duminică, 10 decembrie 2023

Redactia ART-EMIS - „Cioclii apocalipsei”

 



„Cioclii apocalipsei”

Redactia ART-EMIS

10 Decembrie 2023

 

Mai sunt câteva zile până la apariția colindătorilor, până la sosirea magilor și magiei Nașterii Mântuitorului, mai sunt câteva zile până la sfârșitul de an și până la dimineața Sorcovei de basm românesc…

 

Să ne iubim și să respectăm Sfintele Tradiții ale Neamului Românesc. Să ne iubim „Țara și Nevoile și Neamul”! pe trădătorii și vânzătorii de Țară să-i aducem în fața adevăratei Justiții a Neamului pentru a primi ceea ce li se cuvine.

 

Nu avem voie, nu ne vor ierta strămoșii dacă vom uita de unde am plecat în 1989 și unde ne-au adus conducătorii postdecembriști în 2023, acuzându-i cu glasul „Luceafărului”: „Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!/ I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oamenii/ Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi/ Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri/ Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,/ Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!”.

 

Eminescu prețuia oamenii care produceau ceva concret: pâine, haine, știință sau literatură și i-a stigmatizat pe cei obișnuiți să trăiască din înșelăciuni sau traficarea bunurilor produse de alții. Avea un dispreț irepresibil față de oamenii „însemnați cu pata putrejunii”, dar și față de mulți străini care au adus nenumărate necazuri Neamului Românesc. Unii o fac și astăzi cu cuncursul sugilor autohtone.

 

Voi răii acestui neam, voi, „coclii ai apocalipsei românilor”, nu veți fi iertați niciodată, vizionarul Mihai Eminescu nu poate, nu va putea fi egalat, iar cuvintele sale cioplite pe peretele Stâncii lui Decebal - Stâncii Țării, deasupra căreia flutură Tricolorul au fost și rămân mereu actuale.

 

Nu pot și nu vor putea fi șterse tot așa cum, mai nou, pastișa Elianei Popa constituie actul de acuzarea a tuturor guvernelor postdecembriste și de aducerea celor vinovați în fața Justiției Neamului, a unui adevărat Tribunal al Poporului. (Ion Măldărescu, ART-EMIS)

 

 

 

Cioclii apocalipsei

 

„Voi ce stați pe la tribune și în jilțul guvernării,

Voi ce vă hrăniți orgolii doar din lacrimile Țării,

Slugi vândute altor neamuri, cioclii veacului ce moare,

Zornăiți în pungi arginții, îmbuibați pe-a noastră jale.

 

Răsfoind prin cartea lumii, citesc pagini de milenii

Strâng în tolbă adevăruri de prin cronicile vremii,

Văd tirani ce varsă sânge, voievozi ce-adus-au pace,

Dar prin voi, ca niciodată, răul firele își toarce.

 

Ne-ați vândut pământ și codrii, toată zestrea milenară,

Ne-ați ucis și bucuria, ați pus doliu peste Țară.

Pleacă fiarele din codru, de durere toate gem,

Și asupra voastră cade al străbunilor blestem.

 

Căci în cugetele voastre numai e nimica sfânt,

Pervertire și minciuna și în fapte și-n cuvânt.

Nu sunteți decât paiațe, pe sub hainele cu ștaif,

Ochii voștri n-au lumină, sufletul vă e bolnav.

 

Iar din sufletele pure, astăzi vreți să smulgeți crinii,

Și în templul curăției, să-nflorească mărăcinii.

Să pătați tot ce-i candoare, toate florile de Har

Însă nu puteți Luminii, voi să puneți stăvilar!

 

Cioclilor apocaliptici, plini de-a iadului duhoare,

Ne batjocoriți Credința și Chivotul din altare!

Ne-ați ucis cu nepăsare și bunicii și părinții,

Ne-ați îngenuncheat sub biruri și ne-ați pus sub pază sfinții.

 

Trădători de Neam și Țară, ca păduchii stând în frunte,

N-auziți pe Mihai-Vodă, greaua-și bardă cum ascute?

Ascultați cum cântă lemnul! Vlad Drăculea vine-acușa,

Nu simțiți pe sub izmene, cum vă gâdilă țepușa?

 

Bravi cârmaci aveam pe vremuri, însă azi domnesc mișeii,

Rup bucăți din trupul Țării, precum hienele și leii,

Însă va-nvia dreptatea, Neamu-acesta s-o trezi

Și în groapa ce ne-o sapă, oasele le-or putrezi!

 

Vreau ca pana mea săracă, cântul lui Tirteu să fie,

Sufletul acestei Nații să-l ridice, să-l învie,

Și de-o fi să mă doboare, brațul fiarei de ateu,

Iau cu mine plânsul țării și îl duc lui Dumnezeu”.

 

(Pastișă de Eliana Popa după Mihai Eminescu)

 

 

 

Aranjament grafic - I.M.

 

--------------------------------

Mihai Eminescu, Doina -










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu