GHEORGHE CONSTANTIN – DASCĂL cu SUFLET de AUR
„În viață nu e nevoie de sprijinitori,
dacă nu ai nici un potrivnic. Ai nevoie
însă permanent de Dumnezeu!”
(Valahiel
Monahul)
Gheorghe Constantin a venit de pe
meleagurile Cotmeanei de Argeș, loc hărăzit de Bunul Dumnezeu cu oameni
harnici, credincioși, inteligenți, frumoși și omenoși.
S-a născut într-o familie evlavioasă,
înrădăcinată în tradiția sacră, obiceiuri și datini seculare, care a dat
învățământului românesc doi profesori de excepție: unul de teologie-geografie,
celălalt de matematică.
Gheorghe Constantin a parcurs etapele
școlare de la ciclul primar, până la cel universitar, totdeauna printre primii.
Aplecarea lui de mic înspre divin i-a îndreptat pașii și avântul către
Facultatea de Teologie Ortodoxă.
Nu a urmat casta sacerdotală, dar a slujit
la catedră, ca un sacerdoțiu al cuvântului și educației moral-creștine. Dublu
licențiat în Teologie și Geografie a funcționat ca profesor emerit peste o
jumătate de veac, între care un sfert de veac ca Director de școală și alt
sfert de veac ca Inspector școlar de sector la disciplina Teologie, în Capitală.
Cum ne-am cunoscut?
După ce eu am absolvit Facultatea de
Teologie Ortodoxă, cu notă maximă la Licență, am intrat în învățământul
preuniversitar ca profesor de Teologie. Mi-am dat întâi Definitivatul, așa cum
era corect la vremea aceea, apoi la Gradul II Didactic, l-am ales ca îndrumător
pe Maestru Gheorghe Constantin, care mi-a făcut inspecțiile de rigoare.
Cum a fost un coordonator riguros,
multicultural și autoritar l-am ales și pentru Gradul I Didactic tot pe domnia
sa. Mi-am susținut Teza de Gradul I, cu un mare profesor de la Facultatea de
Teologie-București, autor a multor lucrări de Teologie, specialist în Istoria
Religiilor, Dr. Remus Rus, care mi-a conferit nota 10.
Am fost primul profesor din țară, de gradul
I cu specialitatea Teologie, după evenimentele sângeroase din Decembrie 1989.
Ca să nu rămân mai prejos cu studiile universitare față de Maestrul meu, Gheorghe
Constantin am absolvit la zi și Facultatea de Filosofie, apoi au urmat
masteratele în filozofie și istorie....
Cu profesorul Gheorghe Constantin am avut o
prietenie adevărată, camaraderească, vreme de peste un deceniu, cănd fără să mă
anunțe a plecat grăbit la ceruri în rândul Cetei Dascălilor de Aur ai
Dacoromâniei.
Prietenul meu strălucea în toate
înfăptuirile sale, ca vocație de mare Dascăl, care își deschidea fiecare An
școlar – Cartea de înțelepciune a erudiției sale cu mare dăruire, colegilor și
elevilor, astfel că în paginile inimii sale, mari cât un Regat, Fiii aleși și
Copiii merituoși ai Națiunii se regăseau cu respect, cu admirație și cu mare bucurie!
În Cetatea lui Bucur și odinioară a celui
mai drept Voievod român, neînfricatul Vlad Țepeș, țepuitorul de turci, de
trântori, de vlădici hapsâni și de ticăloși, ne întâlneam la finele săptămânii,
excepție făcând vacanțele, la taifas despre toate cele ...
Prietenul meu a ținut o strânsă legătură cu
viața, prin marele său patriotism, prin înalta credință ortodoxă, prin adânca
tradiție, prin profunda spiritualitate pelasgo-geto-daco-română, prin
admirabilele datini și obiceiuri din Țara de Argint – Cetatea Argeșului.
Marele Ierarh, Părinte al Bisericii
universale, prodigios scriitor creștin Sf. Vasile cel Mare, care avea adânci rădăcini
geto-dacice, mărturisea în veacul al IV-lea d.Hr., că, „Viața e atât de
complexă în funcție de experiențele prin care trecem, încât nu e greșit să
spunem că de fapt trăim o succesiune de vieți, care ne formează ca persoană.”
Cu profesorul-prieten mi-am încrucișat pașii
și ne-am unit brațele în lupta pentru Națiunea noastră, respectiv poporul
român, pe baricada Evenimentelor sângeroase din Decembrie 1989, când a avut loc
marea lovitură de stat...
În prima perioadă a mea de profesorat, am
înființat în cadrul Asocieției Cultul Eroilor, filiala sectorului 3, al cărei
președinte eram, Cenaclul „Valahia Mare”, în cadrul Colegiului Național „Matei
Basarab”, Colegiu cu distinși profesori, unii dintre ei scriitori
remarcați, unde se mai simțea mireasma serafică a lui Mihai Eminescu – Sumă
Lirică de Voievozi, cum îl gratula înțeleptul nostru filosof Petre Țuțea,
de pe vremea când își îndeplinea mandatul de Revizor școlar, inspectând și acest
Colegiu de prestigiu.
Cu un grup select de liceeni frumoși am
susținut an de an spectacole de muzică folc și poezie religioasă scrisă cu
sîngele întemnițaților religioși în lagărele și penitenciarele ateo-comuniste,
din Operele marilor poeți Radu Gyr, Andrei Ciurunga, Nichifor Crainic, Virgil
Maxim, Lucian Blaga, Virgil Mateiaș, Aron Cotruș, Zorica Lațcu – Maica
Teodosia, Demostene Andronescu, Pantelimon Vizirescu, Ionel Zeana, Ion Omescu, dar
și din clasicii nemuritori precum Eminescu, Coșbuc, Goga, Iulia Hașdeu.
Spectacolele le-am susținut pe marile scene
ale Bucureștilor: Casa Armatei, Casa Studenților, Muzeul Țăranul român,
Muzeul de Istorie națională, Aula Patriarhiei române și alte scene la fel de
primitoare, în momentele monumentale ale Anului bisericesc: de Nașterea și
Învierea Domnului, unde prietenul meu – Dascălul de Aur Gheorghe Constantin a
fost oaspetele de onoare.
Prietenul meu – Dascălul emerit a pătruns cu
gândul, cu graiul, cu fapta în multele fibre ale Tainei noastre cosmogonice,
iubind fără măsură, Folclorul, muzica veche lăutărească, Doinele și Baladele,
muzica cultă, armoniile poeziei alese, iconografia bizantină și cea
pravoslavnică rusă, lăcașurile noastre voievodale și monahale, toate
provinciile regale ale Patriei noastre ori minunile edenice ale Naturii feerice
geto-dacice imperiale.
Cu prilejul comemorării a 500 de ani de la
urcarea la ceruri a marelui Voievod Ștefan cel Mare, lângă ceata serafică a
Neamului, ocrotită direct de Maica Domnului, Crăiasa Maria Vlaherna –
Carpatina, fostă prințesă geto-dacă și M.Mc. Gheorghe, sfântul ocrotitor care
l-a purtat în toate luptele biruintoare împotriva vrăjmașilor Nației noastre,
am condus delegația din Capitală ca vicepreședinte al Ligii Naționale a
Luptătorilor Pentru Victoria Revoluției – Dec. 1989 și a Cinstirii Eroilor
Martiri, alături de Maestrul meu.
Pelerinajul din Iulie 2004 la Putna și din împrejurimi
a fost un adevărat regal, în care s-au înfiripat și alte evenimente cultural-spirituale.
Prietenia este cel mai sacru omagiu adus
celui care îți îmbogățește viața cu prețiosul său dar fără a cere nimic în
schimb !
Prietenul meu a fost un pătimaș a tot ce
este frumos, bun, adevărat, liber, eroic, martiric, sacru, voievodal, genial,
profetic, natural, simplu, profund, select, elitist, imperios, liturgic,
strămoșesc al Pantheonului nostru ceresc!
Profesorul GHEORGHE CONSTANTIN și-a lăsat amprenta de aur în învățământul
românesc cu autoritate, competență și exactitate, demonstrând în felul acesta
vocația, misiunea, dragostea, admirația și respectul contemporanilor, lăsând
loc pe bună dreptate și posterității!
Prietenul meu și Dascălul emerit apreciat în
mod expres de Patriarhul Teoctist Arapașu și de marele Ierarh al Dobrogei –
Dacoromâniei, Arhiepiscopul de Tomis, Teodosie Petrescu, care a vrut chiar să-l
hirotonească Diacon și-a propus și a urmat riguros drumul de reconstruire a
Învățământului românesc de Aur, din
perioada interbelică și cea din epoca Ceaușescu.
În Catalogul de Aur al Dascălilor români,
creștini ortodocși, prietenul meu a fost o apariție strălucită, în care s-a
conturat personalitatea sa – model a generațiilor viitoare prin care s-a
concretizat procesul învățământului preuniversitar românesc!
Natura umană se schimbă permanent în funcție
de trăirile sale ori de experiențele săvârșite.Având călăuză pe Hristos,
creștinul devine teofor, hristofor, duhofor, mariofor. Dincolo de Hristos –
CALEA, ADEVĂRUL, VIAȚA, individul uman ajunge un ins care vine grabnic din
nimicul lui mergând cu pași repezi spre nicăieri.
Dascălul valah a fost hărăzit de Dumnezeu în
Dacia Mare – Grădina Maicii Domnului, a Fecioarei Maria, ca să fie un îndrumător,
un formator, un luminător și un artist-modelator de suflete peste marea Vatră
străbună, revărsându-și vocația peste marginile lumii.
Eseu închinat în mod expres și Dascălului
Emerit, scriitorul Gheorghe Stroia,de a cărui PRIETENIE, sunt la fel de onorat,
dar și celor iubitori de frumos, înțelepciune, ortodoxie și românism.
GHEORGHE
CONSTANTIN NISTOROIU
6 Iulie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu