VIOREL ROMAN - Evreii conduc lumea?

Evreii conduc lumea?

Evreii crestini din Romania Comunicat de presa: Îngrijorați de derapajele și acțiunile ostile ale Institutului Elie Wiesel față de cetățenii români din țara care ne găzduiește pe toți, noi, un grup de etnici evrei de religie creștină, am hotărât înființarea Comunității Evreilor Creștini „Nicolae Steinhardt” din România. Am ajuns la această decizie oarecum extremă întrucât, începând din 2015, Institutul Elie Wiesel, care se erijează tacit în reprezentant al tuturor evreilor din România, a inițiat o serie de acțiuni iresponsabile care mistifică și distorsionează istoria acestor meleaguri, ducând la culpabilizarea întregului popor român. Noi nu putem accepta această minciună pe care istoria reală o contrazice. Românii nu sunt un popor antisemit și o spunem ferm și în cunoștință de cauză, atât prin accesul la documente publice, cât, mai ales, ca experiență nemijlocită. Ne-am născut și am crescut aici, în România, printre români, și nu am avut NICIODATĂ probleme comunitare cu aceștia. Există, la nivel de indivizi, atitudini antisemite, așa cum și printre evrei există atitudini antiromânești, dar a generaliza aceste aspecte la scara unui întreg popor, ni se pare nu numai nedrept, ci și periculos. Iar pericolul a fost semnalat, încă din 1877, de Mihai Eminescu, într-un articol din „Curierul de Iași”: „Adăogim din nou că ni pare rău de acei relativ puţini [evrei], chiar dacă s-ar compune din 2-3.000, cari s-au identificat cu această ţară, şi totuşi trebuie să se vadă în aceleaşi condiţii de drept public cu imigranţii mai proaspeţi; ne pare rău de „evreii spanioli”, cari n-au nimic comun cu cei poloni, dar fiecare poate pricepe că, într-o armie străină care se apropie de noi, nimeni nu va căuta să deosebească pe puţinii amici, ce i-ar putea avea în acea armie. Şi evreii sunt o armie economică, o rasă de asociaţi naturali contra a tot ce nu e evreu”. Promulgarea unor legi precum Legea 2017/2015 sau așa-zisa „Lege Vexler” nu face decât să confirme avertismentul lui Eminescu și duce implicit la prezumția că românii ar fi structural antisemiți, deci se impunea apariția unor asemenea legi protective pentru nativii evrei. Considerăm că acestea sunt provocări inutile ce se pot întoarce împotriva noastră, a evreilor, izolându-ne de restul societății. Pe de altă parte, este jignitor pentru poporul român care, dimpotrivă, i-a ajutat pe evrei, atunci când le-a fost mai greu în istorie. Niciun tren nu a plecat din România spre cumplitele lagăre de exterminare de la Auschwitz sau Dachau, iar cel care este demonizat astăzi de Institutul Elie Wiesel ca fiind cel mai fioros antisemit din Europa, Ion Antonescu, de fapt ne-a salvat, așa cum a recunoscut și președintele Israelului, Shimon Peres, la o conferință de presă de la Palatul Cotroceni, în 2010. De aceea, noi, evreii creștini, inițiatori ai  asociației Comunitatea Evreilor Creștini „Nicolae Steinhardt” din România, dezavuăm inițiativele ostile ale Institutului Elie Wiesel față de români și față de România și nu dorim să fim asociați cu acestea legi și nici cu inițiatorii lor. Toate aceste măsuri absurde îi plasează pe toți evreii într-o poziție de beligeranță față de etnicii români majoritari, ceea ce poate declanșa, în mod artificial, atitudini antisemite. Ne delimităm ferm de aceste măsuri și îi sfătuim pe toți evreii, fie ei mozaici sau creștini, să adopte, spre binele lor și al familiilor lor, aceeași atitudine înțeleaptă și morală.

http://www.badpolitics.ro/evreii-conduc-lumea-viorel-roman/ Iulian Apostu: Evreii şi comunismul - Cazul României (1944-1965) - ediţia aprilie 2013 https://www.academia.edu/3217996/Zydokomuna._Evreii_si_comunismul_- _cazul_Romaniei_1944-1965_ https://www.academia.edu/36349078/Evreii_conduc_lumea_destineliterare_Steinhardt https://www.academia.edu/35949385/Evreii_conduc_Lumea_maresalul_Antonescu https://www.academia.edu/37712894/Razboiul_dintre_evrei_si_crestini https://www.academia.edu/16614844/Tiganii_si_evreiii_romani http://www.badpolitics.ro/evreii-conduc-lumea-viorel-roman/ https://www.academia.edu/36267172/Evreii_conduc_lumea_recolonizarea https://www.academia.edu/36805855/Evreii_conduc_lumea_50.000.000.000_-_opinii

https://octavpelin.wordpress.com/2015/11/28/evreii-conduc-lumea/ https://www.academia.edu/29208633/Raport_Elie_Wiessel_Studierea_Holocaust_in_Romania https://www.academia.edu/27248678/Evreii_conduc_lumea https://books.google.ro/books?id=_wq3AAAAIAAJ&hl=de&source=gbs_book_similarbooks https://www.academia.edu/35797950/ Dennis_Deletant_Grasping_the_Nettle_Romania_and_the_Holocaust_review_of_the_book_ed._by _Simon_Geissb %C3%BChler_Romania_and_the_Holocaust_Events_Contexts_Aftermath_Stuttgart_Ibidem_Press _2017._Yad_Vashem_Studies_45_2_2017_pp._193-201 https://www.academia.edu/10126132/

The_Holocaust_in_Romania_The_Extermination_and_Protection_of_the_Jews_under_Antonescus _Regime * „Despre Antonescu însă nu pot să nu arăt că, oricum, a fost singurul în toată Europa care a cutezat să i se opună lui Hitler, să-i ţină piept într-o chestiune de onoare personală pentru acesta, în care nici Petain, nici cardinalii nu i-au spus nu. În vreme ce floarea aristocraţiei germane, generalii şi feldmareşalii acoperiţi de medalii şi decoraţii stăteau smirnă în faţa lui şi tremurau, iar el făcea spume la gură şi alerga urlând de la un capăt la altul al încăperii, Antonescu i-a ţinut piept în propriul lui bârlog de la Berchtesgaden; dârz, cu modestia cuvenită, a scăpat de la moarte câteva sute de mii de suflete de evrei.” (…) „Si pot afirma ca nici un evreu din Romania nu a fost predat nazistilor pentru a fi trimis in lagarele de concentrare din Germania sau din Polonia. Nici unul!” Nicolae Steinhardt – „Jurnalul fericirii”

Evreii conduc lumea? razboiul sioniştilor cu români  Dupa renuntarea la zaharea, monopolul asupra comertului din Princpatele, a Sultanului turc si Patriarhului sau grec, negustorimii fanariote, orientarea moldo-valahilor de la est spre vest este meritul evreiilor. De la Pacea de la Adrianopol, 1829, pana cand emigreaza in Israel, 1958, modernizarea Principatelor, Regatului si RPR este indisolubil legat de intermedierea lor cu metropolele capitaliste din vest si cu dictatura de dezvoltare ortodoxo-comunista din est. Refractarii occidentalizarii, modernizari socio-economice, din considerente profund religioase, grecoortodocsii au o atitudine ambivatenta fata de rolul evreilor. Pe de o parte ei sunt indispensabili ca punte de legatura cu lumea larga, capitalista, occidentala si pe de alta parte, antisemitismul este un ventil al antioccidentalismului lor milenar, atavic, de la Marea Schisma, 1054, dintre crestinii orientali si occidentali, greco-ortodocsi si romano-catolici. In acest context semnalez lucrarea

https://www.academia.edu/32388746/DOSARE_SECRETE_privind_r%C4%83zboiul_nev %C4%83zut_al_evreilor_sioni%C5%9Fti_cu_rom%C3%A2nii?email_work_card=title

Marius Grunstein DOSARE SECRETE privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu români 1. De unde ne vin Evreii!? 2. Rzboiul Alianţei Israeliţilor cu Românii 3. Răscoala ţăranilor 4. Bancherii evrei împotriva României Mari 5. Regele, amanta şi Legiunea Arhanghelului Mihail 6. B'NAI B'RITH (Fiii Legământului), lumea şi România 7. Băncile române şt ţinta israelită 8. România, ţinta sionistă 9. Personajele cheie ale afacerilor israeliene în România 10. Gheşefturi evreieşti sau asimilare politico-economică! 11. Evreii şi Petrolul Românesc în Mileniul Trei 12. Noul asalt asupra agriculturii 13. MOSSAD-ul şi tehnica militară Românească BELL HELICOPTERS, RULETĂ A AFACERILOR EVREIE ŞTI 14. Privatizarea Hotelului Bucureşti. STUDIU DE CAZ

Evreii conduc lumea? The Holocaust In the Graphic detail The Holocaust, The Economist, February 25, 2019, p. 77, the border between Romania and Hungary, 1940-1945, is false and confusing, because „… no Jew in Romania was handed over to the Nazis to be sent to concentration camps in Germany or Poland. No one!“ Nicolae Steinhardt, a Jew in "Diary of Happiness“. Viorel Roman Bangkok, January 27, 2020

În graficul The Holocaust din saptamanalul The Economist, 25 februarie 2019, p. 77, granița dintre România și Ungaria, 1940-1945, nu este exacta si sugereaza astfel ca din Romania au fost deportati evreii in Germania, cand de fapt „ ... niciun evreu din România nu a fost predat naziștilor pentru a fi trimis în lagărele de concentrare din Germania sau Polonia. Nimeni!”, Nicolae Steinhardt, evreu, in cartea sa „Jurnalul fericirii”.

Evreii conduc lumea? si musulmanii

De ce sunt evreii atat de puternici? Este un punct de vedere ! Realitatea este ca 95 % din bancile mondiale sunt conduse de evrei.

Există doar 14 - 18 milioane de evrei în lume:şapte milioane în cele două Americi, cinci milioane în Asia-Israel două milioane în Europa şi 100.000 în Africa. Pentru fiecare evreu din lume, există cam 100 de musulmani. Cu toate acestea, evreii sunt de o sută de ori mai puternici decât toţi musulmanii la un loc. V-aţi întrebat vreodată de ce?

Iisus din Nazareth a fost evreu. Toti Apostolii, Proorocii, Profetii, Dreptii Vechiului Testament, la fel...Vechiul Tetament este PARINTELE Noului Testament !

Albert Einstein, cel mai influent om de ştiinţă din toate timpurile, desemnat de revista TIME 'Omul Secolului', a fost evreu. Sigmund Freud - sinele, eul, supraeul - părintele psihanalizei, a  fost evreu. La fel şi Karl Marx, Paul Samuelson şi Milton Friedman. Iată câţiva alţi evrei a căror activitate intelectuală a îmbogăţit întreaga omenire: Benjamin Rubin a dat lumii acul pentru vaccinuri. Jonas Salk a creat primul vaccin anti-polio. Alert Sabin a dezvoltat vaccinul anti-polio live îmbunătăţit. Gertrude Elion ne-a dat un medicament împotriva leucemiei. Baruch Blumberg a creat vaccinul împotriva hepatitei B.

Paul Ehrlich a descoperit un tratament pentru sifilis (boală cu  transmitere sexuală). Elie Metchnikoff a câştigat Premiul Nobel în domeniul bolilor contagioase. Bernard Katz a câştigat Premiul Nobel pentru descoperiri în domeniul transmisiei neuromusculare. Andrew Schally a câştigat un Nobel în endocrinologie (boli ale  sistemului endocrin; diabet, hipertiroidism) Aaron Beck a pus bazele Terapiei Cognitive (psihoterapie pentru boli  nervoase, depresie şi fobii). Gregory Pincus a dezvoltat prima pilulă contraceptivă orală. George Wald a câştigat un Nobel pentru progrese în cercetarea ochiului uman. Stanley Cohen a câştigat Nobelul pentru activitatea în embriologie (studiul embrionilor şi al dezvoltării lor). Willem Kolff a inventat aparatul de dializă. Stanley Mezor a inventat primul chip de micro-procesor. Leo Szilard a dezvoltat primul reactor nuclear în lanţ. Peter Schultz, cablul de fibră optică; Charles Adler, semaforul; Benno Strauss, oţelul; Isador Kisee, filmele cu sonor; Emile Berliner, microfonul pentru telefon şi Charles Ginsburg, înregistrarea video pe casetă.

În ultimii 105 ani, 14 milioane de evrei au câştigat 180 de premii  Nobel, în timp ce doar trei premii Nobel au fost câştigate de 1,4 miliarde de musulmani (cu excepţia celor pentru Pace). De ce sunt evreii atât de puternici? Între finanţiştii faimoşi în întreaga lume ce fac parte din această religie se numără:

Ralph Lauren (Polo), Levis Strauss (Levi's Jeans), Howard Schultz  (Starbuck's) , Sergey Brin (Google), Michael Dell (Dell Computers), Larry Ellison (Oracle), Donna Karan (DKNY), Irv Robbins (Baskins & Robbins) şi Bill Rosenberg (Dunkin Donuts).

Richard Levin, preşedintele Universităţii Yale, este evreu. La fel şi Henry Kissinger (secretar de stat american), Alan Greenspan (preşedinte al Rezervei Federale în mandatele lui  Reagan, Bush, Clinton şi Bush), Joseph Lieberman, senator  Madeleine Albright (secretar de stat american),  Maxim Litvinov (ministru de externe al URSS),  David Marshal (primul prim-ministru al Singapore), Issac Isaacs (guvernator- general al Australiei), Benjamin Disraeli (om de stat britanic şi scriitor),  Yevgeny Primakov (prim ministru rus),  Jorge Sampaio (preşedintele Portugaliei) , Herb Gray (vice prim-ministru al Canadei),  Pierre Mendes (prim ministru al Franţei),  Michael Howard (ministru de interne al Marii Britanii),  Bruno Kreisky (cancelar al Austriei) şi Robert Rubin (fost secretar al trezoreriei al SUA).

În mass media, printre evreii renumiţi se numără și: Wolf Blitzer (CNN), Barbara Walters (ABC News), Eugene Meyer (Washington Post), Henry Grunwald  (redactor şef al Time), Katherine

Graham (director al The Washington Post), Joseph Lelyyeld (redactor executiv, The New York Times), şi Max Frankel (New York Times).

Cunoaşteţi numele celui mai prolific filantrop din istoria omenirii? Este George Soros, evreu, şi a donat până acum suma colosală de 4  miliarde USD, majoritatea pentru cercetători şi universităţi din  întreaga lume,  si....."unul dintre  cei  care  au  declansat  criza  mondiala"....si..... ."finanteaza criza emigrantilor in Europa"....(nota exp.prez.email) Al doilea după George Soros este Walter Annenberg, un alt evreu, care  a construit o sută de biblioteci, donând o sumă estimată la 2 miliarde USD.

La Jocurile Olimpice, Mark Spitz a stability un record, câştigând şapte medalii de aur. Lenny Krayzelburg a câştigat medalia olimpică de aur de trei ori. Spitz, Krayzelburg şi Boris Becker sunt cu toţii evrei.

Actori: Harrison Ford,George Burns,Tony Curtis,Charles Bronson,Sandra Bullock,Billy Crystal,Woody Allen,Paul Newman,Peter Sellers,Dustin Hoffman, Michael Douglas,Ben Kingsley,Kirk Douglas,William Shatner,Jerry Lewis şiPeter Falk ș.a. sunt cu toţii evrei? De fapt, Hollywood-ul însuşi a fost fondat de un evreu. Dintre directori şi producători,Steven Spielberg,Mel Brooks,Oliver Stone,Aaron Spelling (Beverly Hills 90210),Neil Simon (The Odd Couple), Andrew Vaina (Rambo 1/2/3),Michael Man (Starsky and Hutch),Milos Forman (Zbor deasupra unui cuib de cuci),Douglas Fairbanks (Hoţul din Bagdad) şi Ivan Reitman (Ghostbusters) sunt toţi evrei.

Cu siguranţă, Washingtonul este principala capitală a lumii, iar la Washington, organizaţia de lobby care contează este American Israel Public Affairs Committee, sau AIPAC (Comitetul pentru Afaceri Publice  Americano-Israelian ). Washington-ul ştie că dacă premierul Ehud Olmert ar descoperi că Pământul este plat, AIPAC ar reuşi să convingă  Congresul american sa adopte o rezoluţie prin care să-l felicite pe  Olmert pentru descoperire.

William James Sidis, cu un IQ de 250-300, este cel mai inteligent om  din toate timpurile. Ghiciți cărei religii îi aparţinea? Aşadar, de ce sunt evreii atât de puternici?

Răspuns: educaţia De ce sunt musulmanii atât de neputincioşi ?

Se estimează că sunt 1.476.233.470 de musulmani pe faţa pământului: - un milliard în Asia, - 400 de milioane în Africa, - 44 de milioane în Europa şi - 6 milioane în cele două Americi. A cincea parte din populaţia lumii este musulmană. La fiecare hindus există doi musulmani. La fiecare buddhist există doi musulmani. La fiecare evreu există o sută de musulmani.

V-aţi întrebat vreodată de ce sunt musulmanii aşa lipsiţi de putere? Iată de ce: - există 57 de state membre ale Organizaţiei Conferinţei Islamice(OIC), şi toate la un loc au în jur de 500 de universităţi adică o universitate la fiecare trei milioane de musulmani.

- SUA are 5.758 de universităţi, iar - India are 8.407. În 2004, Universitatea Shanghai Jiao Tong a publicat un 'Clasament  Academic al Universităţilor din Lume', şi, surprinzător, nici măcar  una singură din statele musulmane nu era în top 500. Conform datelor strânse de Programul Naţiunilor Unite pentru  Dezvoltare (UNDP), rata alfabetizării în lumea creştină este de aproape 90 la sută, iar 15 ţări majoritar creştine au o rată a  alfabetizării de 100 la sută. Spre deosebire de ele, un stat majoritar  musulman are o rată medie a alfabetizării de aproape 40 la sută, şi nu există nicio ţară majoritar musulmană cu o rată a alfabetizării de 100  la sută. Cam 98 la sută din "alfabetizaţii" din lumea creştină au  terminat şcoala primară, faţă de sub 50 la sută din 'alfabetizaţii'  lumii musulmane. Aprox. 40 la sută din "alfabetizaţii" lumii creştine  au absolvit o universitate, în timp ce doar doi la sută din cei ai lumii musulmane au studii superioare. Ţările majoritar musulmane au 230 de oameni de ştiinţă la un milion de musulmani. SUA are 4.000 de oameni de ştiinţă la un milion de locuitori, iar Japonia 5.000. În întreaga lume arabă, numărul total de cercetători angajaţi full-time este de 35.000, şi există doar 50 de tehnicieni la un milion de arabi (în lumea creştină există până la 1.000 de tehnicieni la un  milion). Mai mult, lumea musulmană cheltuie 0,2 la sută din PIB pe cercetare şi  dezvoltare, spre deosebire de cinci la sută din PIB în lumea creştină.

Concluzie: Lumea musulmană nu mai are capacitatea de a genera cunoaştere.

Numărul de ziare cotidiane la mia de locuitori şi numărul de cărţi peun milion de locuitori sunt doi indicatori ai măsurii în care cunoaşterea este difuzată în societate. În Pakistan , există 23 de cotidiane la mia de locuitori; în Singapore rata este de 360. În Marea  Britanie, numărul de cărţi pe un milion de locuitori este de 2.000, în timp ce în Egipt este 20. Concluzie: lumea musulmană nu poate difuza cunoştinţe.

Exporturile de înaltă tehnologie ca procent din exporturile totale  reprezintă un important indicator al aplicării cunoştinţelor. Exporturile de înaltă tehnologie ale Pakistanului ca procent din  exporturile totale reprezintă unu la sută. În cazul Arabiei Saudite, el este de 0,3 la sută; Kuweit , Maroc şi Algeria sunt toate la 0,3 la  sută, în timp ce Singapore a ajuns la 58 la sută. Concluzie: lumea musulmană nu poate aplica cunoştinţele. De ce sunt musulmanii lipsiţi de putere?  Pentru că nu produc cunoştinţe De ce sunt musulmanii lipsiţi de putere? Pentru că nu difuzeaza cunoştinţe; nici nu recepționează. De ce sunt musulmanii lipsiţi de putere? Pentru că nu aplica cunoştinţele. Iar viitorul aparţine societăţilor bazate pe cunoaştere.

Un fapt interesant: PIB-ul total al celor 57 de member OIC este sub 2 trilioane USD. America singură produce bunuri şi servicii în valoare de 12 trilioane USD; China de 8 trilioane, Japonia de 3,8 trilioane, iar Germania de 2,4 trilioane (pe baza  parităţii puterii de cumpărare).

Statele bogate în petrol - Arabia Saudită, EAU, Kuweit şi Qatar produc  în total bunuri şi servicii (majoritatea petroliere) de 500 de miliarde USD; Spania singură produce bunuri şi servicii în valoare de peste un  trilion, Polonia catolică  de 489 miliarde, iar Thailanda buddhistă de  545 miliarde. (PIB-ul ţărilor musulmane ca procent din cel mondial este în scădere rapidă)

Aşadar, de ce sunt musulmanii lipsiţi de putere?  Răspuns: lipsa educaţiei !!! Tot ce fac musulmanii este să strige la Allah toată ziua şi să dea  vina pe toţi ceilalţi pentru numeroasele lor eşecuri! Sursa: Prof. Valentina Lupu

Evreii conduc lumea? Basarabia, Israelul european

Codreanu in interviu cu dr. Şerban Milcoveanu: D-le doctor, în legătură cu istoria Basarabiei totuşi se cunosc prea puţine amănunte, şi considerăm că este important să ne relataţi ce cunoaşteţi în legătură cu aceasta. Dvs. aţi fost în relaţie directă şi îndelungată cu Basarabia: v-aţi efectuat stagiul militar acolo, aţi participat la războiul anti-sovietic de la început şi până la sfârşit, aţi cunoscut numeroase personalităţi ale epocii. În plus, fiind un naţionalist, părerea dvs. este deosebit de importantă pentru noi.

- D-le Codreanu, am făcut războiul antisovietic din prima zi până în ultima zi: întâi ca medic de regiment la un divizion de artilerie, pe urmă ca medic de batalion de infanterie la vânătorii de munte. Când eşti la divizion de artilerie sau la batalion de infanterie nu are de ce să-ţi mai fie frică (de nimic!), pentru că nu există alt loc mai periculos unde să fii trimis ("mai rău nu se poate"): limbile se dezlegau, toată lumea vorbea - şi se vorbea adevărul. Adevărul despre războiul antisovietic nu era cel care se spunea de la comandament (adică istoria oficială), ci ceea ce se discuta la popota ofiţerilor. Am luat contact şi cu populaţia locală şi sigur că, pe parcurs de 4 ani, la popota ofiţerilor, m-am gândit, am discutat şi analizat toate problemele politice în legătură cu Basarabia. Ceea ce înregistraţi dvs. acum este o contribuţie originală la istoriografie.

Mai întâi, o mică introducere pentru tinerii cititori:

Teritoriul dintre Prut şi Nistru nu este altceva decât jumătatea de est a Moldovei, cu capitala la Iaşi, aşa cum teritoriul dintre Suceava şi Ceremuş, cunoscut sub numele de Bucovina, nu este altceva decât nordul Moldovei, iar Moldova este provincia cu înalt prestigiu istoric şi, poate, cu cel mai ridicat procent de inteligenţă nativă a României. Numele de Basarabia desemna, de fapt, numai sudul Basarabiei în 1812. Când ruşii au instituit ocupaţia rusă a teritoriului dintre Prut şi Nistru, au interzis numele de moldovean; chiar l-au prigonit. De unde provine numele de Basarabia: sudul acestui teritoriu, Bugeacu, o câmpie, a fost întotdeauna posesia Ţării Româneşti. Se numea Basarabia după numele dinastiei Basarabilor care a întemeiat Ţara Românească. Aici, în Bugeac, Ţara Românească se apăra de invaziile din est, în special de invaziile tătarilor. În 1924 Stalin a fondat la Tiraspol aşa-zisa Republică Socialistă Sovietică Moldovenească cu scopul de a lua

Basarabia şi apoi Moldova, şi de atunci nu se mai întrebuinţează de ruşi cuvântul "Basarabia", ci cuvântul "Moldova". Dar noi din Bucureşti îi spunem "Basarabia" şi ne gândim că este jumătatea de est a Moldovei. 

Privitor la Basarabia sunt două lucruri distincte: întâi ceea ce istoriografia tace - deci ascunde nişte secrete pe care am să-mi permit să le spun, şi apoi secretul care mi s-a spus mie de Alexandrina Russo. Repet că ambele sunt o contribuţie originală la istoriografie.

Ce ascunde istoriografia (intenţionat)

Ascunde faptul că în iunie 1916 s-a schimbat guvernul la Petrograd şi în locul unui guvern filoantantist a venit un nou guvern Boris von Sturmer cu program de a încheia pacea separată cu Germania şi de a scoate Rusia din război. (După doi ani de război, conducătorii Rusiei ţariste simţeau că nu mai pot rezista şi pentru a preveni revoluţia s-au gândit la pacea separată.) Şi au început tratative secrete între Germania şi Rusia la o staţiune balneară din Suedia.

Dacă în secolul al XVIII pacea dintre ruşi şi nemţi s-a făcut cu împărţirea teritoriului Poloniei, acum, în secolul XX, pacea dintre ruşi şi germani urma să se facă cu împărţirea teritoriului României: ruşii să ia Moldova până la Carpaţi; Galiţia (de la Austria) urma să treacă la Germania, iar în locul Galiţiei Austria să primească Valahia (Muntenia) şi Oltenia. Astfel urma să fie împărţită România. Asta era situaţia în iunie 1916.

Ca să poată împărţi România care era în stare de neutralitate, trebuia adusă pe poziţie de beligeranţă; ni s-a dat ultimatum de ruşi să intrăm în război. Ca să ne atragă, ruşii ne-au momit că armata gen. Brusilov din Galiţia va porni în ofensivă şi va veni în întâmpinarea armatei române pe valea Tisei, deci că noi aveam misiune numai până în Transilvania pentru că urma a se face front comun cu ruşii.

Am intrat în război. După ce ne-au văzut intraţi în război şi trecuţi pe poziţii de beligeranţă, ruşii nau făcut nimic şi armata Brusilov a rămas a acolo unde era: ne-a lăsat în Transilvania singuri, aşa că am fost imediat învinşi şi a trebuit să ne întoarcem înapoi peste Carpaţi, în retragerea aceea îngrozitoare pentru stabilizarea frontului, pe aliniamentul Focşani - Nămoloasa - Galaţi, unde am rezistat cât am putut.

Francezii, care erau "cu cuţitul ajuns la os" din bătălia de la Verdun (cea mai mare bătălie, în care au murit 1 300 000 de ostaşi germani şi 1 000 000 de ostaşi francezi, câştigată de mareşalul Petain), au trădat România şi au încheiat atunci, în vara lui 1916, după intrarea noastră în război, un tratat

secret cu Rusia (încă ţaristă, condusă de acest Boris von Sturmer), un tratat secret ca să prevină ceea ce bănuiau şi francezii: tratativele secrete cu nemţii de scoatere a Rusiei din război. Ei aveau interes ca armata germană să fie blocată pe frontul de est şi să nu vină pe frontul de vest peste ei, la Paris. Şi în acest tratat secret era dată întreaga Moldovă până la Carpaţi ruşilor şi dreptul Rusiei de a lua un culoar de-a lungul Mării Negre până la Constantinopol, la Marea Egee (care era visul ruşilor şi testamentul lui Petru cel Mare şi al Ecaterinei a doua).

Al doilea lucru pe care istoriografia îl ascunde este ce s-a întâmplat la conferinţa de pace de la Paris 1919-1920 în legătură cu România.

Ceea ce s-a făcut cu restul Europei ştie toată lumea, dar ce s-a făcut cu România se ascunde.

Delegaţia noastră era condusă de Ionel I. C. Brătianu, mare patriot român; Clemenceau l-a luat deoparte şi i-a spus: "Domnule, Dvs., România, să faceţi abstracţie de tratatele secrete semnate cu Franţa, cu Anglia şi cu Rusia, dinainte de război." (România avea nişte tratate secrete prin care ni se recunoştea Transilvania până la Tisa şi Banatul în întregime.) Brătianu a spus "Nu", supărându-i astfel şi pe englezi, şi pe francezi.

- Vă referiţi la tratatele pe care România le-a făcut în 1916, la intrarea în război?

- Înainte de intrarea în război. Deci cu se s-a condiţionat intrarea noastră în război. Tratate secrete negociate de Ionel Brătianu cu multă dificultate: doi ani s-a muncit la ele, cu păstrarea aparentă a neutralităţii.

Începe conferinţa de pace de la Paris şi vine "bomba cea mare" pe care nu o cunoştea nimeni - şi asta nu se spune:

Woodrow Wilson, preşedintele Americii, a venit ca un fel de Dumnezeu atotstăpânitor şi a dictat planul de fondare a Israelului european cu capitala la Lemberg (care acum se numeşte Lvov) şi cu anexarea tuturor teritoriilor din jur: lua toată Galiţia, Slovacia, Maramureşul, Bucovina, Moldova, Basarabia şi o parte din Ucraina şi făcea un stat, Israelul european, cu capitala la Lvov. Acesta a fost planul cu care a venit Wilson.

Planul acesta - care a venit pe neaşteptate - nu prea a fost agreat de englezi şi de francezi, pe motiv nu naţional, ci financiar, pentru că tot acest teritoriu avea numai o treime populaţie evreiască şi, ca să poată să fie Israelul european, trebuia ca acea treime evreiască să dispună de un aparat represiv de mare putere ca să poată să ţină în intimidare şi în paralizare cele două treimi de populaţie neevreiască.

În plus, acest teritoriu este agricol, fără industrie, şi deci banii nu se puteau lua de la autohtoni şi trebuia să îi dea Anglia, Franţa, America şi Italia. Italia n-avea nici un ban. Anglia (Lloyd George David) şi Franţa (Clemenceau) au refuzat pe motiv că ţările lor nu pot plăti. Când a auzit Senatul american că trebuie să plătească tot, s-a supărat şi l-a rechemat pe Wilson.

Dar acest plan a rămas ca o iniţiativă, ca proiect de viitor. Dacă nu se poate fonda acest Israel european cu capitala la Lemberg, să se fondeze cel puţin altul, chiar dacă mai mic - şi ochii au căzut pe Basarabia care nu era în nici un tratat secret, nu era trecută pe nicăieri. Şi a rămas să se facă Israelul european în Basarabia.

Asta este explicaţia pentru care unirea de la Alba Iulia a fost recunoscută de parlamentele englez, francez, american şi italian, dar unirea de la 27 martie 1918 a Basarabiei cu România a fost recunoscută numai de guverne, nu şi de parlamente.

De ce au recunoscut guvernele:

Guvernele au recunoscut pentru a obliga Bucureştiul să plătească o cotă parte pentru că Rusia ţaristă, cu capital englez şi francez, îşi crease industria de armament de la Putilov şi toată marea industrie din Ural.

Băncile occidentale erau creditoare ale Rusiei ţariste, dar veniseră bolşevicii şi Lenin anulase toate aceste datorii ale Rusiei ţariste.

Brătianu şi România au fost obligaţi (de guvernul englez, francez şi american) să despăgubească băncile din Occident cu cota-parte care revenea teritoriului Basarabiei din toate datoriile acestea făcute de Rusia ţaristă.

Ionel Brătianu a protestat şi a spus că banii aceia nu s-au investit pe teritoriul Basarabiei, nu s-au adus în Basarabia, ci s-au dus la Putilov şi la industria din Munţii Urali, şi că din banii aceia s-a plătit aparatul represiv care terorizase populaţia Basarabiei.

Totuşi a trebui să le plătească, şi România, în perioada aceea a guvernului lui Brătianu, 1922 - 1926, a plătit aceste datorii, cu foarte multă greutate: era multă sărăcie, armata noastră mânca mămăligă la cazarmă şi soldaţii noştri erau în opinci, pentru că nu avea bani statul pentru bocanci.

Am plătit această cotă-parte din datoriile Rusiei ţariste către bănci din Occident, cotă-parte pe teritoriul Basarabiei, aşteptând ca apoi să se facă întrunirea parlamentelor englez, francez şi american, care să recunoască unirea Basarabiei cu România.

Ei bine, această întrunire nu s-a făcut niciodată.

Numai italienii lui Mussolini (târziu, în 1927) au recunoscut şi la nivel de parlament; parlamentele de la Londra, de la Paris şi de la New York nu au recunoscut niciodată unirea Basarabiei cu România.

Nici un istoric nu spune nici de ce au recunoscut guvernele, nici de ce nu au recunoscut parlamentele.

Acesta este secretul Basarabieri: Basarabia era destinată să devină Israelul european, cu capitala la Chişinău, stat binaţional, cu evreii clasă conducătoare şi exploatatoare, şi cu bieţii basarabeni clasă subordonată şi exploatată.

De aceea nu s-a recunoscut unirea Basarabiei cu România de către parlamentele englez, francez şi american.

- Acum v-am ruga să prezentaţi secretul Basarabiei destăinuit dvs. de d-na Alexandrina Russo. Aveţi cuvântul!

- Mi-am făcut serviciul militar în Basarabia în martie-apr. 1938 şi am avut privilegiul să cunosc adevărata Basarabie, nucleul pur şi dur al Basarabiei.

Nucleul Basarabiei nu era administraţia de stat, nu erau partidele PNŢ, PNL sau PSD, ci nişte naţionalişti care se întruneau o dată pe săptămână în locuinţa istorică a lui Alecu Russo, unde fiica lui, d-na Alexandrina Russo, era gazda.

Acolo l-am întâlnit şi pe unul dintre conducătorii partidului naţionalist din Basarabia, Ştefan Ciobanu.

Eu, în calitate de preşedinte al studenţimii române naţionaliste şi creştine, am ajuns la ei recomandat de către cei doi comandanţi legionari din Chişinău, juristul Sergiu Florescu şi lt.-col. Vasile Diaconescu.

Am fost acolo de câteva ori, însoţit de ing. agron. Atanasiu (care era preşedintele studenţilor în Agronomie din Basarabia).

Fac o paranteză: Sergiu Florescu şi V. Diaconescu au fost asasinaţi din ordinul lui Carol II la 22 sept. 1939, iar trupurile lor neînsufleţite au fost expuse pe stradă.

D-na Alexandrina Russo şi-a lăsat copii să fugă în Regat, dar ea a rămas la Chişinău, aşa cum rămâne rădăcina de stejar în pământul strămoşesc. Ruşii au arestat-o în 1940 şi au deportat-o în Kazahstan pentru muncă forţată, unde a murit (nu se ştie cum).

Aici, la acest nucleu, se discutau probleme culturale şi sociale, dar şi probleme politice.

Pot să spun că aveau o oarecare - nu ostilitate - ci aprehensiune faţă de Bucureşti şi faţă de România.

Reproşau trei lucruri:

- în primul rând că Basarabia era lipsită de industrie (România interbelică nu a făcut investiţii industriale pe teritoriul Basarabiei, lăsând-o numai agricolă, viticolă şi zootehnică);

- în al doilea rând că Basarabia era socotită ca un fel de ladă de gunoi: pedepsiţii pentru corupţie care nu puteau fi deferiţi justiţiei erau trimişi disciplinar în Basarabia,

- iar în al treilea rând că administraţia de la Bucureşti îi favoriza pe evreii locali (care se bucurau de foarte multe avantaje, ca şi cum ar fi fost clasa conducătoare a Basarabiei). Evreii din Basarabia aveau privilegii din partea administraţiei de stat, a poliţiei şi a armatei, în defavoarea ţăranilor români şi a românilor autentici (Basarabia era socotită un fel de Israel).

Aceste reproşuri mi le-au făcut mie, care veneam din Bucureşti; dar nu cu ton de acuzaţie, ci cu amărăciune.

Autodeterminarea popoarelor din Imperiul Rus

Rusia ţaristă era un imperiu în care ruşii ţineau în subordine 55 de popoare.

Guvernul menşevic, avându-l în frunte pe prinţul Lvov (şi ca ministru de externe pe Kerenski), guvern instalat de revoluţia menşevică din febr. 1917 de la Petrograd (revoluţie făcută de partidul social democrat constituţional), a decretat autodeterminarea popoarelor: să decidă ele dacă rămân în componenţa Rusiei sau se separă de aceasta.

Când au venit bolşevicii la conducere, prin lovitură de stat (insurecţia armată din oct. 1917, făcută - nu de Stalin, nu de Lenin - ci de Troţki), au preluat acest program de autodeterminare, dar nu cu scopul ca popoarele să decidă, ci cu scop de anarhie la periferia imperiului rus.

Să explic: atunci când s-au instalat bolşevicii la Moscova, patru armate ţariste au părăsit frontul şi au pornit spre Moscova ca să suprime regimul lui Troţki, Stalin şi Lenin. Erau 4 armate, coordonate de generalul Cornilov: armata gen. Iudenici care venea de la Marea Baltică, armata gen. Deniki care

venea din Caucaz şi Marea Azov, armata gen. Vranghel care venea din Crimeea şi armata gen. Colceac care din venea din Siberia.

Ei bine, asaltat de aceste 4 armate ţariste, Lenin a reluat decretul de autodeterminare a popoarelor, pentru ca, în spatele acestor armate, ucrainienii, caucazienii, estonienii, letonienii şi lituanienii să se despartă, polonezii şi basarabenii să facă scandal - deci pentru ca aceste armate ţariste să fie prinse între două focuri: din faţă bolşevicii de la Moscova şi din spate aceste mişcări de eliberare. Pentru acest motiv a hotărât Lenin autodeterminarea popoarelor, iar nu cu scopul ca popoarele să decidă.

Au plecat din Moscova 3 armate bolşevice care să neutralizeze aceste patru armate ţariste: una s-a dus spre armata gen. Colceac, alta spre armata gen. Iudenici, iar cea mai mare, cu 22 de divizii bolşevice, a plecat împotriva lui Denikin şi Vranghel. Această armată bolşevică era condusă de Cristian Rakovski, cetăţean român de origine bulgară, un mare duşman al poporului român (biografia lui o să v-o spun altădată).

Acest Cristian Rakovski a schimbat direcţia şi, în loc să meargă împotriva lui Denikin şi Vranghel, a pornit spre Chişinău şi Iaşi, cu scopul de a detrona pe regele Ferdinand, de a împuşca guvernul Brătianu şi de a institui Republica Socialistă Sovietică Română sub conducerea lui.

Anglia a aflat despre aceasta şi, cum la epoca aceea eram încă în alianţă cu francezii şi englezii, Anglia ne-a luat sub protecţie, iar Serviciul de informaţii si-a pus problema să oprească pe aceşti bolşevici: i-au luat lui Brătianu prin radio asentimentul să se încheie un fel de convenţie în care România să recunoască guvernul Lenin, Troţki şi Stalin, iar guvernul bolşevic să recunoască independenţa şi suveranitatea teritoriului românesc.

Anglia a trimis o delegaţie formată din doi ofiţeri de la Intelligence Service (col. Hall şi cpt. George Hill) la Moscova, în audienţă la Troţki (care era ministru de război şi şef al Armatei). Troţki le-a spus: "Ce să fac, eu i-am trimis spre Denikin şi spre Vranghel, dar au schimbat direcţia fără să-mi spună nimic. Ce pot eu să fac este să repet ordinul şi să vă dau o drezină ca să vă duceţi să îl convingeţi pe Cristian Rakovski".

Aşa au făcut, şi l-au ajuns cu drezina pe Cristian Rakovski între Nicolaev şi Tiraspol (deci Rakovski mai avea de făcut doar un salt şi intra în Basarabia, iar al doilea salt ar fi fost în Moldova).

L-au oprit ca să discute: au făcut o şedinţă care a început la 7 seara şi s-a terminat la 5 dimineaţa, Hall şi cu Hill argumentând că tactica are prioritate asupra strategiei şi deci războiul contra lui Denikin şi Vranghel era mai important faţă de ocuparea şi bolşevizarea României.

La vot, cei 22 de aşa-zişi generali a celor 22 de divizi bolşevice au fost toţi de acord să lase România şi să se ducă spre Denikin şi spre Vranghel. Numai Rakovski se împotrivea şi au fost necesare încă două ore pe capul lui până a semnat şi el schimbarea de direcţie şi renunţarea la atacarea României.

Hall şi cu Hill au plecat cu drezina mai departe, au ajuns la Iaşi şi i-au dat convenţia lui Brătianu. (Brătianu fixase o dată limită când îşi dăduse asentimentul pentru semnarea convenţiei: 30 dec. 1917. Dacă nu se realiza această convenţie de recunoaştere reciprocă, el urma să ia măsuri de apărare, pentru că România nu se poate apăra pe Prut, ci doar pe Nistru care este o graniţă fortificată de natură în favoarea României.) Era 31 dec. 1917 şi Brătianu trimisese Divizia 11 din Slatina. Aceasta e gloria Diviziei 11 din Slatina, comandată de gen. Traian Broşteanu: a luat poziţie pe malul drept al Nistrului.

Autonomia Basarabiei

Conform decretului de autodeterminare a popoarelor, în Basarabia s-au făcut alegeri şi s-a ales Sfatul ţării.

Sfatul ţării s-a întrunit la 27 nov. 1917 şi a hotărât autonomia Basarabiei.

Ionel Brătianu a insistat: "Ce autonomie?! Votaţi unirea, ca eu să vă pot apăra pe Nistru, iar nu pe Prut, care e mic."

Basarabenii nu au răspuns nimic, şi toţi emisarii trimişi de Brătianu au venit înapoi comunicând că domnii basarabeni păstrează tăcerea şi nu se angajează.

Regele Ferdinand l-a chemat la Iaşi pe Pantelimon Halipa, primul sau al doilea conducător al partidului naţionalist din Basarabia şi i-a cerut să facă unirea cu România. N-a avut însă succes! Nu se ştie dacă Pantelimon Halipa i-a spus secretul Basarabiei. Cert este că s-a rămas doar la prima etapă: autonomia Basarabiei.

Spre sfârşitul lui ian. 1918 basarabenii au votat etapa a doua: independenţa Basarabiei. Basarabia era stat independent (iar nu alipit la patria-mamă, România).

Diversele demersuri pentru unire

La 21 ian. 1918 a venit mareşalul Averescu ca prim-ministru, cu program de a încheia pacea separată cu nemţii, pentru că mareşalul Averescu avea mai mare prestigiu decât Ionel Brătianu; în

plus, era şeful Armatei şi făcuse specializarea la Berlin, în aceeaşi clasă cu mareşalul german Mackenzen.

Mareşalul Averescu, ca prim-ministru, a cerut şi el basarabenilor unirea cu România, dar basarabenii iarăşi n-au răspuns nimic, n-au dat nici un semn.

Atunci Averescu a trimis la Chişinău pe ministrul de război Ianculescu, un mare general. A venit el, a vorbit, a dres. Nimic! Domnii basarabeni ascultau cu respect, cu atenţie, dar nu se angajau.

Atunci Ianculescu a adus cele două regimente de artilerie din divizia a 11-a Slatina, le-a pus în jurul Chişinăului şi le-a ordonat să tragă în aer ca să impresioneze pe basarabeni şi să-i determine să voteze mai repede unirea cu România.

Domnii basarabeni n-au votat! Ascultau bubuiturile de tun, ştiau că sunt româneşti, dar nu au votat.

La 5 martie s-a încheiat armistiţiul de la Buftea şi a venit guvernul Alexandru Marghiloman cu suveranitate şi asupra Moldovei.

Guvernul Marghiloman avea şi el misiunea să convingă basarabenii să se unească cu România şi a trimis şi el emisar.

Tot aşa, basarabenii ascultau şi nu spuneau nimic.

Marghiloman l-a trimis pe Const. Stere (care era o personalitate, om de cultură, rectorul universităţii Iaşi), să-i convingă pe basarabeni.

Constantin Stere a intrat în şedinţa Sfatului ţării de la Chişinău şi a pledat unirea Basarabiei cu România. Domnii basarabeni au ascultat cu respect, cu atenţie, au bătut din palme, dar nu s-au mişcat din bănci ca să voteze.

Atunci Stere, furios, a ieşit în stradă, să instige populaţia să intre cu forţa peste Sfatul ţării şi să-i convingă pe deputaţi să voteze.

Dar şi basarabenii de pe stradă au ascultat, au aplaudat, dar n-au făcut nimic.

Stere s-a întors la Bucureşti crezând că basarabenii erau nişte mafioţi, nişte bandiţi, şi că vroiau bani. A strâns monede de aur şi a cerut să se împartă monede de aur deputaţilor basarabeni ca să voteze unirea cu România.

Basarabenii nu au primit banii (deci nu erau corupţi)! Dar tot nu au votat unirea cu România!

Secretul Basarabiei

O dată, brusc la 27 martie 1918, fără să ştie Bucureştiul şi Iaşul, s-a întrunit Sfatul ţării şi, din proprie iniţiativă, a pus la vot unirea Basarabiei cu România.

Rezultatul: 86 pentru unire, 3 contra.

Consider interesant să menţionez ale cui au fost singurele 3 voturi împotrivă: ale evreilor (pentru că ei vroiau ca Basarabia să fie republica Israelului). Au fost şi 32 de abţineri (ruşii şi ucrainienii).

Ce i-a determinat pe domnii basarabeni să nu voteze unirea atâta timp şi să voteze acum, nesolicitat:

În armata rusă ţaristă (devenită armata rusă sovietică) se găseau 100 000 de recruţi din Basarabia, răspândiţi de la Marea Baltică până la Oceanul Pacific. Dacă Basarabia vota unirea cu România, aceştia toţi erau făcuţi prizonieri, iar în Rusia nu se ştie niciodată soarta prizonierilor, putând fi egală cu moartea; de aceea Sfatul ţării a conceput în secret să-i aducă întâi pe aceşti 100 000 de tineri la Chişinău şi abia pe urmă să voteze.

Pentru aceasta s-a format o delegaţie secretă din trei oameni, condusă de deputatul Păscăluţă, care a plecat la Moscova să-i ceară lui Lenin să aducă toţi copiii Basarabiei sub pretextul de a forma corpul de armată al Basarabiei, ca să o apere.

Directorul de cabinet al lui Lenin, când a auzit că sunt din Basarabia, i-a dat afară, motivând că Lenin avea treburi mai importante de rezolvat.

Stăteau pe sală, necăjiţi, fără soluţie, gândindu-se, când au văzut un ofiţer sovietic intrând într-o cameră, după care au auzit strigătul: "Să trăieşti frate!" (pe româneşte). Şi-au închipuit că în dosul acelei uşi se afla un român şi, după ce a plecat acel ofiţer, au bătut la uşă şi au intrat.

Camera aceea cuprindea toate aparatele de transmisie ale guvernului Lenin şi ale Ministerului de război Troţki.

Un locotenet-inginer servea toate aceste aparate.

S-au recomandat şi au aflat că şi locotenentul sovietic era basarabean. Apoi locotenentul i-a întrebat ce vor, iar ei i-au spus că solicitaseră audienţă lui Lenin ca să facă un corp de armată al Basarabiei şi că fuseseră daţi afară.

Locotenentul acesta le-a răspuns cam aşa:

"- O dată cu revoluţia se deşteaptă toată lumea, afară de voi, cei de la Chişinău! Cum vă puteţi închipui că vă aprobă Lenin această cerere? Dacă voi ajungeaţi la el şi-i spuneaţi ce mi-aţi spus mie, acum mă uitam pe fereastră la voi, împuşcaţi la zidul acela."

"- Deci nu se poate?"

„- N-am spus că nu se poate, dar ce aţi făcut voi e prost. O să facem noi împreună un ordin al lui Lenin şi îl trimit eu."

La începutul lui dec. 1917 acest ofiţer a transmis la toată armata rusă ordinul ca toţi soldaţii, ofiţerii şi subofiţerii născuţi pe teritoriul Basarabiei să primească o foaie de drum cu destinaţia Chişinău, unde să formeze corpul de armată pentru apărarea Basarabiei împotriva duşmanului din vest (a României).

Lenin n-a aflat, dar a simţit că se face ceva şi a trimis ca politruc la Chişinău pe Vlad Inculeţ (student la Universitate, la Fizico-Chimice, care aderase la partidul roşu).

Persoane de la acest nucleu naţionalist de la d-na Alexandrina Russo mi-au spus că l-au văzut cu ochii lor pe Vlad Inculeţ în gara Chişinău când a coborât din trenul de la Moscova: era îmbrăcat ca un muncitor salahor, avea şapcă de rus, cizme, şi o salopetă de metalurgist. A coborât pe peronul gării care era plin de lume, s-a aşezat cu faţa spre vest şi a început să strige: 

"- Acolo, la Iaşi şi Bucureşti, se află duşmanul ereditar al Basarabiei, duşmanul de moarte al nostru de care trebuie să ne apărăm!" 

Pe urmă s-a întors cu faţa spre est şi a arătat spre Moscova: 

"- Acolo este mama noastră protectoare, Moscova, buna noastră mamă!"

A venit apoi la Sfatul ţării. Ce s-a întâmplat nu se ştie, dar a devenit preşedintele Sfatului ţării şi, împreună cu Mitropolitul Iurie, la 27 martie 1918, spontan, s-a votat unirea necondiţionată a Basarabiei cu patria mumă, România.

De fapt, nu a fost unire, ci reunire, pentru că Basarabia făcea parte integrantă din Moldova.

Apoi Vlad Inculeţ a venit la Bucureşti ca ministru al Basarabiei în guvernul Brătianu şi în guvernul Averescu; a fost apoi ministru de Interne, a fost ales şi membru al Academiei (prelegerea lui la Academie era despre timp şi spaţiu).

Nu s-a spus cine era locotenentul acela care l-a semnat pe Lenin pentru că se presupunea că locotenentul acela era încă în viaţă şi, dacă ar fi aflat bolşevicii, l-ar fi suprimat.

- Vă mulţumim, d-le doctor. Vă adresez o singură întrebare: acum ne puteţi spune cine era?

- După 1989 am ţinut o conferinţă la Asociaţia Juriştilor şi am relatat exact ce v-am relatat şi dvs. acum. Vorbind de acest locotenent inginer român, lumea din sală a început să strige: "Cine este? Spuneţi, cine este?"

Le-am răspuns, aşa cum vă spun şi dvs.: "Ei bine, cred că acel locotenent era sufletul lui Ştefan cel Mare reîncarnat..."

Sursa: Prof. Dr. VIOREL ROMAN