Gheorghe Constantin Nistoroiu
„Mareşalul Antonescu a rezistat
cu succes presiunilor naziste care cereau măsuri dure împotriva evreilor. El
este cel care mi-a dat paşapoarte în alb, pentru salvarea de teroarea nazistă a
evreilor din Ungaria, a căror viaţă era în pericol.” (Rabinul Wilhelm
Filderman)
În planul
moralei creştin-ortodoxe forţa aplicată sau impusă încununată de victoria sa abuzivă
nu înseamnă niciodată că se poate justifica sau defini prin dreptate sau adevăr,
ci doar un drept al forţei cu aplicaţie mârşavă şi consecinţe dezastruoase
pentru mult timp.
Trădarea care stă cu regele la masă sau cu alţi monarhi,
premieri ori preşedinţi este întotdeauna sinonimă cu uzurparea unei
realităţi, a unei normalităţi statornice, stabilite în vatra unei comunităţi,
care trebuie înlăturată imediat pentru a face loc anarhiei ce va instaura apoi
dictatura unui regim despotic, discriminator asupra poporului / popoarelor respective.
Pentru trădare
protagoniştii se găsesc uşor fiindcă ei sunt în ei înşişi, n-au rădăcini, dar sunt
sprijiniţi bancar de iluminaţii Ocultei şi se regăsesc în cei pe care trebuie
să-i manipuleze, să-i guverneze, să-i înrobească, să-i amăgească
dezinformându-i, dezumanizându-i în masă, conform programării.
Nenorocirea
cea mare pentru această Naţie a lui Hristos, Dacia, se datorează faptului că
sămânţa lui Iuda, buruiana deci, a încolţit la noi nu însutit, ci înmiit de
miimi, în această Cetate a Nemuritorilor pelasgi, în această Vatră a Pâinii, a
Vinului şi a poftirii tuturor la masă, în acest sălaş al arhitoleranţei (laşitate
creştină) care a devenit în cea mai mare parte o cenuşă a nepăsării, o
nesimţire hibernală, o adormire latifundiară, o amorţire încremenită, o amnezie
quasi totală, astfel încât raportul dintre amărăşteanul valah şi iuda schizofrenicul
este 1 la un milion.
Actul de la 23 August 1944, prin care
Regele Mihai I şi camarila sa au
uzurpat regimul dictatorial al lui Ion Antonescu, protectorul său poate fi
considerat în cadrul întregii acţiuni a celui de-al doilea război mondial,
drept actul regal cel mai odios, actul dinastic cel mai reprobabil şi în
egală măsură actul cel mai ucigaş din istorie, căruia i-au fost precursoare
doar cele ale tatălui său Carol al II-lea-Lupescu; de la 29 / 30 Noiembrie 1938
prin ordonarea Actului criminal de la Tâncăbeşti lângă Bucureşti şi cel din 21-22
Septembrie 1939, când a omorât circa 300 de personalităţi ale culturii şi
spiritualităţii daco-române, naţionalist-creştine din întreaga ţară, acte ce
pot fi incluse sub egida: Genocidurile brave
ale dinastiei Hohenzollern de România (Cohenzollern),
precum şi cele postbelice ale dictaturii ateee, comunisto-bolşevice din
perioada 1944-1989, sub egida: Holocaustul
Internaţionalei Roşii asupra Românilor.
Dar, să reluăm
cronologic o parte din principalele Evenimente premergătoare, pregătite şi
decisive declanşării şi desfăşurării celui de-al doilea război mondial, evenimente
interne şi externe, care au culminat dezastruos atât pentru România ca stat
monarhic, dar mai ales pentru Neamul dacoromân creştin-ortodox, prin actele
monstruoase de trădare de la 23 August; 12/13 Septembrie; 9 Octombrie 1944 şi
implicit aceleaşi consecinţe ucigaşe şi pentru Europa de Est:
-10
Februarie 1938, lovitura de stat a lui Carol al II-lea-Lupescu şi instaurarea
dictaturii sale machiavelico-regale;
-30
Martie 1938, dizolvarea partidelor politice din România;
-Martie
1938, anexarea Austriei de către Germania;
-Septembrie
1938-Acordul de la Munchen prin care Franţa, Marea Britanie şi Italia au impus
Cehoslovaciei să cedeze Germaniei o parte a teritoriului ei;
-30
Noiembrie 1938, asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu şi a unei părţi a Elitei
legionare din ordinul expres al lui Carol al II-lea-Lupescu, provocând
începutul distrugerii unităţii naţional-creştine;
-1938,
polonezul-evreu Lewinski a vândut codul maşinii de codificare
„ENIGMA-UlTRA”dintr-o uzină din Berlin, inventată de olandezul Hugo Koch şi
adaptată de întreaga armată germană, de Hitler, de serviciile secrete ale lui Canaris,
de serviciile secrete ale lui Ribbentrop, a fost „dăruită” serviciilor secrete
britanice M16;
-Martie
1939, Germania ocupă Cehoslovacia;
-23
August 1939-pactul Ribbentrop-Molotov, actul de neagresiune germano-rus sau
„actul de brigandaj al secolului” a pregătit terenul declanşării conflagraţiei
mondiale;
-1
Septembrie 1939, începerea celui de-al doilea război mondial, Germania atacă
Polonia;
-17
Septembrie 1939, Stalin înfrânge rezistenţa polonezilor atacându-i la rândul
său;
-21-22
Septembrie 1939-declanşarea continuităţii genocidului naţional de către Carol
al II-lea-Lupescu;
-28
Septembrie 1939, Hitler şi Stalin împart pentru a treia oară Polonia;
-
Octombrie 1939, Moscova pregătea un atac asupra României prin cele trei grupuri
de armată sovietică aflate în apropierea
graniţei româno-ruse, pentru data de 6 Decembrie 1939;
-30
Noiembrie 1939, sovieticii atacă Finlanda.
-11
Martie 1940, congresul american a votat legea: Lend Lease Act, care
permitea furnizarea gratuită a furniturilor de război şi a celor economice,
Marii Britanii şi Uniunii Sovietice. Din August 1941-11 Mai 1945 au fost
livrate de S.U.A. către Rusia bolşevică furnituri de război de peste 11 miliarde de dolari;
-9/10
Mai 1940, Germania atacă Olanda şi Belgia;
-25
Mai-1 Iunie 1940, M. Skvorţov (Leibovici) şi I. Morgenstern membrii ai
secretariatului P.C.d.România, respectiv în regionala din Basarabia au fost
chemaţi de Komintern să prezinte rapoarte despre capacitatea de luptă a
românilor;
-
Iunie 1940, armata sovietică atacă Ţările Baltice;
-17
Iunie 1940, lordul Halifax alături de majoritatea guvernului britanic pregătea
încheierea păcii cu Germania. Singura opoziţie a fost-Churchill, care a învins
respingând propunerea de pace;
-22 Iunie
1940-capitularea Franţei;
-26/27
Iunie 1940, pactul de brigandaj Hitler-Stalin dau sovieticilor Basarabia şi
Bucovina de Nord=51 000 Km pătraţi din pământul străbun cu peste
3 000 000 de români;
-27 Iunie
1940-primul Consiliu de Coroană român, privind ultimatumul sovietic;
-27
Iunie 1940, răspunsul Berlinului: „în interesul evitării unui război între
România şi U.R.S.S., Germania sfătuieşte România să cedeze pretenţiilor
sovietice;
-28
Iunie 1940, al doilea Consiliu de Coroană se pronunţă pentru acceptarea invaziei
sovietice;
- 28
Iunie 1940, armatele sovietice (25-30) au ajuns la Chişinău. Evreii au arborat
imediat drapele roşii, au barat străzile oprind accesul spre gară, strigând:
„Jos Carol al II-lea!, Jos Armata Română!, Trăiască Stalin şi Armata Sovietică!;
-28
Iunie-3 Iulie 1940-Săptămâna Patimilor declanşată de evrei poporului basarabean
creştin-ortodox ţine de fapt un An de zile, până la 22 Iunie 1941;
-1
Iulie 1940-formarea guvernului provizoriu din Basarabia, compus integral din
evrei: 1. Marek Fisch, guvernator, 2. Filip Beer, secretar general al
guvernului, 3. Max Weissman, primar, 4. Bruell, chestor al poliţiei, 5.
Zuflucht, şeful serviciului sanitar, 6. Kehr, şeful alimentaţiei, 7. Saşa
Pimensohn, procuror general. S-au format Comitete revoluţionare evreieşti, care
au declanşat atentate şi asasinate în rândul poporului român basarabean.
Bilanţul comunicat de Marele Stat Major Român: numai în perioada retragerii,
evacuării populaţiei româneşti dintre 28 Iunie-3 Iulie 1940 s-au înregistrat
282 de ofiţeri făcuţi prizonieri, 356 de cadre şi 42 876 de soldaţi şi gradaţi
ucişi. Arestarea, deportarea, asasinarea a peste 300 000 români, reprezentând
12, 23 % din populaţie într-un an de zile, pentru a se continua între 1944-1953
la peste o treime 33 % din totalul populaţiei Basarabiei. (Paul Goma-Săptămâna
Roşie..., p. 157, 205, 207). Până la mijlocul anului 1941 (22 Iunie) s-au mai
înregistrat cca 300 000 de români deportaţi, dintre care 200 000 în Siberia şi
cca 30 000 de români ucişi. (C. Hlihor, Drama
românilor dintre Prut şi Nistru..., p. 11);
-30
August 1940, Arbitrajul de la Viena făcut de Hitler-Mussolini, rup Transilvania
în două: partea de nord cu peste 2 500 000 de români o dau ungurilor, iar
jumătate din Dobrogea cu peste 400 000 de români intră sub ocupaţie bulgară;
-regele
Carol al II-lea-Lupescu, un monarh vicios, corupt şi tiran făcea eforturi
disperate de a-şi salva tronul, după ce acceptase laş ultimaturile ucigătoare
şi după ce refuzase în trei rânduri 1934, 1936 şi 1939, propunerile lui Hitler
de colaborare economico-diplomatică sau economico-militare prin care i se
garantau suveranitatea şi suzeranitatea Regatului Român;
-5
Septembrie 1940, generalul Ion Antonescu devine Conducătorul Regatului Român;
-6
Septembrie 1940, abdicarea monstrului-monarh- Carol al II-lea-Lupescu, forţată de
către Garda de Fier şi armată;
-6
Septembrie 1940, voievodul cu furunculi, de Alba Iulia, Mihai redevine regele
gângav al României;
-14
Septembrie 1940, ia fiinţă Statul Naţional Legionar Român sub conducerea
regelui Mihai I, a Conducătorului, generalul Ion Antonescu şi a profesorului
Horia Sima-Conducătorul Mişcării Legionare;
-21-23
Ianuarie 1941, rebeliunea împotriva Mişcării Legionare a generalului Antonescu şi
uzurparea Statului Naţional Legionar;
-27
Martie 1941-lovitura de stat la Belgrad a generalului Simovici. Aderarea
Iugoslaviei la Pactul Tripartit;
-
Aprilie 1941, campania tragică şi idioată a lui Mussolini în Albania şi Grecia;
-
Iunie 1941, intrarea ca aliaţi ai Axei în cel de-al doilea război mondial
împotriva U.R.S.S-ului;
-eliberarea
pământului străbun-sfânt al Basarabiei şi Bucovinei de Nord;
-22
Iunie 1941, armatele Axei atacă Uniunea Sovietică;
-22
Iunie 1941, trupele române trec Prutul;
-1941,
Stalin cere englezilor începerea celui de-al doilea front stabilit pentru anul
1942;
-7
Decembrie 1941, Japonia atacă flota americană de la Pearl Harbor;
-12
August 1942 Churchill pleacă la Moscova pentru a discuta cu Stalin problema
celui de-al doilea front;
-1942,
legenda „debarcării în Balcani”este asimilată de români ca pe o mare speranţă;
-Decembrie
1942-2 Februarie 1943, Bătălia de la Stalingrad, cu victoria totală a ruşilor
prin cele 180 de divizii dizlocate de pe linia Extremului Orient,. în urma
informaţiei secrete dată de spionul Anthony Blunt, primită de la Consiliul de
război japonez că nu va ataca U.R.S.S. Acolo, la Don este decimată armata
română;
-24
Ianuarie 1943-Conferinţa de la Casablanca, declaraţia lui Roosevelt în care se opune
clauzei „capitulării necondiţionate”;
-Ianuarie
1943, demersurile lui Antonescu pe lângă Mussolini de a-l convinge să iasă din
Axă, permiţându-i astfel lui Hitler încheierea păcii cu forţele adverse;
-10
Februarie 1943, Antonescu declară că este gata să iasă din Axă;
-20
Februarie 1943, Roosevelt prin emisarii săi sionişti Weiss şi Zabrousky îi
confirmă printr-o scrisoare lui Stalin, acceptul pentru împărţirea Europei în
zonă de influenţă anglo-rusă;
-1943-primăvara,
organizaţia „Schwarze Kapelle” condusă de Amiralul Canaris, la care s-a ataşat
şi Himmler face demersuri în vederea încheierii păcii între Germania şi Anglia.
Roosevelt se opune;
-Mai
1943-Conferinţa de la „Trident”-Washington a şefilor militari aliaţi;
-August
1943, înţelegere de principiu anglo-rusă să-şi împartă Europa;
-28
August 1943-asasinarea ţarului Boris al ll –lea al Bulgariei;
-2
Septembrie 1943-Conferinţa de la Quebec, tot a şefilor militari aliaţi în
vederea finalizării planului şi strategiei debarcării;
-Noiembrie
1943-Conferinţa de la Teheran, unde cei trei mari acceptă planul „mistificării
şi intoxicării inamicului”;
-21
Noiembrie 1943, opoziţia română prin Maniu şi Brătianu în acord cu Antonescu
încep tratativele ieşirii din Axă, pe lângă ambasadele de la Stockholm şi
Cairo, în vederea încheierii unui armistiţiu avantajos Ţării noastre;
-Decembrie
1943, negocierile de la Stockholm privind armistiţiul român dintre ambasadorii
Nanu şi Doamna Kolontay;
-17
Martie 1944, deconspirarea prinţului Ştirbey, însărcinat de Antonescu cu
tratativele armistiţiului pentru Cairo, de agenţia Reuter;
-întreaga
familie Ştirbey: prinţul Barbu avea 4 fete; una măritată cu Boxshall, ofiţer
englez-şeful Intelligence Service-ului (M16) pentru România, nepotul Alexandru
Cretzeanu, ambasadorul lui Antonescu la Ankara, altă fiică devenise soţia lui
Grigore Niculescu-Buzeşti, funcţionar în Ministerul român de Externe la
Direcţia Cifrului şi intim al regelui, a jucat un rol determinant şi capital în
evenimentele cuprinse între anii 1943-1945 şi în mod expres la 23 August 1944;
-19
Martie 1944, trupele germane ocupă Ungaria;
- 23
Martie 1944 telegrama lui Cordell Hull, nr.139/2351, trimisă lui Harriman la
Moscova: ...mareşalul Antonescu dacă vrea să iasă din Axă, numai el are
mijloacele necesare şi cele mai mari şanse de succes. Autorităţile militare
americane consideră acţiunea României de o importanţ excepţională;
-28 Martie 1944, Amiralul Leahy-Şeful Marelui Stat Major, sublinia: ...
detaşarea României de Germania şi ieşirea din Axă este din punct de vedere
militar, de cea mai mare importanţă;
-4
Aprilie 1944, americanii „au venit mai devreme” bombardând Gara de Nord şi ucigând
între 5 000-25 000 de civili, continuînd cu distrugere rafinăriilor de petrol
de la Ploieşti şi cu alte victime;
-10
Aprilie 1944, generalul Marshall în telegrama nr.4 cerea „statut de
cobeligeranţă” pentru România, în cazul schimbării ei de front;
-poziţia
britanică sugera că „problemele româneşti sunt în mod necesar şi natural de
competenţa exclusiv rusească;
-12
Aprilie 1944, la Cairo, reprezentanţii diplomatici ai celor Trei puteri,
Anglia, S.U.A. şi U.R.S.S. cer pentru România capitulare necondiţionată;
-13
Aprilie 1944, termenii armistiţiului mareşalului Antonescu sunt acceptaţi de
ruşii-sovietici:
a)
cele 13 divizii româneşti aflate pe câmpul de luptă trebuie ori să se predea
ruşilor, ori să atace trupele germane. Ruşii se obligă să le aprovizioneze cu
armament pe care-l vor pune imediat la dispoziţia mareşalului Antonescu şi
domnului Maniu „pentru a restabili independenţa şi suveranitatea României;
b)
trebuie restabilită frontiera din 1940 (asta recunoştea anexarea de către
U.R.S.S. a Basarabiei şi a Bucovinei de Nord);
c)
Reparaţii.
-26
Mai 1944 s-a constituit Blocul Democrat (P.N.Ţ., P.L. Aripa Dinu Brătianu,
P.S.D-Titel Petrescu, P.L-Gh. Tătărăscu, P.C.d. România-Lucreţiu Pătrăşcanu)
-26
Mai 1944, Constantin Vişoianu a primit de la Alexandru Cretzeanu de la Ankara
termenii armistiţiului propus de ruşi României în condiţii mai avantajoase, cu
3 condiţii suplimentare faţă de cel din Aprilie 1944 de la Stockholm:
1.
Acordarea unei zone libere de orice ocupaţie pentru sediul guvernului român.
2.
Garantarea unui termen de 15 zile trupelor germane pentru a se retrage din
România.
3.
Reduceri la suma reparaţiilor pretinse.
-27
Mai /2 Iulie, 1944 impostorul George Duca însărcinat de alt impostor Grigore
Niculescu-Buzeşti, „negociază” particular, peste capul lui Nanu cu doamna
Kolontay, sugerându-i să nu aibe încredere în Antonescu;
-3
Iunie 1944 acordul dat de Molotov privind acceptul lui Stalin de a oferi
armistiţiu mareşalului Antonescu, rectificat;
-6
Iunie 1944-Ziua J-debarcarea din Normandia;
-13
/14 Iunie 1944-şedinţa conspirativă de noapte în care se trasează planul
complotului de la 23 August la care participă: generalii C. Sănătescu, Aldea şi
Gh. Mihail, Grigore Niculescu-Buzeşti, baronul Stârcea, col. Dămăceanu, Emil
Bodnăraş, Lucreţiu Pătrăşcanu, Mircea Ioaniţiu, ş.a.;
-15
Iunie 1944, gen. Sănătescu a comunicat trădătorilor acordul regelui cu privire
la pregătirea marelui complot;
-20
August 1944, prin trădare unor înalţi ofiţeri în frunte cu g-ralul Racoviţă se
sparge frontul la Iaşi, din porunca regelui;
-22
August 1944, seara-întrevederea dintre Antonescu, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, discutându-se
despre posibilitatea încheierii armistiţiului;
-22
August 1944, seara mareşalul Antonescu l-a convocat pe ministrul german Clodius
în prezenţa ministrului de război-generalul Pantazi spunându-i că România a
cerut armistiţiu;
-23
August 1944, dimineaţa la Palat dejunul regal: regele, generalul Sănătescu,
Mocsonyi-Stârcea, Niculescu-Buzeşti, ş.a.
-ora
9, ultima şedinţă a guvernului Antonescu la Snagov;
-ora
10,30, întrevederea lui Ion Antonescu cu George Brătianu în vederea încheierii
armistiţiului;
-pentru
ora 16 mareşalul cere audienţă la rege. La ora 17 este arestat în palatul regal
din mila regelui şi predat lui
Bodnăraş;
-s-a
format noul guvern condus de generalul Sănătescu;
-24
August 1944, se începe ocuparea României de către armata roşie înainte de a se
fi semnat armistiţiul;
-12/13
Septembrie 1944, semnarea de către complotiştii români la Moscova, armistiţiul
capitulării necondiţionate;
-3
Octombrie 1944, Churchill îi cere lui Roosevelt să trimită un mesaj lui Stalin
în care să subscrie că abrobă misiunea premierului englez la Moscova. Va pleca
pe 8 Octombrie;
-5
Octombrie 1944, Roosevelt trimite telegramă lui Stalin dându-le undă verde
celor doi şi le urează succes;
-9
Octombrie 1944 la ora 22,00 într-un moment favorabil afacerilor <<pe
negustate>> Churchill îi spune lui Stalin: „ Hai să aranjem treburile
noastre în Balcani. În ceea ce priveşte Marea Britanie şi Rusia, ce ai zice
dumneata să aveţi 90% predominare în România, noi 90% în Grecia şi 50%-50% în
Iugoslavia? În timp ce propunerea mea se traducea, am luat o jumătate de pagină
de hârtie pe care am scris propunerea mea. Stalin a luat in creion albastru şi
roşu şi cu partea albastră a făcut „un large tick” [bifare]-în OK-şi a pus
hârtia pe masă. Eu am luat-o şi am spus: << Nu este oare prea cinic cum
am dispus de soarta a milioane de oameni în această manieră insolită? Hai să
ardem hârtia!>> Stalin mi-a răspuns: <<Nu, ţine-o dumneata.>>
Bucuriei lor se adaugă zece zile mai
târziu-18 Octombrie 1944 şi satisfacţia lui Roosevelt: Aranjamentele făcute privind Balcanii, sunt sigur, cele mai bune
posibile.
Zarurile cezarilor fuseseră aruncate: Soarta
României şi a Europei de Răsărit fusăseră destinate robiei Rusiei-sovietice.
Autorii fără
condiţii ai capitulării în frunte cu suveranul laş au prezentat actul lor
josnic de înaltă trădare ca pe o faptă eroică a eliberării ţării de sub
dictatura fascistă.
Beneficiarii Actului
trădării, atât cei din ţară cât şi cei din exil, s-au justificat
considerându-l ca un act de bravură, de salvare naţională.
„Ani
de zile întreţinuţii <<fondului>> (18 milioane franci elveţieni) spune
Pamfil Şeicaru, însuşit de Al. Creţeanu,
Niculescu-Buzeşti, I. Vişoianu, au preamărit pe gângavul rege Mihai ca eroul
liberării României. Această trinitate avea nevoie de o acoperire, deoarece
politic în viaţa României erau inexistenţi, săvârşiseră o simplă deturnare de
fonduri şi prezentând ca erou pe Mihai, puteau opera o acţiune de a crea o
confuzie printre exilaţii de bună credinţă, că regele Mihai este şeful
exilului. Şi în bună parte operaţia a izbutit să creeze şi să menţină multă
vreme confuzia. Regele care abdicase în condiţii dezonorante, declarând
instituţia monarhiei perimată, fiind un obstacol la progresul fireşte,
marxist-leninist, al poporului român, caz unic în istoria abdicărilor, citea de
două ori pe an o cuvântare- mesaj către ţară. Ex-regele Mihai, eroul
capitulării fără condiţii, abdicase contra filodormă; Petre Groza, în numele
partidului comunist se angajase să-i de-a compensaţii pentru dezonoranta
abdicare, între care şi iahtul regal „Luceafărul”, care a costat 91000 lire sterline, adică 53 000 000 lei
la cursul oficial plătit de Statul român.” (Pamfil Şeicaru, Construcţii
pe nisip. Politica aistorică. Ed. Fides, Iaşi, 1998, p. 6)
Marii Beneficiari ai Actului trădării de la 23 August 1944 au fost şi sunt:
-Stalin şi
Uniunea Sovietică;
-Churchill şi
Marea Britanie;
-Partidul
Comunist din România şi în mod expres elementele alogene atee, fondatorii
Internaţionalei Roşii;
-impostorii,
trădătorii şi laşii care au acceptat mariajul politic cu bolşevicii sovietici;
-Mihai I şi
familia sa;
-Grecia şi
Ungaria.
Prin arestarea
şi apoi condamnarea la moarte a Şefului Statului Ion Antonescu, acţiunea
criminală a lui Mihai I, a diminuat într-un fel acţiunile nefaste ale Conducătorului
prin executarea sa, reabilitându-i pe cât posibil memoria, a declanşat
capitularea întregii armate, a provocat mai devreme şi aproape definitiv
dezastrul ţării, predând-o bolşevicilor şi slugilor lor comuniste, care până
astăzi 2014, se continuă de 70 de ani prin filiaţie neîntreruptă:
comunism-neocomunism-liberalism democratic-bej, a înlesnit apoi, prin
capitularea totală a României, victoria nesperată a U.R.S.S-lui în Estul
Europei, facilitându-şi deopotrivă bunăstarea în exil prin înţelegerea cu Ana Pauker,
iar cum scurtisima Stafie i-a acordat
dispensă de plecare..., a revenit în
Ţara pe care a trădat-o şi a prădat-o de pe tron, revenind deci mai aproape de
tron, pentru a deveni cu mult mai bogat decât visează vreodată un monarh în
exerciţiul mandatului regal.
Nimeni în
istoria omenirii după ce a fost detronat de drept sau pe nedrept nu a fost
acceptat mai apoi ca monarh într-un stat cu forma de guvernământ republicană,
fiind despăgubit eminamente pentru tot ce n-a avut şi răsplătit împărăteşte
pentru tot ce a distrus uman, material, cultural, spiritual istoriei naţiunii
noastre.
Astăzi,
practic în 2014, statul român are în componenţa sa la vîrf două puteri
antinomice: puterea republicană cu
instituţiile ei, preşedenţia, parlamentul şi guvernul şi monarhia cu regele, dinastia, palatele, munţii, apele şi
curtea sa regală.
Ambele forme de guvernământ sunt beneficiarele privilegiate ale
bugetului mult prea sărăcit al ţării.
Practic
aninomiile nu se exclud, ci se completează, se întrepătrund.
Se conturează
astfel una din enigmele atât de nefaste ale acestei naţiuni, singura de altfel
în lume, care îşi cântă cu osanale şi ritualuri: Trădătorii, Ucigaşii,
Uzurpatorii, Irozii, Denigratorii, Profanatorii, Blasfemiatorii, Canaliile,
Despoţii, Cămătarii, Ciocoii, Călăii, Strigoii, Vampirii, Satrapii, Anele,
Caiafele, Iudele, etc.
De ce?!? De
când?!? De cât...?!?
Nimeni nu cred
că poate răspunde corect sau mulţumitor la toate gesturile nesăbuite,
nechibzuite, ucigaşe, trădătoare, precum şi la toate actele, erorile, ororurile
comise cu ajutorul românilor
împotriva Românilor de-a lungul istoriei.
„Partidul comunist era îndreptăţit să
sărbătorească 23 August, arată marele jurnalist Pamfil Şeicaru, când se recoltau consecinţele actului
săvârşit de un rege imbecil, cu adeziunea partidelor zise ale democraţiei
naţionale.” (ibid. p. 7)
Marele
beneficiar Stalin a fost atât de încântat de reuşita marionetei regale încât a pus cea mai înaltă decoraţie sovietică VICTORIA
pe pieptul laş al gângavului şi nebravului Mihai I. Turcii ar fi
apreciat trădarea, dar nu şi pe Trădător, fie el chiar monarh. Gestului marelui
bolşevic Tătuc i s-au alăturat regina
Angliei şi Truman al S.U.A.
Capitularea
necondiţionată acceptată atât de uşor de nevolnicul Mihai I este de fapt un
precedent creat şi lăsat moştenire de tatăl său, Carol al II-lea-Lupescu.
Capitularea
necondiţionată de rege şi armistiţiul impus de sovietici „ confirmă
şi justifică forţa celui tare” privind toate abuzurile, atentatele, atrocităţile,
crimele, violurile, dezmoştenirile, arestările, torturile, persecuţiile,
prigoanele, mutilările aduse Naţiei noastre:
„... cu toată capitularea necondiţionată şi
un guvern frăţesc comunist, ruşii au furat România de produse de cel
puţin trei miliarde de dolari, în locul celor 300 de milioane impuse prin armistiţiul
dictat de Moscova din 12 septembrie 1944, instaurând pentru decenii mizeria.
Ceva mai mult, se pretinde, şi încă de somităţi militare, ca Allen Brooche,
şeful statului major imperial britanic, că prin actul de la 23 August 1944
România a deschis ruşilor larg porţile şi a contribuit la ocuparea unei
jumătăţi din Europa de către ruşi. Că dacă România ar mai fi rezistat, aliaţii
anglo-americani ar fi putut înainta adânc înspre răsăritul Europei, împiedicând
astfel Rusia să aibă preponderenţa în Europa.” (Nicolae Baciu, Agonia
României 1944-1948. Ed. Dacia Cluj-Napoca, 1990, p. 99)
Ucigaşa
capitulare necondiţionată a actului regal de criminal de la 23 August 1944 a
adus naţiunii dacoromâne, poate cel mai mare dezastru din întreaga ei istorie.
Desigur, condiţii în cadrul armistiţiului au fost, dar numai cele ale sovieticilor. Ei l-au pus
în aplicare imediat după actul ucigaş-regal, iar complotiştii români l-au
semnat în genunchi după trei săptămâni când ţara era ocupată şi strivită de
ruşi.
„Complotul format de cei care au creat
aşa-zisul armistiţiu, arată savantul naţionalist-creştin Dumitru Dan
Lucinescu, a schimbat generalii români,
comandanţi pe frontul contra ruşilor pe aliniamentul Tg. Neamţ-Stânca,
Rosnovanu-Iaşi, noii generali ordonând ostaşilor să nu mai tragă nici un glonţ
împotriva poziţiilor ruseşti, sistându-se şi aprovizionarea cu muniţii a
frontului respectiv. Peste 20 000 de soldaţi şi ofiţeri ai armatei române au
fost luaţi prizonieri, supravieţuind un sfert din ei, iar trupele ruseşti au
înaintat fără nicio rezistenţă spre sudul Moldovei şi apoi în restul Munteniei,
în timp ce în noul ziar Scânteia se înşiruiau numele noilor localităţi cucerite
de armata roşie <<eliberatoare>>... Data semnării armistiţiului a
fost de 13 septembrie 1944. Toate bunurile ţării au fost luate de armata rusă
ca pradă de război, inclusiv navele militare şi civile româneşti, împreună cu
tot parcul aviatic militar şi civil. Printre capturi a figurat şi celebrul bric
şcoală „Mircea cel Bătrân.”
Renumita fabrică de avioane militare I.A.R.
de la Braşov a fost demolată până la buloanele de prindere pe podeaua de beton,
iar întregul parc de avioane a fost luat de asemenea ca pradă de război. In una
din minele părăsite din nordul Olteniei erau depozitate în lingouri de aur,
peste 17 vagoane de aur, care reprezentau contravaloarea petrolului şi a
cerealelor vândute de statul român Germaniei... După decapitarea armatei regale
la vârf, a urmat lichidarea întregi armate. În locul lor au fost promovate la
conducerea armatei militari din cele două divizii formate de Ana Pauker în
URSS, din rândul prizonierilor de război români, care au ales această cale, în
locul morţii în lagărele ruseşti.” (Dan Lucinescu, Părintele Arsenie Boca
un Sfânt al zilelor noastre. Ed. Siaj, Bucureşti, 2009, p. 41-43)
Mihai I de
Hohenzolern trebuia măcar în ceasul al 13-lea în exil, sau în al 14-lea în
1990, după 46 de ani de aşteptare, când premierul Petre Roman i-a blocat la
Piteşti, drumul spre Curtea de Argeş şi l-a expulzat de unde a venit, val vârtej, ori chiar în al 15-lea ceas,
acum la 23 August 2014, să-şi ceară iertare în genunchi şi să facă penitenţă a la Canossa, ca înaintaşul său german
împăratul Henric IV, în Ianuarie 1077, cerându-şi profundă iertare întregii
Naţiuni române şi să explice gesturile sale infame şi criminale, asumându-şi
responsabilitatea lor:
-
Actul regal mârşav de la 23 August
1944, îi aparţine în exclusivitate;
-
Actul său regal devine o consecinţă de
înaltă trădare a întregii Naţiuni dacoromâne la 23 August 1944;
-
Repetarea Actului regal de înaltă
trădare a întregii Naţiuni dacoromâne la 6 Martie 1945;
-
Al treilea act regal de trădare a
întregii Naţiuni dacoromâne după furtul general electoral al alegerilor
generale din 1946;
-
Actul regal de laşitate prin care îl
arestează pe Ion Antonescu, protectorul său şi al monarhiei române;
-
Actul regal de slugărnicie absolută
a ocupanţilor, samavolnicii duşmani înfiaţi de el ca stăpâni ai ţării;
-
Actul regal de umilinţă şi supunere
faţă de intervenţia expresă a liderilor comunişti, premierul şi ministrul de
externe, care i-au sugerat neacordarea graţierii primilor patru arestaţi din
lotul „Antonescu” a celor şapte condamnaţi la moarte;
-
Actul regal criminal de
odios prin care se spală pe mâini după condamnarea
la moarte a celor patru: Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Z. Vasiliu,
Gheorghe Alexianu;
-
Actul regal de abjurare a Majestăţii lui
Dumnezeu, care prin acceptarea ungerii sale ca monarh, are sacra
responsabilitate de a acorda întotdeauna şi necondiţionat graţierea şi amnistia;
-
Actul regal de impostură şi sfidare a unui
popor prin tupeul cinic de a reveni în ţara pe care a vândut-o şi prin mârşevia
de a mai cere ceva bogăţie şi încă mult şi încă pe deasupra ca o compensaţie a
trădării şi a eroismului său laş;
-
Actul regal-machiavelic de râvnire, de
absurditate, de turpitudine şi de pretenţie a repunerii în drepturile sale
monarhice direct sau prin urmaşi.
CONCLUZII
Ordonarea
încetării focului, a depunerii armelor şi a predării armatei înaintea
armistiţiului semnat este un act regal de înaltă trădare naţională.
Niciunul din
diplomaţii români împuterniciţi de Antonescu cu negocierea armistiţiului şi
niciunul din complotiştii regelui n-au pus în balanţă argumentul capital al
României: scurtarea războiului pentru
toţi şi determinarea victoriei absolute a Uniunii Sovietice.
Sabotarea
încheierii armistiţiului propus de mareşalul Antonescu de către rege, camarila
sa complotistă şi „diplomaţii” George
Duca, Gr. Niculescu-Buzeşti, Ştirbey, intenţionat şi cu perseverenţă.
Toţi
complotiştii au fost conştienţi de actele lor laşe şi mârşave.
Statul major
american a întocmit încă din 1943 planul debarcării în Franţa, fapt care ar fi
condus la sfârşitul războiului, la victoria majoră a anglo-americanilor cu doi
ani mai devreme, la lichidarea nazismului şi oprirea comunismului în creuzetul
bolşevic.
S-a opus
Churchill. Aşadar, în 1945, anglo-americanii au câştigat războiul pierzând
pacea. Sovieticii au câştigat şi războiul şi pacea şi jumătate din Europa.
Amorţirea
opoziţiei, pasivitatea, tergiversarea şi credulitatea ei nezdruncinată în
ajutorul anglo-american înainte şi după capitulare.
Toate ordinele
secrete trimise de diplomaţii şi politicienii români anglo-americanilor
ajungeau rapid şi calde pe masa
sovieticilor.
La 12 Septembrie 1944, prin
armistiţiul impus de sovietici la Moscova, Mihai I prin actul său regal livrează
complet şi gratuit România pentru o jumătate de secol Rusiei bolşevice.
Sovieticii
refuză cobeligeranţa României, dar o obligă să lupte alături de ei împotriva
germanilor şi a ungurilor, provocându-ne astfel, însutit mai multe pierderi
materiale şi umane decât dacă s-ar fi continuat războiul împotriva lor.
Cum poate
plăti moral, creştin, uman şi material regalul tradator actele cotropitorilor
bolşevici după odiosul său act de trădare, de capitulare necondiţionată şi de
girarare a comunismului: jafurile, violurile, teroarea, asasinatele,
decapitarea armatei, arestările abuzive, condamnările la moarte, la închisoare
pe viaţă, deportările, consecinţele lor până astăzi şi mai departe?
În câte vieţi
poate plăti şi dacă poate plăti samavolnicia crimelor sale regale?
Cu ce?
Singura
reuşită a complotului regal de la 23 August 1944 a fost capitularea
necondiţionată a României, adică predarea de bună voie în robie duşmanului
boşevic pentru 45 de ani şi apoi altora la fel pe termen nelimitat.
Partidul
Comunist din România, deşi inexistent in fapt, a avul rolul Şefului de stat
major în complotul regelui.
Scurtarea
războiului mondial cu şase luni a adus de fapt o prelungire a asuprii bolşevice
asupra Europei răsăritene şi în mod direct a ţării noastre pe care a înrobit-o aproape
o jumătate de secol.
După ocuparea
ţării noastre, voită regal, unul din marile-secrete-de-stat impuse de
invadatorii strategici sovietici a fost impunerea şi primirea unui mare număr
de evrei, ca ajutor frăţesc. Astfel
că în numai 4 ani, din 24 August 1944 şi până în 1948, numărul evreilor în
România fără Basarabia, fără Bucovina de Nord şi fără Cadrilater să depăşească
un milion.
Marele
diplomat şi tătuc al războiului a fost gruzinul Stalin care a făcut din
Churchill avocatul pledant pentru cauza sa roşie şi măreaţă, faţă de care lacheul
Roosevelt a stat doar în poziţia de „drepţi”,
de „ordonaţi” şi „culcat”.
Yalta a
devenit Groapa comună a liberei determinări a popoarelor, mormântul libertăţii
şi incinerarea democraţiei.
Churchill
alături de Mihai I şi camarila sa regalo-complotistă au înşelat, au minţit, au
manevrat, au trădat, au vândut şi au crucificat România pentru foarte mult timp.
BIBLIOGRAFIE
*. Nicolae
Baciu,Yalta şi crucificarea României, Ed. Europa, Roma, 1982; *. L’Europe de
l’Est trahie et vendue. Edition La Pensee Universelle, Paris, 1984; *. Agonia
României-1944-1948.Ed. Dacia Cluj – Napoca, 1990.
*. Ioan
Scurtu, Criza dinastică din România, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1996. *. Viaţa
politică din România 1918-1944. Ed. Albatros, Bucureşti 1982.
*. Gh. Buzatu
(coordonator), Bătălia pentru Basarabia 1941-1944. Ed. Mica Valahie, Bucureşti,
2010.
*. C. Hlihor,
Anul 1940. Drama românilor dintre Prut şi Nistru, Ed. Academiei de Înalte
Studii Militare, Bucureşti, 1992.
*. Ion
Şişcanu, Ocuparea Basarabiei, Herţei şi a nordului Bucovinei, în „Revista de
istorie militară”, nr. 4, 1991.
*. Paul Goma,
Săptămâna Roşie 28 iunie-3 iulie 1940 sau Basarabia şi evreii. Ed. Vremea XXI,
Bucureşti, 2004.
*. Valeriu –
Florin Dobrinescu / Ion Constantin, Basarabia în anii celui de al doilea război
mondial. Institutul European-Iaşi, 1995.
*. G-ral
Platon Chirnoagă, Istoria politică şi militară a războiului României contra
Rusiei sovietice 22 iunie 1941-23 august 1944. Ed. Fides, Iaşi 1998.
*. Pamfil
Şeicaru, Construcţii pe nisip. Politica aistorică. Ed. Fides, Iaşi, 1998.
*. Ion Cârja,
Canalul Morţii, Ed. Cartea Românească, 1993.
*. Miruna
Munteanu /Vladimir Alexe /Alexandru Ionescu /Mariana Ştefănescu, Dosare
Ultrasecrete, vol. I. Ed. Omega, Bucureşti, 1999.
