Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXV(2025),
nr. 548(16 –31 August)
Dragii mei enoriași!
Darul surpriză. În
Evanghelia de dumineca trecută(Dumineca a opta după Rusalii), ni se relatează
cu lux de amănunte o minune săvârșită de Mântuitorul asupra naturii: înmulțirea
pâinilor și peștilor. Ea este în prim-plan, dar lasă în umbră însă alte
nenumărate minuni pe care le săvârșește Mântuitorul în aceeași zi: vindecarea
bolnavilor. Despre acestea se spune doar atât: ,,și le-a vindecat toți bolnavii lor”. Înmulțirea pâinilor și
peștilor uimise mai mult decât vindecările atâtor bolnavi. Ne dăm seama cât de
mulți vor fi fost, dacă au mâncat din pâini și din pești ,,cinci mii de bărbați, fără a mai socoti femeile și copiii”. Fascinantă
zi! În căldura toridă a unei zile de
vară din Palestina, un puhoi de oameni Îl urmează pe Iisus în munte. Acolo nu
găseau păduri și izvoare, umbră și cântat de păsări. Munții însemnau niște
locuri cu piatră uscată și înfierbântată, pe care creștea din loc în loc câte
un mărăcine. Acolo îi duce Iisus și ei rabdă totul până seara. I-a scos din
oraș, fiindcă blocau străzile, încurcau circulația, deranjau stăpânirea. L-au
ascultat vorbindu-le, L-au rugat să-i vindece pe ei înșiși, pe semenii lor
aflați acolo de față, ori pe alții rămași acasă ori cine știe pe unde. Iisus nu
i-a refuzat, nu i-a îndepărtat, ci le-a împlinit tuturor cererile,
vindecându-le ,,toți bolnavii lor”. Nu ni se dă numărul bolnavilor și nici numele
bolilor, nu ni se spune nici cât de
grave erau. Oricum, dacă azi le întâlnim la tot pasul și aproape fiecare om
suferă de ceva, ne putem imagina ce însemnau bolile pentru populație în urmă cu
două mii de ani! Vindecările nu-l impresionează pe evanghelist, fiindcă Iisus
le făcea în fiecare zi. Ajunseseră ceva obișnuit pentru el. Le consemna în
Sfânta Evanghelie doar pe cele mai ieșite din comun. De data aceasta, pe toți
i-a uimit înmulțirea hranei. Era ceva
nou, care depășea complet puterea omenească de înțelegere.
Înainte de a săvârși minunea
înmulțirii pâinilor și peștilor, pentru mulțime se roagă Sfinții Apostoli. Se
roagă să-i sloboadă Mântuitorul pe oameni, ca să meargă prin satele din
apropiere să-și cumpere hrană. Era o soluție. Oamenii erau flămânzi și
însetați. Vindecarea trupească o puseseră pe primul plan și pentru aceasta
fuseseră în stare să stea nemâncați toată ziua. Ca să dai drumul însă la atâtea
mii de oameni în fapt de seară prin sate era o problemă. Majoritatea erau
oameni săraci și foarte săraci. Cu ce ar fi cumpărat? Cine garanta că găseau
atâta hrană, mai ales că în vremea aceea Palestina era ocupată de romani și
aceștia luau și cenușa din vatră de la localnici? Iată că mulțimea ceruse vindecare, Apostolii
cer pentru mulțime ,,eliberarea”, iar
Iisus le dă mâncare, adică tocmai ceea ce nu ceruse nimeni. Tuturor li se
păruse că i-ar fi imposibil lui Iisus să le dea* mâncare la toți, acolo, în
pustietatea aceea. Și, totuși, Iisus înfăptuiește ceea ce nimeni nu-I ceruse,
ceea ce nimeni nu spera. Recapitulând faptele, observăm câteva etape esențiale
în ordinea lucrurilor:
§
Vestea despre minunile Mântuitorului, despre
puterea Lui dumnezeiască se răspândește pretutindeni în lume;
§
Fiecare
aude asemenea știri, este uimit de ele și pleacă în căutarea lui Iisus;
§
Departe în pustie, cu post(toată ziua șezuseră
nemâncați) și cu rugăciune fierbinte, se apropiaseră de Dumnezeu până-L
atinseseră cu mâna;
§
Iisus nu rămăsese indiferent la faptele(urmarea
lui în munți) și la rugăciunile poporului, fiindcă ,,le vindecă toți bolnavii”;
§
Sfinții Apostoli, asemenea urmașilor lor de
astăzi, episcopii și preoții, se roagă pentru popor, pentru împlinirea nevoilor
poporului;
§
Iisus a ascultat rugăciunile venite de la
popor(vindecarea bolnavilor) și pe cele de la Sfinții Apostoli(slobozirea
mulțimii) și le-a împlinit cererile peste toate așteptările, mai mult decât
sperase cineva. El le-a dat ce au cerut și ce n-au cerut, astfel:
Ø Credința
că El este Dumnezeu cu adevărat, că are putere dumnezeiască;
Ø Credința
că El este mai presus decât legile firii;
Ø Învățătură
mântuitoare de suflet, fiindcă El le-a și vorbit, i-a și învățat;
Ø Vindecarea
bolilor trupești și sufletești de tot felul;
Ø
Hrană trupească mai mult decât le era
necesară(douăsprezece coșuri de resturi), atunci când nimeni nu credea că s-ar putea înfăptui
aceasta;
Ø Apropierea
de Dumnezeu.
Noi înșine auzim zilnic
învățătură despre Dumnezeu, vedem zilnic creația Lui, Îi simțim prezența în noi
și în jurul nostru. Zilnic Îl căutăm și vorbim cu El în rugăciunile noastre,
împărtășindu-I bucuriile și necazurile, durerile și speranțele. Zilnic ne
dăruiește câte ceva de care avem nevoie pentru a exista; zilnic ne dă mai mult
decât îi cerem, mai mult decât sperăm, mai mult decât credem că merităm. Le
face pe toate acestea și mai mult decât acestea, fiindcă este Dumnezeu cu
adevărat, fiindcă ne iubește, fiindcă ne socotește fii Lui! Așa păcătoși!
*
Lupta cu dracul. Nu întotdeauna dracul e așa de negru
cum se zice, nu întotdeauna răul e așa de mare cum ni-l închipuim. Poate că
dacă ne-am pune nădejdea în Dumnezeu și L-am chema în ajutor, altfel am
întâmpina greutățile. Măcar le-am vedea în adevărata lor mărime, cu adevăratele
lor dimensiuni. O întâmplare citită recent mi-a întărit această convingere. E
vorba de un pasaj excepțional realizat de scriitorul mehedințean Vasile Gionea,
originar din Gârbovăț, fost președinte al Curții Constituționale, profesor
universitar și mare jurist al țării. Pasajul cu pricina se găsește în unul din
cele cinci volume ale romanului său Lungul
drum al Golgotei. Evenimentele se petrec în zona Corcovei. La castelul
boierilor Goreanu lucrau mulți
slujitori. Alții lucrau la câmp cu sătenii din satele de pe moșia boierească,
alții erau cu turmele de oi departe, alții la pădure. Boierul avea o turmă
imensă de oi, de care se îngrijeau câțiva ciobani. Săptămânal, un cioban venea
la castel, aducea brânză și lua sare pentru oi și câte ceva de-ale gurii pentru
ciobani.
Într-o zi, spre seară, a venit la
castel un cioban tânăr și bățos nevoie-mare. Îi căzuse lui cu tronc o fată de
la bucătărie și de aceea s-a dus acolo și a început să facă pe grozavul. A
povestit cum se luptă el în pădure cu lupii și cu urșii, cum trântește la
pământ mistreții numai cu mâinile goale. Femeile i-au pus să mănânce și au fost
nevoite să-l asculte, căci n-aveau încotro. Între timp, i-au făcut bagajul.
După ce a terminat cu masa, tânărul nostru a tras o dușcă bună de țuică, l-au
ajutat să-și pună desaga pe umeri și a pornit spre stână. Aceasta era
undeva, în pădure, pe un deal,
departe de sate. Asfințise soarele. Tânărul a grăbit pasul, ca să nu-l prindă
noaptea pe drum. Când a trecut pe lângă o baltă mare, amurgise deja. Atunci a
auzit un mieunat. Un junghi dureros i-a trecut prin inimă și un val de sânge
i-a inundat fața. Auzise încă din copilărie, că dracii locuiesc în special în
bălți și în locuri pustii. Era sigur că el a auzit pe dracu. A rupt-o la fugă,
ca să se depărteze cât mai mult de lac. A căzut la un moment dat fără vlagă,
epuizat complet. Aproape se întunecase și umbrele nopții păreau mult mai
înfricoșătoare. A început să rostească singura rugăciune pe care o știa din
copilărie, Înger, îngerașul meu. La
un moment dat a auzit iarăși mieunatul
de pisică chiar deasupra lui. Ceva ca o gheară i s-a înfipt în grumaji o
dată, de două ori, de trei ori. Îl strângea și durerile îi pătrundeau în
întreaga ființă.
A uitat de oboseală. A răcnit
înfricoșător, a țâșnit ca din praștie și până la stână nu s-a mai oprit. Când a
ajuns acolo era de nerecunoscut. Scăldat tot de transpirație, cu fața
congestionată, cu ochii bulbucați, cu gura căscată, s-a prăvălit în fața
baciului. Abia a mai putut să spună: ,,-Îmi ieși dracul înainte! Mă luptai cu
el. Îl lovii cu măciuca, îl doborâi la pământ, dar mă prinse de gât și era cât
pe aci să mă omoare. Își înfipse doar ghearele în grumazul meu. Mieuna ca o
pisică, răcnea ca un leu! Doamne, prin ce trecui!” Somnul l-a cuprins în același timp. Era un om
terminat.
Când s-a trezit dimineața, soarele
era sus. Ciobanii mai tineri plecaseră cu oile la pășune, iar bătrânul baci
ședea gânditor lângă ciobanul cel viteaz. Când s-a trezit acesta, bătrânul i-a
spus: ,,- Măi, nepoate, vrei să vezi pe dracul cu care te-ai luptat aseară?
Uite-l lângă piciorul tău! Era mâțul cel bătrân al boierului, nepoate! Ți l-au
băgat în desagă deșucheatele ălea de muieri de la bucătăria boierului, ca să te
sperie!”
Acesta era adevărul! Câți dintre noi
nu suntem asemenea ciobanului cel tânăr în fața greutăților vieții!
*
Aplauze
pentru Hristos. De câteva ori am văzut pe un post de televiziune un
lucru de-a dreptul ciudat, dacă nu chiar revoltător. O sectă oarecare din
București își făcea reclamă și încerca în disperare să-și atragă clientelă.
Pentru aceasta, un individ oarecare, dându-se pastor, explica celor ce aveau
timp să-l asculte, că la secta respectivă se fac vindecări de tot felul de
boli. Pentru aceasta întreba 2-3 persoane, care, chipurile, se vindecaseră
acolo, cum s-a întâmplat. Unul spunea că-l durea piciorul și, de cum s-a dus la
sectă, i-a trecut. Pastorul nu scăpa prilejul și întreba: ,,-Cine crezi că te-a
vindecat?” Vindecatul răspundea:
,,-Domnul Iisus Hristos!” ,,-Ați auzit?” întreba pastorul pe cei din sală.
,,Aplaude pentru Domnul Iisus Hristos!” Toți începeau să aplaude. Întreba apoi
pe următorul și acela zicea că l-a durut nu știu ce și nu știu pe unde și
iarăși Domnul Iisus Hristos l-a făcut sănătos de cum s-a dus la sectă. Și
iarăși aplaude pentru Domnul Hristos. Nimeni, însă, nu a făcut nici măcar o
dată semnul Sfintei Cruci! Aceasta fiindcă sectele nu acceptă Sfânta Cruce. În
schimb acceptă aplauzele!
Mare e grădina lui Dumnezeu!
*
In memoriam: Anton Bâlgăr. Nu credeam că va veni vremea să scriu despre ,,Domnul Anton” ca despre unul
care a fost. Mă obișnuisem cu dânsul. La două-trei zile mă suna. De la câteva
întrebări banale privind starea de sănătate sau problemele cu care știa că mă
confrunt, trecea ușor la probleme religioase, uneori filozofice, politice etc.
Se vedea că este un om frământat de gânduri
și simte nevoia să discute cu cineva, să-și pună ordine în gânduri, să
vadă și părerea altuia.
L-am cunoscut cu mulți ani în urmă. Eram profesor la Liceul Economic din
Tr. Severin și, într-o recreație mare, am fost anunțat că mă caută cineva. Mă aștepta pe coridor. Nu-l
cunoșteam. S-a recomandat. Auzise că organizez o excursie-pelerinaj la
mănăstirea de la Curtea de Argeș și m-a rugat să-l înscriu și pe dânsul. L-am înscris.
Tocmai când să plece, mi-a spus că de câteva zile venise de la Muntele Athos și
că ar avea multe să-mi povestească despre ce a văzut acolo. M-a prins. Sigur că
m-ar fi interesat să-mi povestească cineva care fusese acolo despre ce văzuse
și auzise. Acesta era Anton. Întotdeauna
găsea un clenci de care îți agăța gândurile
și tot el limpezea lucrurile peste câteva zile, când revenea cu un
telefon și relua discuția.
Am aflat despre el că se retrăsese în satul Rătez din județul Gorj. Acela
era satul lui natal. În sat mai erau câteva familii de bătrâni. Domnul Bâlgăr
se înțelesese cu soția și copiii, îi lăsase în Severin și dânsul se retrăsese
la casa părintească, în mijlocul pădurii, să ducă o viață mai retrasă, mai
liberă, mai aproape de Dumnezeu. Îl vizitau ai familiei cât de des puteau, mai
trecea și dânsul pe la Severin. Pentru consătenii din Rătez era sprijinul cel
de toate zilele. Niciodată nu spunea că nu poate să-i ajute, că nu are timp. Le
știa pe toate, le făcea pe toate și se bucura, când era de folos cuiva.
Era un om credincios, aproape perfecționist. În duminici și sărbători
mergea la biserici și mănăstiri din Gorj și Mehedinți. Unde nu era cântăreț,
făcea dânsul pe cântărețul, citind textele. Nu avea voce și nu știa muzica
bisericească, dar, la o adică, se putea face slujbă cu dumnealui. Într-o zi
i-am dat o carte cu rânduielile slujbelor, un Tipic. Mare i-a fost bucuria. A
terorizat pe mulți preoți și cântăreți de la diferite biserici. Învăța slujba pe de rost și mergea la o
biserică. Asista la slujba de acolo. La sfârșit, lua în primire pe preot și pe
cântăreț și le arăta dacă au omis ceva din slujbă, ce au făcut bine și ce nu.
Îi făcea pe mulți să recapituleze înainte de slujbă rânduiala, ca nu cumva să-i
dea prilej lui Bâlgăr să-i prindă din nou pe picior greșit.
Într-o zi eram cu vitele. Am ajuns la bunarul de la Nuci. Am dat apă la
vite. Cei câțiva iezi au început să se joace pe ghizdurile bunarului. Unul a
căzut în apă. Mi-era imposibil să-l scot. Iedul plutea deasupra apei, dar era
prea departe ca să-l prind. Când am ridicat privirea, pe costișa din apropiere
l-am văzut pe Domnul Anton. Mă căutase pe acasă, aflase că sunt cu vitele și
venise după mine. Când a înțeles despre ce e vorba, și-a tras repede pantofii
și ciorapii și a intrat în apă. Am încercat să-l conving să nu facă asta, dar a
fost imposibil. S-a coborât pe pietre, a ajuns cu picioarele pe fundul
bunarului. Apa îi ajungea până la piept. A prins iedul, mi l-a întins, l-am
salvat. Domnul Bâlgăr s-a ridicat apoi pe pietre, i-am dat boata și a reușit să iasă.
A venit de multe ori la biserică la Malovăț, ba chiar și la Bârda. S-a
spovedit și s-a împărtășit de multe ori la mine. Citea mult. Îmi cerea cărți,
se ducea la bibliotecă în Tg. Jiu și împrumuta și de acolo. Era bun prieten cu
Domnul Dan Puric. De câte ori îi apărea acestuia o carte, îi trimitea și lui
Domnul Anton un exemplar. De câte ori avea emisiune la televizor, îi dădea
telefon Domnului Anton și-i spunea să-l urmărească și să-i spună părerea la
urmă. Întâmplarea a făcut să se împrietenească cu un director dintr-un
minister, gorjean de loc. Acesta era și scriitor și i-a dat multe cărți ale
sale Domnului Anton, cu dedicație, ba chiar i-a cerut de multe ori bani cu
împrumut.
La Muntele Athos aflase că un călugăr de acolo se stabilise undeva în
Munții Apuseni. Câteva săptămâni a umblat prin munți până l-a găsit și a rămas
cu el o vreme.
Am construit clopotniță nouă la biserica de la Malovăț și am adus clopot de
la Rm. Vâlcea. O săptămână am primit nenumărate telefoane de la Domnul Anton,
uneori și după miezul nopții, în care-mi dădea indicații cum să urc clopotul pe
poziție.
Deși trecuse de optzeci de ani, parcă avea argintul viu în mădularele sale.
Era numai inimă, numai viață. Într-o zi însă am constatat că nu vorbisem cam
demult cu dânsul. I-am dat telefon. Mi-a răspuns. Abia i-am înțeles graiul. Era
internat în spital la Timișoara. Fusese descoperit cu leucemie și-și trăia
ultimele ceasuri. Nepoata sa, medic la
acel spital, a făcut tot ce-a fost omenește posibil să-l salveze, dar n-a
putut!
A trecut vremea, m-am luat cu treburile, dar pe Domnul Anton nu pot să-l
uit. E mai prezent ca oricând în gândurile mele, în amintirea mea.
Dumnezeu să te ierte, prietene!
*
Ajutoare și donații. În această perioadă am primit
câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Grădinaru Constantin din
Puținei(MH), Domnul Mărgean George din Tr. Severin și Domnul Aldescu
Claudiu din Valea Boierească(MH):câte 200 lei; Doamna Vâjaică Petria din
Tr. Severin, Domnul Mirea Viorel din Tr. Severin, Domnul Filip
Constantin din Tr. Severin, Domnul Sava C. Marius din Tr. Severin și
Domnul Borugă Marian din Tr. Severin: câte 100 lei; Domnul Bena
Claudiu din Tr. Severin și Domnul Stanimirovici Constantin din
Oprișor(MH): câte 50 lei;
Domnul Popescu Alin din Malovăț a
achitat 400 lei, iar Domnul
Mucioniu Gheorghe (Gogu) din Bârda 200 lei pentru
contribuția de cult.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
În cursul lunii august am donat pâine
credincioșilor participanți la slujbe și celor ce au venit la spovedit și
împărtășit, astfel: 2 aug.(Bârda): 130 pâini; 3 Aug.(Malovăț): 170
pâini; 6 Aug.(Bârda): 89 pâini; 10 aug.(Bârda):160 pâini; 12
Aug.(Bârda): 26 pâini; 13 Aug. (Malovăț): 117 pâini; 14 Aug.(Malovăț):
200 pâini; 15 Aug.(Malovăț): 450 pâini; 17 Aug. (Malovăț): 450
pâini; 24 Aug.(Bârda): 200 pâini; 31 Aug.(Malovăț): 136 pâini. Așadar, în luna august s-au
donat 2.128 pâini. Totodată, s-a vândut pâine enoriașilor, la prețul de
achiziție de 1,30 lei/buc., astfel: 3 aug.(Malovăț): 330 pâini; 6
Aug.(Bârda): 111 pâini; 10 aug.(Bârda): 250 pâini; 12 Aug.(Bârda):
74 pâini; 13 Aug. (Malovăț): 83 pâini; 14 Aug.(Malovăț): 200
pâini; 24 Aug.(Bârda): 200 pâini;
31 Aug.(Malovăț): 274 pâini. Așadar,
în luna august s-au vândut 1.522 pâini.
*
La Azilul de bătrâni de la Cireșu(MH)
este nevoie de haine și lenjerie de corp, chiar folosită, cât și 40
huse pentru saltele de latex. Avem deja o mare cantitate de haine folosite
în depozit. Am dat comandă pentru huse. Joi, 11 septembrie, vom face
cuvenita deplasare la azilul menționat. Orice donații în haine și lenjerie
folosită, cât și bani sunt binevenite!
*
Publicații.
În această perioadă, preotul Dvs.
a reușit să publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 543, în ,,Observatorul”, Toronto-Canada, 21 iun. 2025,
ediție și on-line(https://www.observatorul.com);
în ,,Armonii culturale”, Adjud, 2 iul. 2025, ediție on-line (https://armoniiculturale.ro);
,,Scrisoare pastorală” – 544, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”,
Baia Mare, 15 iul. 2025, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.
wordpress.com/category/biserica); ,,Scrisoare pastorală”- 545, în ,,Armonii
culturale”, Adjud, 31 iul. 2025, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro);
în ,,Observatorul”, Toronto-Canada, 1 aug. 2025, ediție și on-line(https://www.observatorul.com), în
,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 1 aug. 2025, ediție și on-line (https://
ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/category/biserica); ,,Scrisoare
pastorală” – 546, în ,,Armonii
culturale”, Adjud, 12 aug. 2025, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 15 aug. 2025, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/category/biserica);
,,Scrisoare pastorală” – 547, în
,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 1 aug. 2025, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/category/biserica);
în ,,Armonii culturale”, Adjud, 25 aug. 2025, ediție și on-line (https://armoniiculturale.ro); în ,,Observatorul”, Toronto-Canada, 2
sept. 2025, ediție și on-line (https://www.observatorul.com);
Ca un părinte ce-și învață fiul să meargă...., în ,,Națiunea”,
București, 30 aug. 2025, ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro/category/firea-romanilor);
Vina de a fi, în ,,Națiunea”, București, 31 aug. 2025, ediție on-line (https://ziarulnatiunea.ro/category/firea-romanilor/);
Lecția mănăstirilor, în ,,Națiunea”, București, 2 sept. 2025,
ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro).
*
Excursii-pelerinaje.
În ziua de marți, 19 August, parohia noastră a organizat o
excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Malovăț – Bârda – Tg.
Jiu – Mănăstirea Bistrița – Mănăstirea Horezu - Rm. Vâlcea – Mănăstirea Curtea
de Argeș – Mănăstirea Dintr-un Lemn- Tg. Jiu – Tr. Severin – Bârda. Au
participat 55 enoriași din Malovăț,
Bârda, Tr. Severin, Colibași, Laz și Cocorova. Obiectivele vizitate au fost
superbe. Păcat că ziua a fost prea mică și nu ne-a permis să vedem toate
frumusețile și bogățiile spirituale de pe traseu. A fost o excursie-pelerinaj
cu folos duhovnicesc.
*
Duminică,
7 sept., parohia noastră pune la dispoziție un autocar pentru cei care vor
să meargă la Mănăstirea Godeanu(MH), unde va sluji Prea Sfințitul Episcop
Nicodim împreună cu alți ierarhi. Domnul Gheorghe Ungureanu, patronul
firmei de transport, ne-a pus la dispoziție, gratuit, autocarul. Cei care vor
să meargă nu au nimic de plată. Ar fi păcat să ratați ocazia!
*
Joi,
25 Septembrie, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj pe
următorul traseu: Tr. Severin-Malovăț-Bârda-Motru-Tg. Jiu- Valea Jiului –
Mănăstirea Teiș- Mănăstirea
Lainici-Petroșani-Hațeg-Mănăstirea Prislop-Mormântul Părintelui Arsenie Boca-
Caransebeș - Mănăstirea....... - Mănăstirea Piatra Scrisă-Orșova-Tr.
Severin-Malovăț-Bârda. Costul e de 80 lei/pers. Primim înscrieri și din
afara parohiei.
*
Zâmbete. ☺Dacă tu crezi că un
profesionist e scump, e pentru că nu știi cât te costă la sfârșit un
incompetent. ☺Am așa un somn, că aș putea candida la senat! ☺Am pierdut multe în viață, dar niciodată pofta de mâncare! ☺-Doctore, mi-e frică! Sunt la prima mea operație!” ,,-Nu vă neliniștiți! Și
eu sunt tot la prima!” ☺Pentru o dantură sănătoasă, medicii stomatologi
îți recomandă să-ți ții gura! ☺,,-Domnule doctor, pot să mănânc cârnați
afumați??” ,,- Nu, cârnații
sunt foarte grei!” ,,-Nu-i nimic, o să-i
țin cu amândouă mâinile!”
*
Ședință.
În ziua de 39 august, după
Sf. Liturghie, la biserica din Malovăț s-a desfășurat ședința Consiliului
Parohial. Pe ordinea de zi a fost o singură problemă: prelungirea activității
preotului paroh. După cum am făcut cunoscut la vremea potrivită, preotului i-a
fost prelungită activitatea până la 30 septembrie a. c., iar fiului său
Stănciulescu Cristian i s-a dat numire cu data de 1 octombrie. Întrucât
Stănciulescu Cristian nu a reușit până în prezent să se căsătorească, Consiliul
Parohial a analizat problema și a adresat Preasfințitului Episcop nă Nicodim
rugămintea să aprobe prelungirea activității preotului paroh până căsătoria,
respectiv preoțirea tânărului teolog Stănciulescu Cristian. În cazul în care nu
se va da aprobarea în baza documentelor ce le vom înainta în primă fază, vom
convoca Adunarea Parohială, vom analiza problema și vom reveni cu solicitarea
de mai sus, adăugând, dacă va fi cazul, o listă de susținere semnată de
enoriașii majori ai parohiei noastre.
*
Botezuri.
Nunți. Înmormântări. În
ziua de 25 august am oficiat Taina Sf. Botez pentru Sava Ayan-Gabriel, fiul
Domnului Sava Marius și al Doamnei Sava Madiana-Cornelia din
Malovăț, iar în ziua de 30 august pentru Popescu Dionisie-Ștefan, fiul Domnului
Popescu Alin-Constantin și al Doamnei Popescu Mădălina din Malovăț. Să
le trăiască! În ziua de 23 august am oficiat Taina Sf. Cununii pentru Domnul
Crocoveneață Mirel-Petrișor din Tr. Severin și Domnișoara Cimpoieru
Alina-Valentina din Bârda, iar în ziua de 31 august pentru Domnul
Bazavan Andrei-Florentin din Malovăț și Domnișoara Șelevărdeanu
Alexandra-Elena din Magheru. Dumnezeu să le ajute! În ziua de 27 august am
oficiat slujba înmormântării pentru Mucioniu Elena(90 ani) din Bârda.
Dumnezeu s-o ierte!
*
Avertisment. În fiecare an, de la Revoluție încoace, o
anumită zonă din hotarul satului Bârda este incendiată în mod conștient și
voit. Și anul acesta s-a repetat infracțiunea, în primăvară și acum, la
începutul toamnei. Zeci de hectare de pășune, pădure, plantații de pomi și alte
culturi s-au făcut scrum. S-au străduit pompierii și oamenii de bine să
stăvilească focul, dar s-au dovedit a fi neputincioși. Probabil s-a simțit
fericit cel care a pus focul! Tristă fericire! Nu știu dacă organele statului
îl vor descoperi până la urmă și-l vor pedepsi după cuviință. Îl rog însă, ca
pe fratele meu, să nu uite că există un Dumnezeu care vede și judecă toate.
Dacă scapă justiției omenești, să fie sigur că nu va scăpa de cea dumnezeiască!
*
Sănătate și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu