoslovacia". Un fapt poate mai puţin cunoscut este acela că la începutul
lunii august, Ceauşescu fusese informat de către Direcția de Informații Externe
a securității că trupele Tratatului de la Warşovia vor invada Cehoslovacia şi
sfătuit să anuleze vizita pe care urma să o efectueze acolo. Ceauşescu, nu
numai că n-a renunţat, dar a declarat : „Mă duc să-l previn pe Dubček... Nota
să fie pe două pagini, în limba rusă... O dau personal lui Dubček"[2]. La
revenirea din vizita efectuată în perioada 15-17 august 1968, a spus: „Dubček
nu a luat în serios informaţia... Ăsta nu ştie nimic, dar nici nu
crede!"[3].
În urma
adunării populare spontane desfăşurată în capitală în ziua de 21 august 1968,
în cadrul căreia Ceauşescu a rostit un discurs fulminant, atât el cât şi
România au câştigat respectul lumii întregi, bucurându-se de un generos val de
simpatie, inclusiv din partea statelor capitaliste dezvoltate. Din păcate, doar
după trei ani, Ceauşescu îşi va dezvălui tendinţele autocrate, intolerante şi
capricioase, care, mai târziu, vor deveni dominante, prilejuind evenimentele
din decembrie 1989.
Aranjament grafic - I.M.
-----------------------------------------
[1] Dosarele istoriei, nr. 8/1998,
pag. 8.
[2] Ibidem, pag. 13.
[3] Ibidem.
http://www.art-emis.ro/istorie/5005-21-august-1968-50-de-ani-de-istorie.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu