Călătorind
~*~
Călătoria o măsuram in trăiri si
evenimente,
care in timp devin stări de spirit.
Uneori o comparam cu cea mai frumoasa
carte citita,
locul fiind înfrumusețat si având
chiar chip.
Călătorim cu mintea ori cu pașii,
in cele mai îndepărtate locuri de pe
mapamond.
Revelațiile produse, lucrurile si
oamenii noi,
lăsând in noi amprente si viziuni de
neimaginat.
Vom înțelege altfel lumea si oamenii,
fiindcă ei sunt cei care isi
estetizeaza locul,
vom aprecia mai mult meleagurile
noastre,
cunoscandu- ne mai bine chiar pe noi
înșine.
Vom aprecia ca viața in trecerea ei,
lasa
momente si amintiri memorabile,
vom retrăi clipele, locurile si
amprentele lăsate,
apreciind si privind cu alta viziune
viața.
~*~
POPA GENOVEVA
........
Invitație nocturna.
In orașul golit de zgomote,
NOAPTEA o invita pe surata ZI,
fiind un bun sfeșnic si gazda,
la o meditatie in natura.
Atunci cand,
Doamna LUNA își trimite
lumina feerica, plina de pace,
peste un oraș adormit,
alaturi de o natura
plina de tăceri misterioase.
In aceste momente speciale,
Regina Nopții
isi etalează frumusețea petalelor
si trimite al sau parfum desăvârșit
si fin
îmbiind musafira sa intre intr- o
atmosfera mirifica de noapte,
si sa petreaca impreuna cu LUNA
clipind parca la apariția stelelor,
asemeni licuricilor pamantesti.
Totul se transforma intr-o feerie.
Norii curg pe scena cerului albastru,
Pădurea însăși sta spectator
la grandoarea de pe cer,
Munții îmbrăcați in verde au
încremenit si ei,
Codrii-nalti de brad par a fi
in unison cu munții,
Cursul apei aduce muzica
potrivita cu liniștea,
Chiar si vântul a uitat sa adie
in perfecta tacere.
Galăgioasele pasari se pregătesc
parca
pentru o noua serie de triluri.
Deodata soarele rasare,
vestind un nou început
al zilei,
sau poate pentru multi,
un nou curs al vieții dorit mai lin.
Surata Noapte făcând o plecăciune,
se desparte astfel de surata Zi,
daruindu-i invitația de a mai reveni.
~*~
POPA GENOVEVA
Simfonia culorilor.
~*~
Culorile pe rand s- au adunat
fiecare,
dorind in parte sa-și etaleze
frumusețea,
la un concurs săptămânal, din timp
fixat,
desigur terminat de fiecare data cu
multe premii.
Premiu pentru modul de prezentare,
premiu pentru culoarea dominanta
clipei,
premiu pentru culoarea aflata in voga,
premiu săptămânal al frumusetii
etalate.
Cum fiecare se dorea câștigătoare,
Discuțiile erau tot mai aprinse si
fara final,
Etalările fiecareia erau tot mai
sofisticate,
Argumentele si ele păreau
convingatoare.
Juriul era însuși ROGVAIVUL, apreciat
in arta combinării culorilor,
ați ghicit desigur, CURCUBEUL cu ale
lui apariții atât de minunate,
acesta delibera finalul si argumenta
cu minutiozitate
alegand fiecare culoare potrivita
premiilor finale.
Cum poți sa departajezi prin concurs
culorile,
fiecare plina de frumusețe si la fel
de dominanta,
doar folosind moduri de prezentare
bine gândite,
sau fiind in voga prin toate
revistele de moda.
Juriul chibzuia insa meticulos la
fiecare culoare,
fiindu- i nespus de greu sa anunțe
decizia finala,
mai ales ca fiecare culoare
participanta era apreciata,
in circumstanțe si situatii total
diferite.
Culori ce merg la iarba verde, la un
concert sau la o plimbare,
culori potrivite tristeții, preferate
in timpul verii, sau apreciate la un festin,
culori purtate la diverse varste sau
intalnite la joaca sau intr- un birou,
culorile minunate ale apusului sau
răsăritului de soare.
Vestitul curcubeu a deliberat cu
greu in final.
Nemulțumirile si protestele au
apărut desigur,
fiecare se dorea la concurs sa ajunga
pe podium,
cum de altfel fiecare in parte cred
ca avea dreptate.
Chiar culorile au chibzuit cat de
greu poate fi si pentru juriu,
sa anunțe aceste decizii si premii,
meritate si dorite de fiecare,
si au hotarat, in unanimitate, ca la
viitorul concurs,
sa participe cu echipe de culori,
precum cele din minunatul ROGVAIV.
~*~
POPA GENOVEVA
Inima alerga frenetic.
~*~
Alerga, inima alerga,simțind ca
fericirea ii era aproape.
Pentru ea, acum realiza, ca fericirea
era dragostea desăvârșită
pentru intreaga omenire.
Alerga in spatii cosmice,
in spatii necunoscute.
Alerga intr- o lume supranaturala si
totuși
Care parea prin observare atenta atât
de reala.
Poposi la o răscruce si se intreba
daca,
o viață ii fusese destul
pentru a- si arata iubirea
pentru persoana proprie, dar
si pentru semeni.
Apoi începu a valsa, încet,
in ritm lent si apoi brusc amețitor.
Simtindu- se învăluita de mister
total si feerie.
Pana când in jur plutea
un aer plin de mister, dar si de
panica.
Intr- un târziu s- a oprit din vals
si analizând liniștită trecutul,
Il găsi acceptabil,
stiind ca regretele târzii oricum
apar.
Si hotărî sa revină
la locșorul ei acceptandu- si
linistita soarta.
Desigur un rol de seamă a fost
credința
ca intr- o zi,
Analizând cu grija trecutele
zbateri inutile ale vieții,
Le va găsi normale, momentele
frumoase invingătoare fiind.
Mai stiu ca ritmul si valsul frenetic
treptat normale vor fi,
Dar la fel de daunatoare vietii
pe majestuosul mapamond,
Savand-o doar calatoria
spre o lume noua plina doar de iubire
Starea o va transmite sufletului
cuibărit in ea,
Care își va lua zborul
spre noi zări, necunoscute si
așteptate,
Unde va exista doar iubire,
nu durere,dezamăgire,frustare.
Valsul final frenetic o va conduce
spre inimi așteptând
Pline de speranță revederile atat de
asteptate,
Ale dragilor ajunși
in lumea speranței, fericirii si
dragostei.
*
Inima
alerga frenetic
Alerga,
inima alerga, simțind ca
fericirea
ii era aproape.
Pentru
ea, acum realiza,
ca
fericirea era dragostea desăvârșită
pentru
intreaga omenire.
Alerga in
spatii cosmice,
in spatii
necunoscute.
Alerga
intr- o lume supranaturala si totuși
Care
parea prin observare atenta atât de
reala.
Poposi la
o răscruce si se intreba daca,
o viață
ii fusese destul
pentru a-
si arata iubirea
pentru
persoana proprie, dar
si pentru
semeni.
Apoi
începu a valsa, încet,
in ritm
lent si apoi brusc amețitor.
Simtindu-
se învăluita de mister total si feerie.
Pana când
in jur plutea
un aer
plin de mister, dar si de panica.
Intr- un
târziu s- a oprit din vals
si
analizând liniștită trecutul,
Il găsi
acceptabil,
stiind ca
regretele târzii oricum apar.
Si hotărî
sa revină la locșorul ei
acceptandu-
si linistita soarta.
Desigur
un rol de seamă a fost credința ca intr- o zi,
Analizând
cu grija trecutele
zbateri
inutile ale vieții,
Le va
găsi normale, momentele
frumoase
invingătoare fiind.
Mai stiu
ca ritmul si valsul frenetic treptat
normale vor fi,
Dar la
fel de daunatoare vietii pe majestuosul mapamond,
Savand- o
doar calatoria spre o lume noua plina doar de iubire
Starea o
va transmite sufletului cuibărit in ea,
Care își
va lua zborul spre noi zări, necunoscute si așteptate,
Unde va
exista doar iubire, nu durere,dezamăgire,frustare.
Valsul
final frenetic o va conduce spre inimi așteptând
Pline de
speranță revederile atat de asteptate,
Ale
dragilor ajunși deja in lumea speranței, fericirii si dragostei.
~*~
POPA
GENOVEVA
ERA UN AUGUST ATAT DE
TORID
~*~
Dupa o zi normală de serviciu,
intr- un august' 75 torid,
urcam intr- un tramvai cu doar cativa
călători,
pentru a reveni acasă, desigur la
brat cu tinerețea.
Fericită, deși putin obosita,
însoțită fiind de pruncul ce- l
purtam in mine,
simteam țopăiala si bucuria lui,
In minunatul ascunzis matern.
Cat ii placea acolo, o știam,
nevrand parca sub nici o forma
sa dea ochii cu infinitul mapamond,
alegandu- si o pozitie strategica
perfecta.
Asezat de-a curmezișul, deși sorocul
ii venise,
incapatanandu- se vehement in a se
orienta corect,
simtea cred, ca pacea si iubirea,
acolo sunt mult mai puternic
retrăite.
In tramvai erau in acea zi torida,
doar persoane asezate pe scaune,
care imi ignorau dreptul de a ocupa
un loc.
Am așteptat infinitele minute de mers
sa zboare,
gândind ca in final
poate un suflet ales sa- l faca.
Nici poveste de un loc anume,
ba din contra remarci nepotrivite:
" Cum ca pe vremuri
se nășteau pe camp odraslele".
Dar eu si pruncul eram uniti
si nimic nu ne putea lua fericirea.
Intr- un târziu, iata- ma ajunsa
acasă,
la fel de veselă si fericită.
Un prânz gustos ma astepta
si o plimbare plina de farmec,
ce devenise de mult un obicei.
Dar sorocul a dorit ca plimbarea sa
fie spre spital,
bucurie simtind ca totul va lua
sfarsit,
stiind ca in curand voi tine in brațe
suflețelul,
ce atâtea luni a impartit cu mine
totul la comun.
Tevatura multa a fost cu cezariana,
singura posibila in astfel de
situatii,
ore multe de așteptare la comisia
deliberatoare.
Dar iata ca minunea lumii a apărut
intr- un târziu.
Probleme au existat destule,
In pic fiind chiar la CER ajunsă,
Dar bunul Dumnezeu se pare,
ca mi- a mai dat o șansă,
sa- i pot fi de folos copilei.
O vreme veștile au derutat tăticul,
spunandu- i - se ca are un voinicuț.
Cu timpul a acceptat vestea
ca are o prințesa scumpa,
dăruindu- se apoi cu intreg sufletul
si iubirea.
Nu pot uita usor acele zile,
ani multi au trecut in zbor de
atunci.
Dumnezeu mi- a daruit cu prisosință,
inca 43 de ani,
sa pot trai alaturi de fiica ce mi-a
bucurat mereu anii,
iar mai tarziu si langa printul ei adus
pe lume,
al meu IUBI cum imi place sa il
alint.
Nu stiu daca mai pot adauga inca un
an de viață,
se pare ca si ata pe mosor cândva se
termina,
desigur cand bunul Dumnezeu va decide
asta.
As vrea doar sa multumesc
pentru anii petrecuti împreună.
As dori sa trăiască fiecare semen,
bucuria si fericirea ce mi- a daruit-
o
a mea prințesa si mai tarziu si micul
print.
Si as mai dori ca tristețea sa nu
existe nicicând,
chiar
cand bunul Dumnezeu va voi a ma lua la el.
Cu siguranță de acolo ii voi veghea
îndeaproape,
EI, simtindu- ma ca un înger păzitor,
voi duce rugile lor la ceruri,
ca viata sa le fie mereu frumos
trăita si implinita.
Imi mai rămâne doar un lucru sa sper,
ca cele mici nimicuri, firesc apărute
intre NOI in viață,
sa fie date uitării,
doar momentele frumoase ale vietii,
sa rămână in urma mea când voi pleca.
Si as mai lamuri un lucru care
a lăsat semne de întrebare poate:
Daca nu am fost destul de
drăgăstoasa,
nu a însemnat ca nu i-am iubit
indeajuns.
Așa am fost și eu crescuta,
de a mea mami iubitoare,
fara prea multe îmbrățișări si
drăgălășenii,
dar mereu simțindu- i din plin iubirea.
Când am fost un pic la CER,
după operatia din acea torida zi de
august,
cred ca am simțit o transformare in
mine,
in sensul de a fi sufleteste mai
aproape si de alti semeni.
Poate nu am fost mereu inteleasa,
aceasta dorință de a face bine
semenului,
macar prin gânduri si trairi,
daca altfel poate nu am reușit.
Deci a- mi fi iertate iubirile si
neliniștile,
la necazul semenului de lângă mine,
așa sunt eu sau cred ca m- am
transformat probabil,
dupa revenirea de la CER,
schimbandu- mi -se si al meu suflet
rece.
Ma bucur ca am prins a 43-a
aniversare,
reușind chiar sa fiu cu a mea
prințesă draga.
Promite- mi deci draga mea copila,
ca framantarile si durerile
ce le- am simțit in ultima luna,
le vei uita, traind
doar cu amintirile frumoase daruite.
Un sincer LA MULTI ANI doresc sa îți
transmit,
dintr- un adanc " bottom of my
soul".
Sănătate,fericire,bucurii mii lângă
al meu IUBI,
si lângă dragul vietii ales spre a -
i fi alaturi.
Lui Jan nu vreau decât SORRY sa ii
zic,
daca au mai fost incidente nedorite.
Le consider normale in acesti mulți
ani,
gândind ca numărul este
nesemnificativ
si uneori îmbufnările chiar copilărești.
Il rog sa aibe grija de VOI, cele
doua comori ale mele,
sa fie la fel de răbdător la iesirile
tale nervoase,
uneori, crede- ma, complet exagerate,
rămânând uniti la bine si greu mereu.
Va iubesc si cum speranța moare
ultima,
nu cred ca plec curând la CER,
mai vrea sa va aud mult timp la
telefon,
sa ma bucur de tot ce aflu despre
VOI.
Va iubesc si mereu voi fi cu voi,
acasă sau când voi fi la CER,
e totuna, ca ființă sau ca înger
ocrotitor.
Sa nu uitati nicicând insa asta!
~*~
POPA GENOVEVA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu