La
izvor cu dulce apă
~*~
La
izvor cu dulce apă, dorul mână cu-nsetare,
Dalba
ciută și regina tainei codrilor adânci,
O
scântee, o fantasmă, punct rostogolit din zare
Pare-a
fi când ea coboară la izvorul dintre stânci.
Lasa-ți
mintea-mi să alerge după ochii cei albaștri,
Ale
muzei ce-și mlădie trupul pe un vers de aur,
Chiar
de urmele-i mor duce spre al templelor sihaștri
Ori
de spini va fi cununa pe-al meu creștet pusă laur.
Căci
totuna-mi este mie de mă lauzi ori mă blestemi.
Nici
viața n-are farmec, nici folos de-i cu-ntristare.
Așadar,
lăsați-mi soarta s-o ridic deasupra, peste-mi,
S-apuc
polii și văzduhul, cerul reflectat în mare.
Însă-n
codrii căprioarei v-aș ruga să nu intrați
Îniainte
ca din inimi răul să îl deșertati,
Astfel
cerul cel albastru nu cumva să-l tulburați,
Nici
izvoarele ce picur printre falnicii Carpați.
Eu
am stat la paza porții marei Europe-n vremuri,
Am
oprit hoardele lumii cu-a lor cruzi năvălitori,
De
se depănau ca firul unor nesfârșite ghemuri,
Însă
în Carpați găsiră bravi Români apărători!
La
izvor cu dulce apă, dorul mână cu-nsetare
Dalba
ciută și regina tainei codrilor adînci,
O
scânteie, o fantasmă, punct rostogolit din zare,
Pare-a
fi când ea coboară la izvorul dintre stânci.
2005
Autosugestia
Motto:
”O
literatură sănătoasă ne aduce sănătate,
poate
vindeca multe boli prin frumusețile creației literare.
Deci
să nu uităm CARTEA”. I.M.Gepianu
Autosugestia
este vorbirea
Cu
îngerul tău nevăzut,
Nu-s
vorbele buzelor
Ci
chemarea izvorului mut.
Autosugestia
este rugăciunea,
Solia
ce-aduce speranța cea bună,
Ea
vine pe-un drum celestial,
Visele
iubirii și-a vieții le adună.
În
acestea cuprinde-se totul,
Ea
vindecă boli și-ntristare,
Reface
superba minune,
Ființei
dând nouă-nălțare.
*
Autosugestia
poate fi însă,
Și
cea mai crudă-nșelare,
Când
vine pe-a răului cale,
Aduce
mai neagră-ntristare.
Nu
te lăsa gândirilor rele,
Nu
despera, nu ești răpus,
Autosugestia
binelui tău,
Te
va ridica din ce în ce mai sus!
2017
Din
câte știu și îmi aduc aminte…
Din
câte știu și îmi aduc aminte,
Pe
omul cel cuminte,
Eu
niciodată n-am batjocorit;
Dar
mă-ntristam, nemulțumit,
De
omul care minte
Și-atuncea
eu mă certam în gândul meu,
Așa,
fără cuvinte.
Căci
toți suntem plagiatorii
Ai
vremilor trecute,
Căci
toate vin precum un nor,
Le
intuim și zicem noi că-s aprior gândite;
Și
eu iubesc prezentul și-am sincerul meu dor
A
fi alături de cei ce intuie și-aleg mai drept
Un
Viitor!
~*~
IOAN
MICLAU
21/05/2024
ora
2 a.m.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu