marți, 14 august 2018

Sentimentalisme tarzii - Genoveva Popa




Călătorind



~*~


Călătoria o măsuram in trăiri si evenimente,
care in timp devin stări de spirit.

Uneori o comparam cu cea mai frumoasa carte citita,

locul fiind înfrumusețat si având chiar chip.



Călătorim cu mintea ori cu pașii,

in cele mai îndepărtate locuri de pe mapamond.

Revelațiile produse, lucrurile si oamenii noi,

lăsând in noi amprente si viziuni de neimaginat.



Vom înțelege altfel lumea si oamenii,

fiindcă ei sunt cei care isi estetizeaza locul,

vom aprecia mai mult meleagurile noastre,

cunoscandu- ne mai bine chiar pe noi înșine.



Vom aprecia ca viața in trecerea ei,

lasa  momente si amintiri memorabile,

vom retrăi clipele, locurile si amprentele lăsate,

apreciind si privind cu alta viziune viața.


~*~
POPA GENOVEVA

........



Invitație nocturna.



In orașul golit de zgomote,
NOAPTEA o invita pe surata ZI,
fiind un bun sfeșnic si gazda,
la o meditatie in natura.
Atunci cand,
Doamna LUNA își trimite
lumina feerica, plina de pace,
peste un oraș adormit,
alaturi de o natura
plina de tăceri misterioase.


In aceste momente speciale,
Regina Nopții
isi etalează frumusețea petalelor
si trimite al sau parfum desăvârșit si fin
îmbiind musafira sa intre intr- o
atmosfera mirifica de noapte,
si sa petreaca impreuna cu LUNA
clipind parca la apariția stelelor,
asemeni licuricilor pamantesti.
Totul se transforma intr-o feerie.


Norii curg pe scena cerului albastru,
Pădurea însăși sta spectator
la grandoarea de pe cer,
Munții îmbrăcați in verde au încremenit si ei,
Codrii-nalti de brad par a fi
in unison cu munții,
Cursul apei aduce muzica
potrivita cu liniștea,
Chiar si vântul a uitat sa adie
in perfecta tacere.


Galăgioasele pasari se pregătesc parca
pentru o noua serie de triluri.
Deodata soarele rasare,
vestind un nou început
al zilei,
sau poate pentru multi,
un nou curs al vieții dorit mai lin.
Surata Noapte făcând o plecăciune,
se desparte astfel de surata Zi,
daruindu-i  invitația de a mai reveni.


~*~
POPA GENOVEVA





Simfonia culorilor.


~*~

Culorile pe rand s- au adunat fiecare,
dorind in parte sa-și etaleze frumusețea,
la un concurs săptămânal, din timp fixat,
desigur terminat de fiecare data cu multe premii.

Premiu pentru modul de prezentare,
premiu pentru culoarea dominanta clipei,
premiu pentru culoarea aflata  in voga,
premiu săptămânal al frumusetii etalate.

Cum fiecare se dorea câștigătoare,
Discuțiile erau tot mai aprinse si fara final,
Etalările fiecareia erau tot mai sofisticate,
Argumentele si ele păreau convingatoare.

Juriul era însuși ROGVAIVUL, apreciat in arta combinării culorilor,
ați ghicit desigur, CURCUBEUL cu ale lui apariții atât de minunate,
acesta delibera finalul si argumenta cu minutiozitate
alegand fiecare culoare potrivita premiilor finale.

Cum poți sa departajezi prin concurs culorile,
fiecare plina de frumusețe si la fel de dominanta,
doar folosind moduri de prezentare bine gândite,
sau fiind in voga prin toate revistele de moda.

Juriul chibzuia insa meticulos la fiecare culoare,
fiindu- i nespus de greu sa anunțe decizia finala,
mai ales ca fiecare culoare participanta era apreciata,
in circumstanțe si situatii total diferite.

Culori ce merg la iarba verde, la un concert sau la o plimbare,
culori potrivite tristeții, preferate in timpul verii, sau apreciate la un festin,
culori purtate la diverse varste sau intalnite la joaca sau intr- un birou,
culorile minunate ale apusului sau răsăritului de soare.

Vestitul curcubeu a deliberat cu greu  in final.
Nemulțumirile si protestele au apărut  desigur,
fiecare se dorea la concurs sa ajunga pe podium,
cum de altfel fiecare in parte cred ca avea dreptate.

Chiar culorile au chibzuit cat de greu poate fi si pentru juriu,
sa anunțe aceste decizii si premii, meritate si dorite de fiecare,
si au hotarat, in unanimitate, ca la viitorul concurs,
sa participe cu echipe de culori, precum cele din minunatul ROGVAIV.


~*~
POPA GENOVEVA







Inima alerga frenetic.


~*~

Alerga, inima alerga,simțind ca
fericirea ii era aproape.
Pentru ea, acum realiza, ca fericirea era dragostea desăvârșită
pentru intreaga omenire.

Alerga in spatii cosmice,
in spatii necunoscute.
Alerga intr- o lume supranaturala si totuși
Care parea prin observare atenta atât de  reala.

Poposi la o răscruce si se intreba daca,
o viață ii fusese destul
pentru a- si arata iubirea
pentru persoana proprie, dar
si pentru semeni.

Apoi începu a valsa, încet,
in ritm lent si apoi brusc amețitor.
Simtindu- se învăluita de mister total si feerie.
Pana când in jur plutea
un aer plin de mister, dar si de panica.

Intr- un târziu s- a oprit din vals
si analizând liniștită trecutul,
Il găsi acceptabil,
stiind ca regretele târzii oricum apar.
Si hotărî sa revină
la locșorul ei acceptandu- si linistita soarta.

Desigur un rol de seamă a fost credința
ca intr- o zi,
Analizând cu grija trecutele
zbateri inutile ale vieții,
Le va găsi normale, momentele
frumoase invingătoare fiind.

Mai stiu ca ritmul si valsul frenetic
treptat normale vor fi,
Dar la fel de daunatoare vietii
pe majestuosul mapamond,
Savand-o doar calatoria
spre o lume noua plina doar de iubire

Starea o va transmite sufletului cuibărit in ea,
Care își va lua zborul
spre noi zări, necunoscute si așteptate,
Unde va exista doar iubire,
nu durere,dezamăgire,frustare.

Valsul final frenetic o va conduce 
spre inimi așteptând
Pline de speranță revederile atat de asteptate,
Ale dragilor ajunși
in lumea speranței, fericirii si dragostei.


*

Inima alerga frenetic


Alerga, inima alerga, simțind ca
fericirea ii era aproape.
Pentru ea, acum realiza,
ca fericirea era dragostea desăvârșită
pentru intreaga omenire.

Alerga in spatii cosmice,
in spatii necunoscute.
Alerga intr- o lume supranaturala si totuși
Care parea prin observare atenta atât de  reala.

Poposi la o răscruce si se intreba daca,
o viață ii fusese destul
pentru a- si arata iubirea
pentru persoana proprie, dar
si pentru semeni.

Apoi începu a valsa, încet,
in ritm lent si apoi brusc amețitor.
Simtindu- se învăluita de mister total si feerie.
Pana când in jur plutea
un aer plin de mister, dar si de panica.

Intr- un târziu s- a oprit din vals
si analizând liniștită trecutul,
Il găsi acceptabil,
stiind ca regretele târzii oricum apar.
Si hotărî sa revină la locșorul ei
acceptandu- si linistita soarta.

Desigur un rol de seamă a fost credința ca intr- o zi,
Analizând cu grija trecutele
zbateri inutile ale vieții,
Le va găsi normale, momentele
frumoase invingătoare fiind.

Mai stiu ca ritmul si valsul  frenetic treptat normale vor fi,
Dar la fel de daunatoare vietii pe majestuosul mapamond,
Savand- o doar calatoria spre o lume noua plina doar de iubire

Starea o va transmite sufletului cuibărit in ea,
Care își va lua zborul spre noi zări, necunoscute si așteptate,
Unde va exista doar iubire, nu durere,dezamăgire,frustare.

Valsul final frenetic o va conduce spre inimi așteptând
Pline de speranță revederile atat de asteptate,
Ale dragilor ajunși deja in lumea speranței, fericirii si dragostei.



~*~
POPA GENOVEVA






ERA UN AUGUST ATAT DE TORID


~*~

Dupa o zi normală de serviciu,
intr- un august' 75 torid,
urcam intr- un tramvai cu doar cativa călători,
pentru a reveni acasă, desigur la brat cu tinerețea.

Fericită, deși putin obosita,
însoțită fiind de pruncul ce- l purtam in mine,
simteam țopăiala si bucuria lui,
In minunatul ascunzis matern.

Cat ii placea acolo, o știam,
nevrand parca sub nici o forma
sa dea ochii cu infinitul mapamond,
alegandu- si o pozitie strategica perfecta.

Asezat de-a curmezișul, deși sorocul ii venise,
incapatanandu- se vehement in a se orienta corect,
simtea cred, ca pacea si iubirea,
acolo sunt mult mai puternic retrăite.

In tramvai erau in acea zi  torida,
doar persoane asezate pe scaune,
care imi ignorau dreptul de a ocupa un loc.
Am așteptat infinitele minute de mers sa zboare,
gândind ca in final
poate un suflet ales sa- l faca.
Nici poveste de un loc anume,
ba din contra remarci nepotrivite:
" Cum ca pe vremuri
se nășteau pe camp odraslele".
Dar eu si pruncul eram uniti
si nimic nu ne putea lua fericirea.
Intr- un târziu, iata- ma ajunsa acasă,
la fel de veselă si fericită.
Un prânz gustos ma astepta
si o plimbare plina de farmec,
ce devenise de mult un obicei.

Dar sorocul a dorit ca plimbarea sa fie spre spital,
bucurie simtind ca totul va lua sfarsit,
stiind ca in curand voi tine in brațe suflețelul,
ce atâtea luni a impartit cu mine totul la comun.

Tevatura multa a fost cu cezariana,
singura posibila in astfel de situatii,
ore multe de așteptare la comisia deliberatoare.
Dar iata ca minunea lumii a apărut intr- un târziu.

Probleme au existat destule,
In pic fiind chiar la CER ajunsă,
Dar bunul Dumnezeu se pare,
ca mi- a mai dat o șansă,
sa- i pot fi de folos copilei.

O vreme veștile au derutat tăticul,
spunandu- i - se ca are un voinicuț.
Cu timpul a acceptat vestea
ca are o prințesa scumpa,
dăruindu- se apoi cu intreg sufletul si iubirea.

Nu pot uita usor acele zile,
ani multi au trecut in zbor de atunci.
Dumnezeu mi- a daruit cu prisosință, inca 43 de ani,
sa pot trai alaturi de fiica ce mi-a bucurat mereu anii,
iar mai tarziu si langa printul ei adus pe lume,
al meu IUBI cum imi place sa il alint.
Nu stiu daca mai pot adauga inca un an de viață,
se pare ca si ata pe mosor cândva se termina,
desigur cand bunul Dumnezeu va decide asta.
As vrea doar sa multumesc
pentru anii petrecuti împreună.
As dori sa trăiască  fiecare semen,
bucuria si fericirea ce mi- a daruit- o
a mea prințesa si mai tarziu si micul print.
Si as mai dori ca tristețea sa nu existe nicicând,
chiar  cand bunul Dumnezeu va voi a ma lua la el.

Cu siguranță de acolo ii voi veghea îndeaproape,
EI, simtindu- ma ca un înger păzitor,
voi duce rugile lor la ceruri,
ca viata sa le fie mereu frumos trăita si implinita.

Imi mai rămâne doar un lucru sa sper,
ca cele mici nimicuri, firesc apărute intre NOI in viață,
sa fie date uitării,
doar momentele frumoase ale vietii,
sa rămână in urma mea când voi pleca.
Si as mai lamuri un lucru care
a lăsat semne de întrebare poate:
Daca nu am fost destul de drăgăstoasa,
nu a însemnat ca nu i-am iubit indeajuns.

Așa am fost și eu crescuta,
de a mea mami iubitoare,
fara prea multe îmbrățișări si drăgălășenii,
dar mereu  simțindu- i din plin iubirea.

Când am fost un pic la CER,
după operatia din acea torida zi de august,
cred ca am simțit o transformare in mine,
in sensul de a fi sufleteste mai aproape si de alti semeni.

Poate nu am fost mereu inteleasa,
aceasta dorință de a face bine semenului,
macar prin gânduri si trairi,
daca altfel poate nu am reușit.
Deci a- mi fi iertate iubirile si neliniștile,
la necazul semenului de lângă mine,
așa sunt eu sau cred ca m- am transformat probabil,
dupa revenirea de la CER,
schimbandu- mi -se si al meu suflet rece.

Ma bucur ca am prins a 43-a aniversare,
reușind chiar sa fiu cu a mea prințesă draga.
Promite- mi deci draga mea copila,
ca framantarile si durerile
ce le- am simțit in ultima luna,
le vei uita, traind
doar cu amintirile frumoase daruite.
Un sincer LA MULTI ANI doresc sa îți transmit,
dintr- un adanc " bottom of my soul".
Sănătate,fericire,bucurii mii lângă al meu IUBI,
si lângă dragul vietii ales spre a - i fi alaturi.

Lui Jan nu vreau decât SORRY sa ii zic,
daca au mai fost incidente nedorite.
Le consider normale in acesti mulți ani,
gândind ca numărul este nesemnificativ
si uneori îmbufnările chiar copilărești.

Il rog sa aibe grija de VOI, cele doua comori ale mele,
sa fie la fel de răbdător la iesirile tale nervoase,
uneori, crede- ma, complet exagerate,
rămânând uniti la bine si greu mereu.

Va iubesc si cum speranța moare ultima,
nu cred ca plec curând la CER,
mai vrea sa va aud mult timp la telefon,
sa ma bucur de tot ce aflu despre VOI.

Va iubesc si mereu voi fi cu voi,
acasă sau când voi fi la CER,
e totuna, ca ființă sau ca înger ocrotitor.
Sa nu uitati nicicând insa asta!


~*~
POPA GENOVEVA













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu