Adrian Munteanu -VIDEOSONET 28 – Un
vagabond
Compasiune și nepăsare, admirație și
dispreț, generozitate și avariție, sunt atribute care califică propria ființă,
mereu cercetată de gestul poetic în neobosita sa căutare de sine.
Raportându-te la exterior, te
definești pe tine însuți.
Ceea ce dă anvergură este primatul
cercului în detrimentul privirii unilaterale.
Nimic nu e în absența ta.
***
https://youtu.be/aLA0i5rD-C8
UN VAGABOND
Un vagabond, pe-o stradă cenușie,
Cotrobăia-n gunoi cu stăruinţă.
De vă surprind, vă cer îngăduinţă,
Dar l-am adus în casă, neam să-mi
fie.
Dorind să-l văd ca oricare fiinţă,
Eu faţa i-am spălat cu frenezie,
L-am parfumat, mai chipeş să se ştie,
Cât mai gătit s-arate cu putinţă
Veşminte noi îi pregăteam, de gală.
Avea să stea pe-un scaun ca-ntr-un
jeţ,
Dar a mânjit ingrat întreaga sală
Pe care elu puneam atâta preț.
N-am reușit să-l fac bărbat cu fală.
El a făcut din casa mea coteț.
~*~
Adrian Munteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu