Valizele cu cadavre
~*~
Societatea Umana se mai desparte de
un cadavru.
Acest cadavru a fost si va ramane
viu.
A facut bine altor cadavre, cu care
s-a intalnit in viata, le-a antrenat si bucurat si fericit pe ele, inevitabil,
unora le-a adus si necazuri ( nu poti sa nu ai dusmani cand ai chiar si minime
victorii ), s-a inteles in general bine cu toate cadavrele vii, si au mers
inainte. Din cadavre in cadavre, uneori calcand cum este si inevitabil si peste
alte cadavre de necuvantatoare, sau fapte, sau chiar de mai mica sau mai m are
valoare, spre un cimitir tot mai plin, o problema reala a generatiilor noastre
de masini de cadavre, care se intind spre un viitor tot mai infloritor si
fericit.
Putea Societatea Umana sa nu se
desparta de un cadavru?
Care a fost si va ramane vesnic viu?
Putea sa il tina in societatea sa, o
viata?!
Putea, daca nu ar fi fost si nu ar fi
vorba decat de un cadavru.
Ca oricare altul.
Cum sunt toate.
Acesta insa, fiind un cadavru ,
totusi, aparte, unii ii atribuie meritele olimpice cele mai inalte, altii, pe
cele stiintifice, altii, pe cele ale omenestilor divinelor maxime arte, altii, pe
cele ale celor mai fericite credinte si increderi si sperante, isi merita
monumentul uitarii vesnicei noastre bucurii si recunostinte, ca niste cadavre
tranzitorii ce suntem, prin gara prin care nu exista legaturi intre generatii,
ba nici trenuri, ba nici locomotive, ba nici ore de popasuri intre doua
schimbari de valize, intre cadavre.
Si aceasta datorita minunatelor
noastre cadavre, care le fac pe toate. Si le spun pe toate. Atat de minunate. Si
a noastra. A cadavrelor intregii lumi. Ale tuturor.
Pe pandemia de fericire, de dinautrul
cadavrelor noastre, si de afara.
Cadavre, uitati-va!
La urmatoarele statii ale unor
trenuri care nici nu mai exista, si care isi predau valizele goale cu cadavrele
lor, cadavrele vii ale celor care ati cunoscut acest cadavru de care Societatea
Umana se desparte cu lacrimi in gara, asa cum este si normal, nu vor vedea
decat nimicul.
Care este o coala alba.
*
6 august 2021
~*~
Cu deosebit respect,
Jianu Liviu-Florian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu