George Anca, Ghepard Keral

purva – scherzo – uttara

A plouat azi-noapte-al verii

de crăciun bananierii

de-am iubirile constrâns

și cu dodii și cu plâns

ochiul lung de vânătaie

întreită Himalaie

ca truverul ca un pers

neotericul pervers

ca un han și-un crâng de bamb

ca trofeul rupt de iamb

ca un silf cu sifilis

de cazonă și vascris

ca iertarea și madona

ciorăpindu-mi-o corona

ca un mort de dinadins

de molitva nunții nins

ca un taur prea de aur

într-un tropot de centaur

ca al sudului Ganeș

cu un dinte neuncheș

zis-am toată ziulica

și nu-mi auziși cantica

P-ormă lunch pe după ceai

la amicii ce-i mai ai

Prin fereastră ce kerală

amintire mi-e mandală

c-am fost rob anaerob

alor sale urme zob

mușuroiul spart furnici

mă adună în matrici

calendar de două dune

înverzite-n rugăciune

Vezi nimicul dansator

cu amicul cer pe nor

peste lepra galeș laur

fum de fată prin coclaur

Febra prințului încalt

lins-a copiei bazalt

cum n-o ninge limba-n viciuri

descrustate de arniciuri

umbra sânului total

alt obraz profil își val

mai de lapte-n vaci nesupt

împietrit pe dedesupt

N-am văzut femeie ieri

de iertate mângâieri

n-am primit ghepard keral

dintr-un ochi cu plâns aval

n-am călcat pe pași tibeți

la fata cu mulți băieți

ca pe tine să te prind

cu un revolver în bind

muzica de prinde pește

la matale între dește

Pietre șetre și cumetre

doar pustii de stană pietre

caută stana stacana

mogâldind absenței rana

sus pe cracă o maimoacă

ea păduchii-i desfereacă

el o-nfige de trei ori

țipă ea cub de fiori

ceafa ghearele i-o strâng

perii sfârâie prin crâng

iar o-nfige scarpin' spete

încă și mai pe-ndelete

ăla freacă țipăroi

cum se uită la ăi doi

tremură a cincea scenă

și își soarbe ceai semenă

cam ca la despăducherea

cu puiandrii așijderea

udă cremene de pluș

bolovanul cu albuș

de săriră cuplăraia

în copacul din partea-aia

iar în ea el e puzderii

lumânările-nvierii

boabele dejunului

sub crestele bambului

Puii ling femeia-alaptă

el o perie pe proaptă

roșii țâțe ascuțite

și căscaturi uluite

codru defrișat și cozi

de imperii mai înnozi

Dragă soră roșioară

împletește mai cu gheară

linse copii din Sarnath

țipătul nepurecat

maimele mă-ngăduiră

din respect de a mea liră

ci mata te înclziș

cu cenușile pe Criș

de știai că am să mor

pe piatră masturbator

auzi și la financiar

calm genetic dând cu zar

curva-n vers de bambus rumb

pumn în piept pe rustic bumb

de te-ntineri cu doi fii

cu tată de alifii

de te-naripi adulter

mai la vale de cerber

la parole cu mirenii

înșfăcându-le vedenii

așa că-mi descălecai

păunii cântând încai

prin amurg de roză râie

paranimfa mă mângâie

mi-e genunchiul stâng pe dric

și pe-al dumneaei buric

am motive innere

cu aminte tinere

am din educație

un aspect de grație

când genunchiu-mi înfășor

în buricul auror:

dă-mi genunchele creștin

fildeș ros și ras asin

voi întoarce rarița

virgin cu pizdarița

Altei brazde raza-n dans

în genunchi ținând balans

bine doamnă că murii

și pământul ți-l iubii

Sprie piatra ea desenă

și învie a mea venă

în a floare ruptă-n lung

de tine să mă îndung

Fum memoriei o stână

înlupită pe o rână

în deșerturi pitulate

fata mea mi se arate

ochiul cu ea să mi-l scot

și să-mi dau și peste bot

găzduind și-un glonț în clonț

plictisit de cârlionț

Jur pierdut să mă împușc

la al nopții ăstei dușc

agonia în plaivas

și puțin a mai rămas

cât un botezat în Gange

cât cenușa dintr-o cange

buzunarului marda

de-o băusem cu mâna

cerșetoarei de i-o dam

m-alegeam cu mangalam

Mintea balele-și sughiță

cu nădejede de pojghiță

planeta pe sub ghidon

pedalându-se piton

nu-i pictură în tablou

bou-n câmp și câmpu-n bou

în cavou să mi te strecuri

lanternă cu două becuri

stingi un bec gheișei dai

cecul tău pe ce vedeai

abia mort a învia

cu plămânii ca via

să mă mai apuc de mine

cu lacrimă și mai bine

(din XII by horace gange, INTERNATIONAL ACADEMY EMINESCU Delhi -1984)