Începutul
adevărului - Oglinda, 1994
Începutul adevărului, cunoscut și sub numele de
Oglinda, este un film românesc din 1994, regizat de Sergiu Nicolaescu. El
înfățișează evenimente din istoria României care s-au petrecut în timpul celui
de-al Doilea Război Mondial și în anii ulteriori, concentrându-se pe lovitura
de stat care a răsturnat de la putere regimul autoritar al mareșalului Ion
Antonescu. Filmul începe cu următorul motto: „Istoria e prima carte a unei
națiuni în care vedem trecutul, prezentul și viitorul” și încheie cu următorul motto:
„Cine nu are memoria istoriei, riscă să o repete”.
În august 1944, situația armatelor germane și române
pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial era dezastruoasă. Frontul era
rupt, diviziile hărțuite, iar militarii români nu mai voiau să lupte. Armata
Sovietică intrase deja pe teritoriul României, iar generalul german Johannes
Friessner plănuia retragerea armatelor pe linia Nămoloasa-Focșani-Brăila.
Rapoartele sale trimise lui Adolf Hitler și lui Joachim von Ribbentrop
rămăseseră fără răspuns.
În această situație gravă, la Palatul Regal au loc mai
multe întâlniri conspirative ale regelui Mihai I cu unii conducători ai Armatei
Române printre care generalii Constantin Sănătescu și Constantin
Vasiliu-Rășcanu și cu liderii principalelor partide politice: Iuliu Maniu, Dinu
Brătianu, Constantin Titel Petrescu și Lucrețiu Pătrășcanu. În urma acestor
consultări, regele decide să aibă o întrevedere la 26 august cu mareșalul Ion
Antonescu, Conducătorul Statului, în care să-i ceară să încheie imediat un armistițiu
cu puterile aliate și să iasă din alianța cu Germania nazistă. În caz contrar,
mareșalul va fi arestat și se va constitui un guvern militar condus de
generalul Sănătescu care va trebui să încheie el armistițiul. Conducerea
guvernului îi fusese propusă mai întâi lui Maniu, dar acesta refuzase nevrând
să încheie el armistițiul cu rușii.
Între timp, este constituit un nou guvern condus de
generalul Sănătescu. Regele dă un comunicat către țară prin care anunță ieșirea
României din alianța cu Germania nazistă și cere retragerea trupelor germane
din țară în termen de trei zile. Baronul Manfred von Killinger, ambasadorul
Germaniei în României, se duce în audiență la palat și proferează amenințări cu
represalii din partea Armatei Germane. Regele pleacă apoi din capitală. În
ciuda propunerilor generalilor Friessner și Hansen ca Armata Germană să nu
intervină, OKW-ul dă ordin trupelor germane să ocupe Bucureștiul. Se dau lupte
grele între armatele germane și române în apropierea capitalei, iar Bucureștiul
este eliberat de nemți. Armata Română pleacă în urmărirea Armatei Germane,
ajungând până în Ungaria și Cehoslovacia.
În urma armistițiului încheiat cu URSS, România intră
sub influența sovietică, a cărei armată se afla deja pe teritoriul țării.
Ambasadorul sovietic Andrei Vîșinski îi impune regelui formarea unui guvern
prosovietic condus de dr. Petru Groza. Regele Mihai este decorat de Stalin cu
Ordinul Victoria pentru contribuția sa la încheierea războiului. Mareșalul
Antonescu și principalii săi colaboratori sunt judecați de Tribunalul Poporului
condus de Alexandru Voitinovici.
Printre cei care depun mărturie la procesul lui
Antonescu este și Iuliu Maniu. Acesta afirmă că mareșalul era singurul care
avea autoritatea morală pentru a încheia armistițiul, deoarece armata avea
încredere în el. Maniu spune că Antonescu a avut intenții bune, dar îi
reproșează politica de alianță cu Germania, guvernarea dictatorială și
amestecul Germaniei în economia României. Mareșalul este condamnat la moarte și
executat, alături de Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu și Constantin Z.
Vasiliu. La 30 decembrie 1947, regele Mihai I este silit să semneze actul de
abdicare și să părăsească țara.
Pătrășcanu este arestat de foștii lui tovarăși de
partid și dus la închisoarea Jilava. Iuliu Maniu moare în anul 1953 în
Închisoarea Sighet, iar apoi și Gheorghe Brătianu după ce este bătut cu
sălbăticie de un gardian. La cererea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, directorul
Securității, Gheorghe Pintilie poreclit „Pantiușa” îl împușcă în 1954 pe
Pătrășcanu.
Argeș Media TV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu