Editura
Tracus Arte vă propune începând de astăzi, 29 aprilie 2020, zece titluri pe
care le puteți descărca gratuit din Biblioteca virtuală: Arta războiului de
Romulus Bucur; Citadela de fier de Adrian Buzdugan; Urmare și sfârșit, de
Livius Ciocârlie; Liderul grupei mici de la grădiniţa de stat nr. 2 de Dan
Ciupureanu; Amurgul orașelor de Nichita Danilov; Când va veni ceea ce este
desăvârșit de Andrei Dósa; aici îmi iau dinții-n spinare și adio de Robert G.
Elekes; toți sunt îngrijorați de V. Leac; Lanul cu sârme întinse de Cătălina
Matei; Garda de corp de Merlich Saia.
📚📓📔📖 Volumele sunt disponibile aici:
https://edituratracusarte.ro/biblioteca-virtuala/
Arta
războiului, de Romulus Bucur
Şi de fiinţa
ei mai ţine şi altceva, o experienţă tragică a poeţilor asupra lor înşile: nici
unul, chiar dintre marii lirici ai epocii noastre, nu a lăsat mai mult de vreo
şase sau opt poeme desăvârşite, celelalte pot fi interesante sub aspectul
biografiei sau al evoluţiei autorului, dar concentrate în sine, luminând
dinăuntrul lor, pline de o lungă fascinaţie sunt doar puţine – aşadar, pentru
aceste şase poeme cei treizeci până la cincizeci de ani de asceză, suferinţă şi
luptă. – Gottfried Benn
Citadela de
fier, de Adrian Buzdugan
Proza lui
Adrian Buzdugan, un cockteil apetisant de filosofie, speculaţie (mai mult sau
mai puţin ştiinţifică), umor şi o capacitate deosebită de a vedea, de a
înţelege şi de a exprima, dansează pe linia fină care desparte literatura zisă
mainstream de cea zisă F&SF. Poate nicicând speculative fiction nu a avut
un înţeles mai deplin în literatura română. – Michael Haulică
Urmare și
sfârșit, de Livius Ciocârlie
Cartea de
faţă încheie o serie lungă, prea lungă, de însemnări, şi, foarte probabil, pune
capăt scrisului meu. Motivul? Poate fi formulat într-o frază pe care mi-o repet
de câte ori este cazul: ce-i prea mult e cam mult. – Livius Ciocârlie
Liderul
grupei mici de la grădiniţa de stat nr. 2, de Dan Ciupureanu
Nu de
anxietăţi duce lipsă poezia lui Dan Ciupureanu. Dimpotrivă. Cu toate acestea,
cel puţin anxietatea influenţei o cruţă deocamdată, poetul trecînd fără exces
de filtre culturale inhibante spre straturile magmatice din inconştient.
Accesul la expresie survine cu o spontaneitate ce aminteştede l’art brut.
Totodată abisală şi dezinvoltă, scurtcircuitînd prin insolitul asociaţiilor,
amalgam de candoare şi cruzime, împărţită între percepţia fulgurantă şi efortul
de a închega, din stimuli contradictorii, un univers coerent, poezia lui D.C.
respiră autenticitate prin toţi porii. Bine spunea cine spunea că, spre
deosebire de femeia beauvoiriană, bunăoară, poeta nascitur. – O. Nimigean
Amurgul
orașelor, de Nichita Danilov
Din
generația ´80, Nichita Danilov e unul dintre cei mai înzestrați
poeți-prozatori. În plus, se pare ca are toate șansele să devina și el (de n-o
fi ajuns deja!) o „figură mitică” a poeziei ieșene. Numai că mitul, în măsura
în care consacră, răpește vieții caracterul ei imprevizibil, surprinzător. Dar
talentatul scriitor ne-a arătat și până acum că știe cum să evite primejdia. –
Antonio Patraș
Când va veni
ceea ce este desăvârșit, de Andrei Dósa
Sub puterea
unei sensibilităţi ieşite din comun (e multă tandreţe înşelată în aceste
poeme), Andrei Dósa ştie să deducă angoasele şi fricile aproape din nimic.
Simpla cădere pe stradă a mamei se transformă într-un eveniment poetic de
proporţii. Tot sub imperiul intensităţii emoţionale combustive – putem ghici
cum sângele urcă vertiginos în obrajii copilului-martor – plăcile tectonice ale
realului alunecă şi de unde nu te aştepţi ţâşneşte un imaginar distorsionat,
dar incandescent ca o lavă. – Alex Goldiş
aici îmi iau
dinții-n spinare și adio, de Robert G. Elekes
Când, spre
finalul apoteotic al acestui volum, vocea poetică va comuta brusc, preţ de
câteva versuri, de pe română pe maghiară – mulţi vor avea senzaţia tulburătoare
că înţeleg. Mulţi, chiar dintre aceia care au nutrit întotdeauna convingerea
troglodită că limba “lor” e o pură bolboroseală. Iată un miracol de care numai
un poet profund şi puternic (deci, potenţial, mare) poate fi în stare! – Caius
Dobrescu
toți sunt
îngrijorați, de V. Leac
Poezie a
unei singurătăţi asumate, unde orice altă prezenţă umană este sugerată prin
metonimie obiectuală, ea evită însă capcana lamentaţiei, a plângerii de milă,
ci prefer să se auto-comenteze, să se pună singură sub lupa microscopului.
Turbionul verbal, fluviul de cuvinte sunt false piste, disimulări ale acestui
vid, al singurătăţii: melancolia acestei poezii e una a solitudinii, pusă pe
umerii unui Subiect născut să fie optimist. Acesta e paradoxul care marchează
volumul lui V. Leac: e poezia unui astronaut care, plutind „fără” destinaţie
precisă, eşuează pe o lună din Wonderland, unde la masă îl aşteaptă cu un ceai
Pălărierul Nebun, Iepurele de Martie şi teckelul Jacky. – Bogdan Alexandru
Stănescu
Lanul cu
sârme întinse, de Cătălina Matei
Ceea ce am
citit acum în Lanul cu sârme întinse îmi amintește de poezia sa de acum un an
și jumătate sau doi, dar autoarea trage în cele din urmă linie, ca la sfîrșitul
oricărei perioade de creștere & acumulări . Destule lucruri schimbate,
tăieturi, elipse & insolitări care îmi reconfirmă ideea că un poet nou,
pentru a fi astfel, trebuie să aducă o combinație numai a lui de atitudine,
orgoliu, intensitate, luare pe cont propriu a „vânătorii dinăuntru”, adică de
adevăr și pregnanță în ceea ce se decide să arate lumii. Iar toate acestea (nu
năzuințele oarbe, nu diversele bovarisme literare, nu dorința cu orice preț de
a fi numit astfel) fac din cineva care scrie versuri – fie că este conștient de
asta, fie că nu, fie că o acceptă, dar mai ales dacă i se împotrivește din
toate puterile – un poet. – Claudiu Komartin
Garda de
corp, de Merlich Saia
Volumul lui
Merlich Saia este o epopee a singurătăţii, un imn epic închinat aventurii în
vizuina luminată a interiorităţii. Este poemul unui Eu rămas, aşa cum scrie
chiar autorul, în faţa unei uşi închise la care nici măcar nu poate bate. Poate
fi interpretat şi ca un poem al încheierii unei etape şi a trecerii într-una a
maturităţii, acolo unde nu mai poţi fi garda de corp a celor pe care i-ai iubit
şi tot ce-ţi rămîne este să-ţi aperi, cu toate forţele, statutul de om întreg.
– Bogdan-Alexandru Stănescu
http://bookhub.ro/citeste-gratuit-online-editura-tracus-arte-va-propune-o-biblioteca-virtuala/
Sursa: ILM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu