Adrian Munteanu - UN SONET PE ZI - SONETOTERAPIE 31 - 40 - text și interpretare (cu replica unele)

UN SONET PE ZI

SONETOTERAPIE 31 - text și interpretare

15 aprilie 2020

  

MĂ-NGHIT SECUNDE

~*~

Mă-nghit secunde, veşnic mă alungă

Scuipând cu silă rostul strâns în mine.

Cu şfichiul clipei aspre sau blajine

Cioplesc în piele dungă lângă dungă.

Planetele se-ntorc pe căi senine

Şi primăveri revin în noaptea lungă;

Alt fir de iarbă ţărna o să-mpungă.

Destinul meu va reveni-n destine.

Tot ce-am făcut e măsurat de Parce.

Am fost copil şi-am devenit bărbat;

Bătrân voi fi când fusul vremii toarce.

Vreau să mă schimb, dar nu mă las schimbat.

Totul revine, totul se întoarce.

Mi-e dat să pot din timp să mă abat?

~*~

(2004 - nepublicat)

Adrian Munteanu

*

UN SONET PE ZI

SONETOTERAPIE 32 - text și interpretare

16 aprilie 2020

TIMPUL DIN NOI

~*~

Lumini fecunde, şoapta nerostită...

Adulmecăm minutele necoapte.

Dansez cu ea, frumoasa mea din noapte;

Atingere lascivă, ostenită.

Îmi spune că e frig. E-un cer de lapte.

Scot haina şi i-o dau, pe trup sortită.

În jurul nostru clipa nesfârşită

Se-aruncă-n gol, înveşmântată-n şoapte.

O însoţesc. Icoană luminată.

Stă singură-n odaia de pe mal.

O părăsesc în noaptea nevegheată.

A doua zi revin în ceas oval

La geamul ei de linişte visată.

Doar o bătrână e...şi nici un val.

~*~

(2004 - nepublicat)

Adrian Munteanu

*

UN SONET PE ZI

SONETOTERAPIE 33 - text și videoclip

17 aprilie 2020

A  CĂZUT UN ÎNGER

~*~

Ieri a căzut un Înger pe alee.

Stea în balans, o dâră tremurată,

Veşmânt solar, privire ne-ntinată,

Purtând în mâini a cerurilor cheie.

Din sanctuarul profanat plecată

Arcada lui e-n praf, fără idee

Nespus de tristă, stinsă odisee

Curmată crud în frunza-ncătuşată.

Îl înveleşte toamna cu duiumul

De arătări din glodul diafan.

Să fi murit? Pe hornuri iese fumul.

A adormit şi fluierul lui Pan.

Sub mâl o rază îşi croieşte drumul,

Dar n-a ajuns să iasă la liman.

("Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005)

~*~

Adrian Munteanu

*

UN SONET PE ZI

SONETOTERAPIE 34 - text și interpretarea lui

18 aprilie 2020

RĂSPUNDE-MI, DOAMNE!

~*~
                                    la Psalmul 4

Răspunde-mi, Doamne, tihna mea ne-nvinsă,
Scoate-mă-n larg, de ţărmul ars departe!
Nu-mi da obida vorbei ce împarte
Povara grea, în patimă prelinsă!

Primeşte-mi jertfa cărnii-n zori deşarte,
Smerenia de gândul-rug atinsă,
Aprinde raza în privirea stinsă
Şi-nvinge umbra spaimelor de moarte!

Acest izvor cu undă străvezie
Hrăneşte clipa scursă pe obraz,
Ca cel răpus de vrajbă să nu-mbie

Perfida noapte-nfiptă-n cuget treaz.
Mă scol şi-ndrept privirea spre tărie,

Cu Tine-n suflet, veşnicu-mi răgaz.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1", Arania, 2005)

Adrian Munteanu - Sonetoterapie 34


*

UN SONET PE ZI

SONETOTERAPIE 35 - text și videoclipo

19 aprilie 2020

VOI PRIMI NĂDEJDEA

la Psalmul 6

~*~

Nu mă căzni cu vajnică mânie,

Nu mă mustra cu aprigă năpastă!

Ai milă, Doamne-n casa mea adastă

La candela ce-n cuget drept adie.

Dă-mi spornic gest şi vieţuire castă

Căci cel ce moare nu-ţi mai e solie

Şi cine te va implora-n vecie

Rătăcitor pe calea lui nefastă?

Alung un gând plimbându-şi moliciunea

Pe trupul celor risipiţi şi goi.

Fugiţi din preajmă, ocoliţi genunea

Voi ce stârniţi prigoana dintre noi!

Căci îmi îndrept spre ceruri rugăciunea

Şi voi primi nădejdea înapoi.

~*~

(2004 - sonet nepublicat)

Adrian Munteanu

*

UN SONET PE ZI

SONETOTERAPIE 36 - text și interpretare

20 aprilie 2020

NUMAI LA DOMNUL ÎMI GĂSESC SCĂPARE

la Psalmul 11

~*~

Numai la Domnul îmi găsesc scăpare.

Cum aţi putea să-mi spuneţi: fugi îndată

În arca ta de ape-mpresurată,

Când nu găsesc în juru-mi alinare?

Îşi încordează aprigă săgeată

Cei ce-şi doresc ca braţul să doboare

Clipa de taină ce în cuget doare,

Simţirile acelor fără pată.

Când temelii se surpă în osândă,

Omul jertfeşte Domnului un ied,

Să nu-i ajungă râvna-n cer flămândă.

Mă plec şi eu, cu lira-mi de aed,

Nădăjduind să-I am privirea blândă

Şi-n mila Lui nepregetat să cred.

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2, Arania, 2006)

Adrian Munteanu

*

UN SONET PE ZI

Sonetoterapie 37

21 aprilie 2020

UMPLE, IUBITO, CU VIN VECHI POTIRUL

~*~

Umple, iubito, cu vin vechi potirul,

Căuşul tainei, limpezit de muze!

Alintă apa dulce din havuze

Ce-a adormit cu trudă trandafirul!

Aşterne masa cu-n surâs pe buze,

Aşează pâinea şi veghează mirul

Ademenind spre trup încins zefirul

Aromitor al zorilor lăuze.

Aprinde focul, nu-l lăsa să piară,

Aruncă lemne pe altar! Apoi

Miresme dulci ne vor zidi. Spre seară

Vom dezbrăca veşminte. Drepţi şi goi

Ne vom topi ca un palat de ceară

În flacăra dintru adânc de noi.

~*~

(Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005)

Adrian Munteanu

*

UN SONET PE ZI

Sonetoterapie 38 - text și interpretare

22 aprilie 2020

ASCUNDE-MĂ, IUBITO !

~*~

Ascunde-mă, iubito, de privirea

Lunatecilor greieri din răstoace,

Alungă pui de mierle din găoace

Şi lasă-mă să-ţi răstignesc iubirea.

În trupul tău tăcerea grea se coace

Când smulgi avid din pieptul meu rostirea.

M-afund în cuibul rodnic şi uimirea

Sălbatic vrea cu mine să se joace.

Strivesc sămânţa coapselor virgine

Şi geana muşcă sânul pârguit.

Pătrund adânc, năvalnic… şi mi-e bine!!!

Tot cerul cade-n iarbă istovit.

Un şarpe magic s-a-nălţat din mine,

Ofranda serii fără de sfârşit.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1", Arania, 2005)

Adrian Munteanu

*

Replică ,,SONETOTERAPIE”, lui Adrian Munteanu

DE  CE  IUBIREA  E  O  POEZIE  ?

de  Melania Rusu Caragioiu

~*~

Mă-ntreb adesea: „ce-i o poezie ?”

Și îmi răspund, fără a gândi prea mult,

E starea mea de rară reverie,

Când, ce-mi ordonă sîngele, ascult.

Mă-ntreb adesea: „ce-i o poezie  ?”

Atunci când stelele , în nopți, zâmbesc,

E câteodatâ pura-mi insomnie,

Când mă gândesc prea mult la ce iubesc...

Mă-ntreb adesea: „ce-i o poezie ?”

Și uneori chiar pot ca să răspund:

„E sufletul pe care-l poartă o ie

„Ce e cusută-n flori de feerie,

„Diamantină, cum sclipiri în grund

„Și-a parfumat-o-n sân o Salomie !”

~*~

Laval, 2014

*

UN SONET PE ZI

SONETOTERAPIE 39 - text și intepretare

23 aprilie 2020

VREME DE CĂDERE

~*~

O tenebroasă vreme de cădere.

Robust şi crud invidia mă-nhaţă,

Cu colţii ei şi fruntea ei semeaţă,

Secătuindu-mi trupul de putere.

Plecând din moarte către-o nouă viaţă,

Tot mai pustiu e drumul, fără vrere.

Poftiri şi pizme, scuturi efemere,

Mă ţintuiesc în somnul cel de gheaţă.

Încerc scăparea. Mi se face foame,

Dar nu sunt peşti şi vinul n-a mai fost.

Mă răsucesc şi ţip în strâmte rame,

Mărunt circar, cu rolul lui anost

De-a retrăi mereu aceleaşi drame

Şi-aceeaşi vieţuire fără rost.

~*~

(2004 - sonet nepublicat)

Adrian Munteanu

*

UN SONET PE ZI

SONETOTERAPIE 40 - text și interpretare

24 aprilie 2020

AM PUS ZĂBRELE LA FERESTRE

~*~

Am pus cândva zăbrele la ferestre,

Păzind lumina ce-o primeam sfărmată

Pe corzi de harfă. Ziua-ndurerată

Reîntrupa întinderile-agreste.

Pânda sublimă n-a ajuns vreodată

Să-ndepărteze răvăşiri funeste,

Chiar de-am păstrat în gându-mi o poveste

Cu aripa candorii de-altădată.

A mai rămas în mine doar povaţa

De-a îmblânzi un nestatornic gând,

Smulgând dintre portaluri dimineaţa

Pe gratiile-mi triste fumegând.

În sunet de cascadă să-mi duc viaţa

De dincolo de timpul cel flâmând.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1", Arania, 2005)

Adrian Munteanu