ion coja - “Spune adevărul și fă-l de rușine pe diavol”

 

“Spune adevărul și fă-l de rușine pe diavol”

 

Evreii ca iedera. Mitul holocaustului dezmințit de Gerard Menuhin în lucrarea sa “Spune adevărul și fă-l de rușine pe diavol”.

 

A devenit celebră lucrarea Gerard Menuhin “Tell the Truth and Shame the Devil” (Spune adevărul și fă-l de rușine pe diavol) care a apărut în 2015, punând în discuție mult controversata problemă a așa-zisului Holocaust cu toate implicațiile sale,  inclusiv propunând o analiză obiectivă a Germaniei naziste, dar și alte probleme din istoria recentă a Europei. Gerard Menuhin este unul dintre cei 5 fii ai lui Yehudi Menuhin, celebrul violonist, fost elev al lui George Enescu.

De la început, de la pagina 9, autorul dă un citat care stabilește în modul cel mai convingător adevărul despre așa zisul holocaust, un citat dintr-o prestigioasă revistă de specialitate. Este vorba de un articol scris de Robert Faurisson, intitulat „Detaliu (presupusele camere de gazare naziste)”, publicat în The Journal of Historical Review (March-April, 1998, vol. 17, nr. 2, pag. 19-20). Iată ce ne spune Faurisson:

“Trei dintre cele mai cunoscute lucrări despre cel de-al Doilea Război Mondial sunt Cruciadă în Europa (New York: Double Day (Country Life Press), 1948), a Generalului Eisenhower, Al Doilea Război Mondial (London: Cassel, 6 vols, 1948-1944, a lui Winston Churchill si Memorii de Război (Paris: Plon, 3 vol., 1954-1959) a Generalului de Gaulle. În niciuna din aceste lucrări nu sunt menționate în vreun fel sau altul camerele de gazare.

Cruciadă în Europa a lui Eisenhower este o carte de 559 de pagini, Al Doilea Război Mondial a lui Churchill are 6 volume, în total 4 448 de pagini, iar de Gaulle cu Memorii de Război, 3 volume având 2054 de pagini. În această masă de scrieri care totalizează 7 061 de pagini (excluzând părțile introductive), publicate între 1948 si 1959, nu se găsește nicio mențiune, nici la “camerele de gazare” naziste, nici la vreun genocid al evreilor ori la cele “6 milioane” de victime evreiești din timpul războiului” (cf. Menuhin, pag. 9).

Discuția s-ar putea încheia aici, dar Gerard Menuhin o extinde, transformând-o într-o prezentare exhaustivă a argumentelor. Pe parcursul a sute de pagini stabilește și alte adevăruri, evitate de istoriografia oficială. O mențiune specială pentru dovezile aduse însă în sprijinul unui adevărat și necunoscut holocaust a cărui victimă a fost națiunea germană , cu milioane de victime pricinuite de aliați după încheierea armistițiului din mai 1945. O veritabilă hecatombă ascunsă cu grijă de istoricii oficiali ai zilelor noastre.

Cartea evidențiază cu sute de dovezi contribuția evreilor la aceste crime, în mod deosebit ura sistematică a evreilor față de națiunea germană, în fond, ura față de albi, față de arieni, de rasa noastră. O ură străveche care a făcut istorie... Sunt multe momente din istoria lumii care nu pot fi înțelese dacă nu introducem în ecuație acest element: ura evreilor față de ceilalți semeni, îndeosebi împotriva arienilor.

Gerard Menuhin ne propune, în sinteză, o comparație lămuritoare: evreii sunt pentru omenire ca iedera pe trunchiul unui copac, o plantă parazită care suge seva falnicului arbore, secătuindu-l și luându-i viața în final. Un final pe care liderii evrei îl urmăresc cu o abnegație diabolică, obsedați de această menire pe care, cred ei, le-a hărăzit-o însuși Satan, „tatăl” lor.

Din această perspectivă, personal am fost impresionat cel mai tare de comentariul evreului Gerard Menuhin, nepot de rabin, de la pag.52: „Liderii lor trebuie să fi avut nevoie de a fi siguri că zdrobesc această națiune excepțională cultural, astfel încât să nu-i mai amenințe niciodată. Acești jefuitori erau motivați  de răzbunare și de prădăciune fără nicio  îndoială, dar poate și, subconștient, de o recunoaștere și ură față de frumoasa fizionomie germană, atât de izbitor contrară cu a lor.”

Sintagma cheie: „Acești jefuitori erau motivați  de o recunoaștere și ură față de frumoasa fizionomie germană, atât de izbitor contrară cu a lor.”  ...„frumoasa fizionomie germană atât de izbitor contrară cu a lor.” 

Așadar, acesta este resortul intim, mai mult sau mai puțin conștientizat, al resentimentelor evreilor față de noi: fizionomia noastră, atât de izbitor, nu doar diferită, dar propriu zis contrară față de fizionomia lor... Frumoasa noastră fizionomie ariană!

Mărturisesc că nu mă surprinde această ipoteză a autorului. Autorul fiind, repet: evreu, fiu de rabin, dintr-o familie cu totul respectabilă de evrei. O ipoteză care se cuvine a fi reluată cu toată seriozitatea și aparatură științifică de specialiști. 

Mie mi-au venit în minte mai multe confirmări adunate de-a lungul anilor în sprijinul acestei ipoteze. Amintesc una dintre ele, cu riscul de a coborî nivelul discuțiilor:

După 1990 la București s-a deschis o clinică de ginecologie a unui medic evreu, fost coleg cu fratele meu, venit din Israel, cu o misiune medicală delicată: să prevaleze ovare de femei din România pentru a fi exportate în Israel și implantate unor femei israelite. Comanda era foarte precisă: să fie prelevate ovare de la studente/femei din România BLONDE! Cât mai blonde!... Care să dea naștere unor evrei blonzi, cu un aspect cât de cât mai arian... Negăsind persoane dispuse  și apte pentru această manevră ginecologică, medicul israelit a exportat în patrie ce a putut găsi mai ieftin la București: ovare de la tinere țigănci, mai brunete, ceea ce în final, după câțiva ani, a dus la un mare scandal în Israel... Încercare ratată!  

Așa au rămas evreii să-și moștenească fizionomia cu care i-a însemnat Dumnezeu.

 

ion coja

6 martie 2025